Cronologia Creației în Imperiul Bizantin: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Surse secundare)
(Nu s-au afișat 27 de versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
 
[[Image:Creation of Adam.jpg|right|thumb|230px| Icoana facerii lui Adam.]]
 
[[Image:Creation of Adam.jpg|right|thumb|230px| Icoana facerii lui Adam.]]
'''Epoca bizantină a creaţiei''' sau ''' ''"Epoca creaţiei după Constantinopol"'' ''' sau  ''' ''"Epocile lumii"'' ''' (greacă: ''' ''Έτη Γενέσεως Κόσμου κατά 'Ρωμαίους'' '''<ref>Pavel Kuzenkov. ''How Old is The World? The Byzantine Era and its Rivals''. Institute for World History, Moscow, Russia. In: Elizabeth Jeffreys, Fiona K. Haarer, Judith Gilliland. '''[http://books.google.ca/books?id=YWec0i621ekC&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Proceedings of the 21st International Congress of Byzantine Studies: London, 21-26 August, 2006: Vol. 3, Abstracts of Communications].''' Ashgate Publishing, Ltd., 2006. pp. 23-24.</ref> sau ''' ''Έτος Κτίσεως Κόσμου'' ''' sau ''' ''Έτος Κόσμου'' ''') constituie calendarul folosit oficial începând cu circa 691 DH până în 1728 de [[Biserica Ortodoxă]] Răsăriteană, în [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] din [[Imperiul Bizantin]]<ref group="note">i.e. '''Imperiul Roman de Răsărit'''. Termenul bizantin a fost inventat de istoricul german Ieronimus Wolf în 1557 şi a fost popularizat de savanţii francezi în secolul al XVIII-lea cu referire la Imperiul Roman de Răsărit. Cetăţenii imperiului se considerau pe ei înşişi ''romaioi'' ("romani"), împăratul lor era "împărat roman" şi imperiul lor ''Basileia ton Romaion'' ("Imperiul Romanilor"). Apusul roman numea imperiul "Romania" iar musulmanii "Rum".</ref> din 988 DH până în 1453 iar în Sfânta [[Biserica Ortodoxă Rusă|Rusie]] din circa 988 DH până în 1700. Acest calendar, derivat din versiunea [[Septuaginta]] a Bibliei, plasează data creaţiei lumii cu 5,509 ani înainte de [[Naşterea Domnului]] şi a fost caracterizată de o anumită tendinţă care era deja o tradiţie printre ebraici şi evrei, de a număra anii ''de la facerea lumii'' (latină: ''' ''[[w:Anno Mundi|Annus Mundi]] / Ab Origine Mundi'' ''' ('''AM''')).<ref group="note">În mod semnificativ, aceeaşi formulare - ''"de la facerea lumii"'' (greacă: ''Apo Kataboles Kosmou'') - apare frecvent în [[Noul Testament]], în '''Matei 25:34''', '''Luca 11:50''', '''evrei 4:3''', '''9:26''' şi '''Apocalipsa 13:8, 17:8''', care se reflectă, probabil, în dorinţa bizantinilor de a fixa începerea unei epoci sau punct de începere pentru numărătoarea anilor istorici într-un calendar bazat pe [[Sfânta Scriptură|Scripturi]].</ref> Anul întâi al acestui calendar, data presupusă de facere a lumii, este anul dintre [[1 septembrie]] 5509 ÎH şi [[31 august]] 5508 ÎH.
+
'''Epoca bizantină a creaţiei''' sau ''' ''"Epoca creaţiei după Constantinopol"'' ''' sau  ''' ''"Epocile lumii"'' ''' (greacă: ''' ''Έτη Γενέσεως Κόσμου κατά 'Ρωμαίους'' '''<ref>Pavel Kuzenkov. ''How Old is The World? The Byzantine Era and its Rivals''. Institute for World History, Moscow, Russia. In: Elizabeth Jeffreys, Fiona K. Haarer, Judith Gilliland. '''[http://books.google.ca/books?id=YWec0i621ekC&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Proceedings of the 21st International Congress of Byzantine Studies: London, 21-26 August, 2006: Vol. 3, Abstracts of Communications].''' Ashgate Publishing, Ltd., 2006. pp. 23-24.</ref> sau ''' ''Έτος Κτίσεως Κόσμου'' ''' sau ''' ''Έτος Κόσμου'' ''') constituie calendarul folosit oficial începând din anul 691 d.Hr. până în 1728 de către [[Biserica Ortodoxă]] Răsăriteană, în [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]] din [[Imperiul Bizantin]]<ref group="note">i.e. '''Imperiul Roman de Răsărit'''. Termenul ''bizantin'' a fost inventat de istoricul german Ieronimus Wolf în 1557 şi a fost popularizat de savanţii francezi în secolul al XVIII-lea cu referire la Imperiul Roman de Răsărit. Cetăţenii imperiului se considerau pe ei înşişi ''romaioi'' ("romani"), împăratul lor era "împărat roman" şi imperiul lor ''Basileia ton Romaion'' ("Imperiul Romanilor"). Apusul roman numea imperiul "Romania" iar musulmanii "Rum".</ref> din 988 d.Hr. până în 1453 iar în [[Biserica Ortodoxă Rusă|Rusia]] din 988 d.Hr. până în 1700. Acest calendar, derivat din versiunea [[Septuaginta]] a Bibliei, plasează data creaţiei lumii cu 5509 ani înainte de [[Naşterea Domnului]] şi a fost caracterizată de o anumită tendinţă care era deja o tradiţie printre ebraici şi evrei, de a număra anii ''de la facerea lumii'' (latină: ''' ''[[w:Anno Mundi|Annus Mundi]] / Ab Origine Mundi'' ''' ('''AM''')).<ref group="note">În mod semnificativ, aceeaşi formulare - ''"de la facerea lumii"'' (greacă: ''Apo Kataboles Kosmou'') - apare frecvent în [[Noul Testament]], în '''Matei 25:34''', '''Luca 11:50''', '''Evrei 4:3''', '''9:26''' şi '''Apocalipsa 13:8, 17:8''', care se reflectă, probabil, în dorinţa bizantinilor de a fixa începerea unei epoci sau punct de începere pentru numărătoarea anilor istorici într-un calendar bazat pe [[Sfânta Scriptură|Scripturi]].</ref> Anul întâi al acestui calendar, data presupusă de facere a lumii, este anul dintre [[1 septembrie]] 5509 î.Hr. şi [[31 august]] 5508 î.Hr..
