Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

OrthodoxCross.jpg

Când vorbim de cruce în tradiția și spiritualitatea ortodoxă, putem face referire la:

Toate aceste întrebuințări însă își trag sensul din biruința lui Hristos asupra morții, prin Înviere.

Cruce și Înviere

De aceea, în tradiția ortodoxă crucea apare cel mai adesea împreună cu Învierea (în imnografie), sau cu semnele biruinței, precum harul, semnificat prin fondul aurit din icoane (în iconografie).

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm Hristoase și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și slăvim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui; că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

În pietatea ortodoxă, venerarea Crucii este nedespărțită de lauda învierii: „Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim”. Pe de o parte, Crucea descoperă starea de păcat a lumii și responsabilitatea omului pentru organizarea infernală a lumii și veacului acestuia. Pe de altă parte, Crucea este o provocare a lui Dumnezeu contra „fatalității” răului și a morții, „cursa” în care a fost atras „stăpânitorul acestei lumi” (In 14, 30) la locul Căpățânii (Lc. 23, 37—39): „Căci deși a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este viu. Și noi suntem slabi întru El, dar vom fi vii împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu față de noi”. (II Cor. 13, 4)

Citate

„De asemenea trebuie să ne minunăm, cum prin semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, se izgonesc dracii și felurite boli, lucru cu neputința tuturor. Și cine poate număra laudele Crucii? Iar simbolurile acestui sfânt semn ni le-au predat Sfinții Părinți, ca să stăm împotriva necredincioșilor și ereticilor. Căci cele două degete și o singură mână, arată pe Domnul nostru Iisus Hristos cel răstignit, cunoscut în două Firi și într-un singur ipostas. Iar dreapta amintește de puterea Lui nemărginită și de șederea de-a dreapta Tatălui. Coborând ea de sus, ne arată pogorârea Lui din ceruri până la noi. Iar trecând de la dreapta la stânga izgonește pe vrăjmași și arată că prin puterea Sa nebiruită a biruit Domnul pe diavol, care stă la stânga, lipsit de tărie și întunecat”.[1]

Sărbătorile Sfintei Cruci

 
Înălțarea Sfintei Cruci

Note

  1. Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia românească, vol.5, pag.189.

Bibliografie

  • E. Bihain, L'Epître de Cyrille de Jerusalem à Constance sur la vision de la croix, în «Byzantion», 43 (1973), p. 264—296;
  • Dumitru Stăniloae, The Cross in Orthodox Theology and Worship, în «Sobor-nost», 1977, nr. 4, p. 233—243 ;
  • Davis R. Grigg, The Cross and Bust Image, some Tests oi a Recent Explanation, în «Byzantinische Zeitschrift», 72 (1979), nr. 1, p. 16—38;
  • Hans Ruedi Weber, The Cross. Tradition and Interpretation, W.B. Eerdmans, Grand Rapids, Michigan, 1979;
  • Constantin Galeriu, Învățătura creștină despre Sfânta cruce și cinstirea ei, în „Ortodoxia”, XXX (1978), nr. 3, p. 497—511.

A se vedea și

Legături externe