Cruce pectorală

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 3 septembrie 2014 10:24, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Surse)
Salt la: navigare, căutare
PS Episcop Iosif de Los Angeles purtând un engolpion şi o cruce pectorală

Crucea pectorală este unul din însemnele distinctive ale episcopului (alături de engolpion) şi, în unele tradiţii, a preotului. Este purtată atât la slujbe cât şi în afara acestora. Poate fi făcută din materiale preţioase sau mai modeste, simple sau împodobite cu pietre (semi)preţioase sau cu decoraţiuni în email. Când îmbracă crucea pectorală, purtătorul acesteia îşi face mai întâi semnul crucii şi o sărută în semn de respect.

Atribut al episcopului

Crucea pectorală este în primul rând atributul episcopului în întreaga Biserică Ortodoxă universală. Astfel, în Biserica Ortodoxă Română, au dreptul să poarte cruce pectorală Patriarhul (care o poartă împreună cu două engolpioane) şi toţi arhiepiscopii şi episcopii, episcopii-vicari şi arhiereii-vicari.

Atribut al preotului - tradiţii diferite

Preot purtând o cruce pectorală

În diferitele tradiţii ale Bisericii Ortodoxe (greacă, slavă şi românească) există obiceiuri diferite cu privire la purtarea crucii pectorale de către preoţi.

Astfel, în Ortodoxia de tradiţie slavă, în general, crucea pectorală este însemnul distinctiv al preotului. Majoritatea preoților (în special din tradiția rusească) poartă o cruce simplă, de culoare argintie (cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru și cositor).

În Biserica Ortodoxă Rusă îndeosebi, care are un ceremonial mai elaborat decât altele, se face distincţia între diferitele tipuri şi materii din care este făcută crucea pectorală pe care o va purta preotul. Astfel, crucea de argint este acordată la hirotonie tuturor preoţilor, potrivit unei tradiţii din vremea ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei. Crucea de aur simplă se acordă de drept stareţilor şi arhipresbiterilor [1] sau ca o distincţie acordată pentru servicii deosebite. Crucea de aur împodobită cu pietre preţioase şi sau cu decoraţiuni în email, similară cu cea purtată de episcopi, o poartă de drept arhimandriţii şi protopresbiterii, iar alţi preoţi o pot primi ca pe o distincţie specială. Cea mai înaltă distincție care poate fi acordată unui preot este dreptul de a purta și o a doua cruce pectorală.

În practica grecească şi românească, nu toţi preoţii poartă crucea pectorală. Astfel, în tradiţia greacă, crucea pectorală se acordă doar atunci când preotul este înălțat la rangul de iconom; nu se face distincție între diferitele tipuri de cruce purtate.

În practica românească, dreptul de a purta cruce pectorală se acordă preoţilor odată cu rangul de iconom stavrofor (pe viaţă) sau pentru pentru a semnifica funcţia administrativă a acestora. Astfel, pe durata cât ocupă funcţia, poartă cruce pectorală protopopii, precum şi toţi vicarii administrativi (eparhiali şi patriarhali), inspectorii şi consilieriii eparhiali (patriarhali) cu funcţii de conducere. Crucea pectorală purtată de preot este mai puţin elaborată şi mai puţin împodobită decât cea a episcopului, dar nu se face distincţia între diferitele tipuri de cruci purtate de preoţii înşişi.

Diaconi, monahi şi monahii

În Biserica Ortodoxă Română, în mod excepţional, pentru activitate îndelungată şi deosebită, dreptul de a purta cruce pectorală se poate acorda şi diaconilor din clerul de mir, odată cu ridicarea la rangul de arhidiacon.

În practica românească, mai pot primi dreptul de a purta cruce pectorală şi stareţele de la mănăstiri, ca distincţie specială. În tradiţia rusă, stareţele poartă de drept crucea simplă de aur. În Biserica rusă, se mai poate acorda ca distincţie onorifică dreptul de a purta crucea pectorală şi unor monahii care nu sunt stareţe (dar nu şi monahilor care nu sunt clerici).

Note

  1. Rang aproximativ similar cu cel de protopop, cu precizarea că Biserica Rusă distinge între arhipresbiter şi protopresbiter, cel din urmă fiind superior în rang primului.

Articole înrudite

Surse