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
Nu ştim cine a inventat şi când această cronologie, care apare prima dată în tratatul unui anume “[[călugăr]] şi [[preot]]”, Georgios ( 638-39 DH), care menţionează toate variantele principale ale ''"Cronologia Lumii"'' (''Ére Mondiale'') în lucrarea sa.<ref>Fr. Diekamp, ''“Der Mönch und Presbyter Georgios, ein unbekannter Schriftsteller des 7. Jahrhunderts,”'' BZ 9 (1900) 14–51.</ref><ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.3.</ref>. Georgios clarifică faptul că principalul avantaj al cronologiei bizantine este punctul comun de începere al ciclurilor astronomice [[w:Ciclul lunar|lunar]] şi [[w:Ciclul solar (calendar)|solar]] şi al ciclului [[Indiction|indictioanelor]], sistemul uzual de datare din Bizanţ încă din secolul al VI-lea. De asemenea, el îl consideră cel mai convebabil pentru [[w:Computus|calculul]] datei [[Pascalia|Pascaliei]]. Calculele complexe ciclurilor lunar de 19 ani şi solar de 28 de ani din această cronologie au permis savanţilor să descopere semnificaţia unor anumite date istorice, cum ar fi [[Crăciunul|Naşterea Domnului]] sau [[Săptămâna_Patimilor#Vinerea_Mare|Răstignirea]].<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Daily+Life+in+the+Byzantine+Empire ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.7</ref>  
+
Nu se ştie cine şi când a inventat această cronologie, care apare prima dată în tratatul unui anume “[[călugăr]] şi [[preot]]”, Georgios (638-639 d.Hr.), care menţionează toate variantele principale ale ''"Cronologia Lumii"'' (''Ére Mondiale'') în lucrarea sa.<ref>Fr. Diekamp, ''“Der Mönch und Presbyter Georgios, ein unbekannter Schriftsteller des 7. Jahrhunderts,”'' BZ 9 (1900) 14–51.</ref><ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.3.</ref>. Georgios clarifică faptul că principalul avantaj al cronologiei bizantine este punctul comun de începere al ciclurilor astronomice [[w:Ciclul lunar|lunar]] şi [[w:Ciclul solar (calendar)|solar]] şi al ciclului [[Indiction|indictioanelor]], sistemul uzual de datare din Bizanţ încă din secolul al VI-lea. De asemenea, el îl consideră cel mai convenabil pentru [[w:Computus|calculul]] datei [[Pascalia|Pascaliei]]. Calculele complexe ale ciclurilor lunare de 19 ani şi solare de 28 de ani din această cronologie au permis savanţilor să descopere semnificaţia unor anumite date istorice, cum ar fi [[Crăciunul|Naşterea Domnului]] sau [[Săptămâna_Patimilor#Vinerea_Mare|Răstignirea]].<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Daily+Life+in+the+Byzantine+Empire ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.7</ref>  
Această datare a suferit revizuiri minore înainte de a se ajunge la o variantă finală pe la mijlocul secolului al VII-lea DH, cu toate că fundamentele acesteia fuseseră dezvoltate în jurul anului 412 DH (vezi [[Cronologia_Creaţiei_în_Imperiul_Bizantin#Cronologia_Creaţiei_după_Alexandria|''Cronologia Creaţiei după Alexandria'']]). Aproape de mijlocul secolului al VII-lea, ''Cronologia Creaţiei după Constantinopol'' devine cunoscută în vestul îndepărtat al Europei, în Britania.<ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4. (PL XC, 598, 877 (Pseudo‐Beda)).</ref> Spre sfârşitul secolului al X-lea, în jurul anului 988 DH, când acest calendar apare folosit în mărturii guveramentale oficiale, un sistem unificat a fost recunoscut pe scară largă de-a lungul lumii romane răsăritene.
+
Această datare a suferit revizuiri minore înainte de a se ajunge la o variantă finală pe la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr., cu toate că fundamentele acesteia fuseseră dezvoltate în jurul anului 412 d.Hr. (vezi [[Cronologia_Creaţiei_în_Imperiul_Bizantin#Cronologia_Creaţiei_după_Alexandria|''Cronologia Creaţiei după Alexandria'']]). Aproape de mijlocul secolului al VII-lea, ''Cronologia Creaţiei după Constantinopol'' devine cunoscută în vestul îndepărtat al Europei, mai exact în Britania.<ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4. (PL XC, 598, 877 (Pseudo‐Beda)).</ref> Spre sfârşitul secolului al X-lea, în jurul anului 988 d.Hr., când acest calendar apare folosit în acte guvernamentale oficiale, un sistem unificat a fost recunoscut pe scară largă de-a lungul lumii romane răsăritene.
  
 
În final, calendarul a fost calculat ca începând în [[1 septembrie]] iar despre [[Iisus Hristos|Iisus]] se considera că s-a născut în anul 5509 ''Annus Mundi'' (AM) - ani de la facerea lumii.<ref name=Stephenson>Paul Stephenson. ''"Translations from Byzantine Sources: The Imperial Centuries, c.700-1204: [http://homepage.mac.com/paulstephenson/trans/scyl2.html John Skylitzes, "Synopsis Historion"'': ''The Year 6508, in the 13th Indiction: the Byzantine dating system]"''. November 2006.</ref>. Astfel, calendarul istoric a fost calculat de la facerea lumii, şi nu de la Naşterea lui Hristos, cum se proceda în Apus. Biserica Răsăriteană a evitat folosirea sistemului ''[[w:Anno Domini|Anno Domini]]'' al lui Dionysius Exiguus, în Constantinopol data Naşterii lui Hristos fiind subiectul controverselor o lungă perioadă, până în secolul al XIV-lea. Pe de altă parte, ''Cronologia bizantină'' era identică cu [[Calendarul Iulian]], cu excepţia următoarelor:  
 
În final, calendarul a fost calculat ca începând în [[1 septembrie]] iar despre [[Iisus Hristos|Iisus]] se considera că s-a născut în anul 5509 ''Annus Mundi'' (AM) - ani de la facerea lumii.<ref name=Stephenson>Paul Stephenson. ''"Translations from Byzantine Sources: The Imperial Centuries, c.700-1204: [http://homepage.mac.com/paulstephenson/trans/scyl2.html John Skylitzes, "Synopsis Historion"'': ''The Year 6508, in the 13th Indiction: the Byzantine dating system]"''. November 2006.</ref>. Astfel, calendarul istoric a fost calculat de la facerea lumii, şi nu de la Naşterea lui Hristos, cum se proceda în Apus. Biserica Răsăriteană a evitat folosirea sistemului ''[[w:Anno Domini|Anno Domini]]'' al lui Dionysius Exiguus, în Constantinopol data Naşterii lui Hristos fiind subiectul controverselor o lungă perioadă, până în secolul al XIV-lea. Pe de altă parte, ''Cronologia bizantină'' era identică cu [[Calendarul Iulian]], cu excepţia următoarelor:  
:*numele lunilor au fost transcrise din latină în greacă,
+
:*numele lunilor au fost transcrise din latină în greacă
:*prima zi a anului era [[1 septembrie]],<ref group="note">În jurul anului 462 [[indiction]]ul bizantin a fost mutat din [[23 septembrie]] în [[1 septembrie]], unde a rămas pe toată durata existenţei Imperiului Bizantin, reprezentând în zilele noastre prima zi a anului bisericesc. În anul 537, Iustinian a decretat ca toate termenele ceea ce, în prezent, constituie [[Calendarul Bisericii|anul bisericesc]] şi,
+
:*primul an după facerea lumii a ţinut de la [[1 septembrie]] 5509 î.Hr. până la [[31 august]] 5508 î.Hr..
:*primul an după facerea lumii a ţinut de la [[1 septembrie]] 5509 ÎH până la [[31 august]] 5508 ÎH.
+
:*prima zi a anului era [[1 septembrie]]<ref group="note">
  
''Cronologia bizantină'' a fost înlocuită treptat în [[Biserica Ortodoxă]] de către ''[[w:Anno Domini|Cronologia Creştină]]'', care a fost folosită prima dată de Patriarhul [[Teofan I al Constantinopolului|Teofan I Karykes]], în 1597, iar ulterior de către Patriarhul [[Chiril Lucaris]] în 1626 şi apoi adoptată oficial de Biserică în 1728.<ref>"Οικουμενικόν Πατριαρχείον", ΘHE, τόμ. 09, εκδ. Μαρτίνος Αθ., Αθήνα 1966, στ. 778.<br>(''"Ecumenical Patriarchate"''. '''Religious and Ethical Encyclopedia''', Vol. 9, Athens, 1966. p.778.).</ref> Între timp, deoarece Rusia a primit creştinismul ortodox pe filieră bizantină, ea a moştenit Calendarul Ortodox pe baza ''Cronologiei bizantine'' (tradusă în slavonă). După prăbuşirea Imperiului Bizantin în 1453, acest calendar a continuat să fie folosit în Rusia, justificând astfel mişcările milenariste din anul 1492 DH (7000 AM) considerat sfârşitul calendarului. Doar în anul 1700 DH a fost înlocuită ''cronologia bizantină'' în Rusia cu [[calendarul iulian]] de către [[w:Petru I al Rusiei|Petru cel Mare]].<ref>Prof. Charles Ellis (University of Bristol). [http://www.litencyc.com/php/stopics.php?rec=true&UID=5547 Russian Calendar (988-1917)]. ''The Literary Encyclopedia''. 25 September, 2008.</ref>. Cronologia bizantină încă mai constituie baza calendarelor ortodoxe tradiţionale până în zilele noastre. Septembrie 2000 DH a contituit începutul anului 7509 AM.<ref group="note">Pentru a converti o dată din calendarul curent într-o dată din epoca bizantină, adăugaţi 5509 ani din septembrie până în decembrie şi 5508 ani din ianuarie până în august.</ref>  
+
În jurul anului 462 d.Hr. [[indiction]]ul bizantin a fost mutat din [[23 septembrie]] la [[1 septembrie]], unde a rămas pe toată durata existenţei Imperiului Bizantin, reprezentând în zilele noastre prima zi a anului bisericesc. În anul 537, [[Iustinian]] a stabilit prin decret imperial toate termenele a ceea ce, în prezent, constituie [[Anul bisericesc]].
 +
 
 +
''Cronologia bizantină'' a fost înlocuită treptat în [[Biserica Ortodoxă]] de către ''[[w:Anno Domini|Cronologia Creştină]]'', care a fost folosită prima dată de Patriarhul [[Teofan I al Constantinopolului|Teofan I Karykes]], în 1597, iar ulterior de către Patriarhul [[Chiril Lucaris]] în 1626 şi apoi adoptată oficial de Biserică în 1728.<ref>"Οικουμενικόν Πατριαρχείον", ΘHE, τόμ. 09, εκδ. Μαρτίνος Αθ., Αθήνα 1966, στ. 778.<br>(''"Ecumenical Patriarchate"''. '''Religious and Ethical Encyclopedia''', Vol. 9, Athens, 1966. p.778.).</ref>
 +
 
 +
Între timp, deoarece Rusia a primit creştinismul ortodox pe filieră bizantină, ea a moştenit Calendarul Ortodox pe baza ''Cronologiei bizantine'' (tradusă în slavonă). După prăbuşirea Imperiului Bizantin în 1453, acest calendar a continuat să fie folosit în Rusia, justificând astfel mişcările milenariste din anul 1492 d.Hr. (7000 AM) considerat sfârşitul calendarului. Doar în anul 1700 d.Hr. a fost înlocuită ''cronologia bizantină'' în Rusia cu [[calendarul iulian]] de către [[w:Petru I al Rusiei|Petru cel Mare]].<ref>Prof. Charles Ellis (University of Bristol). [http://www.litencyc.com/php/stopics.php?rec=true&UID=5547 Russian Calendar (988-1917)]. ''The Literary Encyclopedia''. 25 September, 2008.</ref>.
 +
 
 +
Cronologia bizantină încă mai constituie baza calendarelor ortodoxe tradiţionale până în zilele noastre. Astfel, 1 septembrie 2000 d.Hr. a constituit începutul anului 7509 AM.<ref group="note">Pentru a converti o dată din calendarul curent într-o dată din epoca bizantină, adăugaţi 5509 ani din septembrie până în decembrie şi 5508 ani din ianuarie până în august.</ref>  
  
 
===Izvoare creştine timpurii asupra vârstei lumii===
 
===Izvoare creştine timpurii asupra vârstei lumii===
Cele mai vechi scrieri creştine păstrate până în zilele noastre şi care menţionează vârsta lumii în cronologie biblică sunt cea a lui [[Teofil de Antiohia]] (115-181 DH), al şaselea episcop al Antiohiei după Apostoli, prin lucrarea sa apologetică ''Către Autolicus'',<ref>[[Teofil de Antiohia]]. ''Teofil de Antiohia către Autolicus.'' Cartea a III-a. Cap XXIV (Cronologia de la Adam) - Cap XXVIII (Principalele epoci, cronologic).</ref> şi cea a lui [[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius AfricanuL]] (200-245 DH) prin ''Cinci cărţi despre cronologie'' <ref>[[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]]. ''Scrieri păstrate III. Fragmentele păstrate din Cinci cărţi despre cronologie ale lui Iulius Africanul.''</ref>. Amândoi aceşti scriitori creştini folosesc versiunea [[Septuaginta]] a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], stabilind că lumea avea în jur de 5,530 de ani la Naşterea Mântuitorului.<ref name=ROSE-GENESIS>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. [[St. Herman of Alaska Brotherhood]], Platina, CA, 2000. p.236.</ref>.
+
Cele mai vechi scrieri creştine păstrate până în zilele noastre şi care menţionează vârsta lumii în cronologie biblică sunt cea a lui [[Teofil de Antiohia]] (115-181 d.Hr.), al şaselea episcop al Antiohiei după Apostoli, prin lucrarea sa apologetică ''Către Autolicus'',<ref>[[Teofil de Antiohia]]. ''Teofil de Antiohia către Autolicus.'' Cartea a III-a. Cap XXIV (Cronologia de la Adam) - Cap XXVIII (Principalele epoci, cronologic).</ref> şi cea a lui [[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]] (200-245 d.Hr.) prin ''Cinci cărţi despre cronologie'' <ref>[[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]]. ''Scrieri păstrate III. Fragmentele păstrate din Cinci cărţi despre cronologie ale lui Iulius Africanul.''</ref>. Amândoi aceşti scriitori creştini folosesc versiunea [[Septuaginta]] a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], stabilind că lumea avea în jur de 5530 de ani la Naşterea Mântuitorului.<ref name=ROSE-GENESIS>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. [[St. Herman of Alaska Brotherhood]], Platina, CA, 2000. p.236.</ref>.
  
Dr. Ben Zion Wacholder subliniază faptul că scrierile [[Părinţii Bisericii|Părinţilor Bisericii]] despre acest subiect au o importanţă vitală (''chiar dacă ei nu sunt de acord cu sistemul cronologic bazat pe autenticitatea [[Septuaginta|Septuagintei]], prin comparaţie cu [[w:Textul Masoretic|textul ebraic]]''), prin aceea că aceşti cronografi creştini se păstrează o fereastră spre primii cronografi biblici elenici <ref group="note">[[w:Eratostene|Eratostene din Cirene]] (275-194 ÎH) reprezintă şcoala alexandrină din vremea aceea; [[w:Eupolemus|Eupolemus]], un evreu palestinian şi prieten al lui [[w:Iuda Macabeul|Iuda Macabeul]], scrie în 158 ÎH, despre care se spune că este primul istoric care a sincronizat istoria greacă în conformitate cu teoria originii mozaice a culturii. În primul secol ÎH, un cronicar a sincronizat istoria greacă cu cea iudaică şi a câştigat recunoaştere internaţională:  [[w:Alexandru Polihistor|Alexandru Polihistor]] (la apogeu în 85-35 ÎH); [[w:Marcus Terentius Varro|Varro]] (116-27 ÎH); preotul ptolemei din Mendes (50 ÎH), care este citat de [[w:Tatian|Tatian]] (''Oratio ad Graecos'', 38); [[w:Apion|Apion]] (secolul întâi DH); [[w:Trasilus de Mendes|Trasilus]] (înainte de 36 DH); şi [[w:Talus (istoric)|Talus]] (secolul I DH) - toţi cronicarii citaţi au menţionat când au avut loc potopul lui Noe şi fuga din Egipt. (Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.)</ref>:
+
Dr. Ben Zion Wacholder subliniază faptul că scrierile [[Părinţii Bisericii|Părinţilor Bisericii]] despre acest subiect au o importanţă vitală (''chiar dacă ei nu sunt de acord cu sistemul cronologic bazat pe autenticitatea [[Septuaginta|Septuagintei]], prin comparaţie cu [[w:Textul Masoretic|textul ebraic]]''), prin aceea că aceşti cronografi creştini păstrează o fereastră spre primii cronografi biblici elenici <ref group="note">[[w:Eratostene|Eratostene din Cirene]] (275-194 î.Hr.) reprezintă şcoala alexandrină din vremea aceea; [[w:Eupolemus|Eupolemus]], un evreu palestinian şi prieten al lui [[w:Iuda Macabeul|Iuda Macabeul]], scrie în 158 î.Hr., despre care se spune că este primul istoric care a sincronizat istoria greacă în conformitate cu teoria originii mozaice a culturii. În primul secol î.Hr., un cronicar a sincronizat istoria greacă cu cea iudaică şi a câştigat recunoaştere internaţională:  [[w:Alexandru Polihistor|Alexandru Polihistor]] (la apogeu în 85-35 î.Hr.); [[w:Marcus Terentius Varro|Varro]] (116-27 ÎH); preotul ptolemei din Mendes (50 ÎH), care este citat de [[w:Tatian|Tatian]] (''Oratio ad Graecos'', 38); [[w:Apion|Apion]] (secolul întâi DH); [[w:Trasilus de Mendes|Trasilus]] (înainte de 36 î.Hr.); şi [[w:Talus (istoric)|Talus]] (secolul I d.Hr.) - toţi cronicarii citaţi au menţionat când au avut loc potopul lui Noe şi fuga din Egipt. (Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.)</ref>:
  
:Un efort intelectual uriaş a fost depus în timpul epocii eleniste atât de câtre evrei cât şi de către [[Păgânism|păgâni]] pentru a data [[w:Facerea lumii după Geneză|facerea lumii]], [[Marele potop al lui Noe|potopul]], [[fuga din Egipt]], [[w:Templul lui Solomon|zidirea Templului]]... În timpul realizării acestor studii, oameni, printre care şi [[w:Tatian|Tatian al Antiohiei]] (faimos în 180), [[Clement al Alexandriei]] (mort înainte de 215), [[Ipolit al Romei]] (mort în 235), [[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]] al Ierusalimului (mort după 240), [[Eusebiu al Cezareei]] din Palestina (260-340) şi Pseudo-Iustin, au citat frecvent din predecesorii lor, cronografii biblici greco-iudaici ai perioadei elenice, permiţându-le, astfel, unor savanţi de mai târziu să se apropie şi mai mult de realitate.<ref>Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.</ref>.
+
Un efort intelectual uriaş a fost depus în timpul epocii eleniste atât de către evrei cât şi de către [[Păgânism|păgâni]] pentru a data [[w:Facerea lumii după Geneză|facerea lumii]], [[Marele potop al lui Noe|potopul]], [[fuga din Egipt]], [[w:Templul lui Solomon|zidirea Templului]]. În timpul realizării acestor studii, oameni, printre care şi [[w:Tatian|Tatian al Antiohiei]] (faimos în 180), [[Clement al Alexandriei]] (mort înainte de 215), [[Ipolit Romanul|Ipolit al Romei]] (mort în 235), [[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]] al Ierusalimului (mort după 240), [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu al Cezareei]] din Palestina (260-340) şi Pseudo-Iustin, au citat frecvent din predecesorii lor, cronografii biblici greco-iudaici ai perioadei elenice, permiţându-le, astfel, unor savanţi de mai târziu să se apropie şi mai mult de realitate.<ref>Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.</ref>.
  
Scriitorul evreu elenist [http://www.earlyjewishwritings.com/demetrius.html Dimitrie Cronograful] (la apogeu între 221-204 ÎH) scrie ''Despre regii Iudeii'' care tratează despre exegezele biblice, în principal cronologic; el calculează data [[Marele potop al lui Noe|potopului]] şi naşterea lui [[Avraam]] exact ca în [[Septuaginta]] şi este primul care fixează '' '''Annus Adami''' - Epoca lui Adam'', precursorul [[w:Calendarul_ebraic#Anul_lui_Epoch??|''cronologia_lumii''_ebraică]] şi a ''Cronologiilor lumii'' [[Cronologia_Creaţiei_în_Imperiul_Bizantin#Cronologia_Creaţiei_după_Alexandria|alexandrină]] şi bizantină.
+
Scriitorul evreu elenist [http://www.earlyjewishwritings.com/demetrius.html Dimitrie Cronograful] (la apogeu între 221-204 î.Hr.) scrie ''Despre regii Iudeii'' care tratează despre exegezele biblice, în principal cronologic; el calculează data [[Marele potop al lui Noe|potopului]] şi naşterea lui [[Avraam]] exact ca în [[Septuaginta]] şi este primul care fixează '' '''Annus Adami''' - Epoca lui Adam'', precursorul [[w:Calendarul_ebraic#Anul_lui_Epoch??|''cronologia_lumii''_ebraică]] şi a ''Cronologiilor lumii'' [[Cronologia_Creaţiei_în_Imperiul_Bizantin#Cronologia_Creaţiei_după_Alexandria|alexandrină]] şi bizantină.
  
===Cronologia_Creaţiei_după_Alexandria===
+
===Cronologia Creaţiei după Alexandria===
''' ''"Cronologia alexandrină"'' ''' (greacă: ''' ''Κόσμου ετη κατ’ Αλεξανδρεις'' ''') dezvoltată în 412 DH, a fost precursoarea ''cronologiei bizantine''. După primele încercări ale lui [[Ipolit al Romei|Ipolit]], [[Clement al Alexandriei]] şi altora <ref group="note">''' ''Cronologia antiohiană'' ''' (5492 ÎH)  şi ''' ''cronologia alexandrină'' ''' (5502 ÎH) erau, iniţial, două calendare diferite, cu o diferenţă de 10 ani între ele. Amândouă erau folosite pe scară largă de către scriitorii din perioada primară a creştinismului care ţineau de Bisericile [[Biserica Ortodoxă din Alexandria|Alexandriei]] şi [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei |Antiohiei]]. În orice caz, după anul 284 DH, cele două calendare au început să coincidă, fixându-se 5492 DH ???. În consecinţă, există două cronologii alexandrine, una fiind folosită înainte şi cealaltă după ascensiunea lui Diocleţian. (''"Epoch: Era of Antioch and Era of Alexandra."'' In: ''' ''[http://books.google.ca/books?id=TqcrAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 The Popular Encyclopedia: being a general dictionary of arts, sciences, literature, biography, history, and political economy].'' '''(Vol. 3, Part 1). Glasgow: Blackie and Son, 1841. p.73.)</ref>, calculul alexandrin al datei facerii lumii a fost stabilit la [[25 martie]] 5493 ÎH.<ref>Elias J. Bickerman. ''Chronology of the Ancient World''. 2nd edition. Cornell University Press. 1980. p.73.</ref>.  
+
''' ''"Cronologia alexandrină"'' ''' (greacă: ''' ''Κόσμου ετη κατ’ Αλεξανδρεις'' ''') dezvoltată în 412 DH, a fost precursoarea ''cronologiei bizantine''. După primele încercări ale lui [[ Ipolit Romanul|Ipolit]], [[Clement al Alexandriei]] şi altora <ref group="note">''' ''Cronologia antiohiană'' ''' (5492 î.Hr.)  şi ''' ''cronologia alexandrină'' ''' (5502 î.Hr.) erau, iniţial, două calendare diferite, cu o diferenţă de 10 ani între ele. Amândouă erau folosite pe scară largă de către scriitorii din perioada primară a creştinismului care ţineau de Bisericile [[Biserica Ortodoxă din Alexandria|Alexandriei]] şi [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei |Antiohiei]]. În orice caz, după anul 284 d.Hr., cele două calendare au început să coincidă, fixându-se 5492 î.Hr. ca dată a facerii lumii. În consecinţă, există două cronologii alexandrine, una fiind folosită înainte şi cealaltă după urcarea pe tron alui lui [[Diocleţian]]. (''"Epoch: Era of Antioch and Era of Alexandra."'' In: ''' ''[http://books.google.ca/books?id=TqcrAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 The Popular Encyclopedia: being a general dictionary of arts, sciences, literature, biography, history, and political economy].'' '''(Vol. 3, Part 1). Glasgow: Blackie and Son, 1841. p.73.)</ref>, calculul alexandrin al datei facerii lumii a fost stabilit la [[25 martie]] 5493 ÎH.<ref>Elias J. Bickerman. ''Chronology of the Ancient World''. 2nd edition. Cornell University Press. 1980. p.73.</ref>.  
  
Călugărul alexandrin [[w:Panodorus din Alexandria|Panodoros]] a socotit că au trecut 5904 ani de la [[Adam şi Eva|Adam]] până în anul 412 DH. Calendarul său începe cu [[29 august]], care corespunde cu [[w:Thout|prima zi a lunii thoth]] sau cu anul nou [[w:Calendarul egiptean|egiptean]].<ref>Rev. Philip Schaff (1819-1893), Ed. ''"Era."'' '''[[w:Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge|Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge]]'''. New Edition, 13 Vols., 1908-14. [http://www.ccel.org/ccel/schaff/encyc04/Page_163.html Vol. 4, pp.163].</ref> Cu toate acestea, episcopul [[w:Annianus de Alexandria|Annianos de Alexandria]] a preferat ca ziua anului nou să fie de sărbătoarea [[Bunavestire|Buneivestiri]], în 25 martie şi a mutat cronologia lui Panodoros cu vreo şase luni, ca să înceapă în 25 martie. Astfel a apărut ''cronologia alexandrină'', a cărei primă zi a fost prima zi a anului civil alexandrin proleptic <ref group="note">Un calendar obţinut prin extinderea lui în trecut faţă de data inventării sau implementării lui se numeşte versiune "proleptică" a acelui calendar</ref> în desfăşurare, 29 august 5493 ÎH, cu anul bisericesc începând în 25 martie 5493 ÎH.  
+
Călugărul alexandrin [[w:Panodorus din Alexandria|Panodoros]] a socotit că au trecut 5904 ani de la [[Adam şi Eva|Adam]] până în anul 412 d.Hr.. Calendarul său începe cu [[29 august]], care corespunde cu [[w:Thout|prima zi a lunii thoth]] sau cu anul nou [[w:Calendarul egiptean|egiptean]].<ref>Rev. Philip Schaff (1819-1893), Ed. ''"Era."'' '''[[w:Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge|Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge]]'''. New Edition, 13 Vols., 1908-14. [http://www.ccel.org/ccel/schaff/encyc04/Page_163.html Vol. 4, pp.163].</ref> Cu toate acestea, episcopul [[w:Annianus de Alexandria|Annianos de Alexandria]] a preferat ca ziua anului nou să fie de sărbătoarea [[Bunavestire|Buneivestiri]], în [[25 martie]] şi a mutat cronologia lui Panodoros cu vreo şase luni, ca să înceapă pe 25 martie. Astfel a apărut ''cronologia alexandrină'', a cărei primă zi a fost prima zi a anului civil alexandrin proleptic <ref group="note">Un calendar obţinut prin extinderea lui în trecut faţă de data inventării sau implementării lui se numeşte versiune "proleptică" a acelui calendar</ref> în desfăşurare, 29 august 5493 î.Hr., cu anul bisericesc începând în 25 martie 5493 î.Hr..  
 
:Acest sistem prezintă într-un fel meşteşugit coincidenţa mistică a celor trei zile principale ale istoriei lumii: începutul facerii lumii, [[Întruparea]] şi [[Învierea]] lui [[Iisus Hristos|Hristos]]. După cronologia alexandrină, toate aceste trei evenimente au avut loc în 25 martie; în plus, primele două evenimente sunt separate de o perioadă de exact 5500 de ani, iar primul şi al treilea au avut loc duminica — ziua sfântă a facerii şi a refacerii acesteia prin Hristos.<ref name=KUZENKOV1>Pavel Kuzenkov. ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. '''21st International Congress of Byzantine Studies,''' London 2006. p.2.</ref>
 
:Acest sistem prezintă într-un fel meşteşugit coincidenţa mistică a celor trei zile principale ale istoriei lumii: începutul facerii lumii, [[Întruparea]] şi [[Învierea]] lui [[Iisus Hristos|Hristos]]. După cronologia alexandrină, toate aceste trei evenimente au avut loc în 25 martie; în plus, primele două evenimente sunt separate de o perioadă de exact 5500 de ani, iar primul şi al treilea au avut loc duminica — ziua sfântă a facerii şi a refacerii acesteia prin Hristos.<ref name=KUZENKOV1>Pavel Kuzenkov. ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. '''21st International Congress of Byzantine Studies,''' London 2006. p.2.</ref>
  
Linia 33: Linia 39:
 
:[[25 martie]] a fost considerată aniversarea facerii lumii însăşi. A fost prima zi a anului în [[calendarul iulian]] medieval şi echinocţiul de primăvară nominal (fusese echinocţiul real în vremea când  fost conceput calendarul iulian). Considerând că Hristos s-a întrupat la acea dată, a făcut ca 25 martie să devină sărbătoarea [[Bunavestire|Buneivestiri]], care trebuia urmată, nouă luni mai târziu, de sărbătoarea [[Naşterea Domnului|Naşterii lui Hristos]], Crăciunul, în [[25 decembrie]].
 
:[[25 martie]] a fost considerată aniversarea facerii lumii însăşi. A fost prima zi a anului în [[calendarul iulian]] medieval şi echinocţiul de primăvară nominal (fusese echinocţiul real în vremea când  fost conceput calendarul iulian). Considerând că Hristos s-a întrupat la acea dată, a făcut ca 25 martie să devină sărbătoarea [[Bunavestire|Buneivestiri]], care trebuia urmată, nouă luni mai târziu, de sărbătoarea [[Naşterea Domnului|Naşterii lui Hristos]], Crăciunul, în [[25 decembrie]].
  
''Cronologia alexandrină'' a lui [[25 martie]] 5493 ÎH  fost adoptată de părinţi ai Bisericii, printre care [[Maxim Mărturisitorul]] şi [[Teofan Mărturisitorul]], dar şi de cronicari, dintre îl care amintim pe [[w:George Syncellus|George Syncellus]]. Misticismul ei frapant a făcut-o populară în Bizanţ, în special în cercurile monahale. Cu toate acestea, această capodoperă a simbolismului creştin are două puncte slabe: inexactitatea istorică cu privire la data [[Învierea Domnului|Învierii]] aşa cum este determinată prin [[Pascalie]],<ref group="note">În ciclul lunar [[Sfintele Paşti|pascal]] de 19 ani folosit pe scară largă, nu este nici un an în care prima lună a primăverii  (Nisan 14) să coincidă cu vinerea şi cu data tradiţională a Patimilor, 25 martie; în concordanţă cu sistemul alexandrin, această zi ar trebui să fie în Anno Mundi 5533 = 42(!)DH.</ref> şi este, astfel, în contradicţie cu cronologia [[Evanghelie|Evanghelia]] după [[Apostolul Ioan|Ioan]] cu privire la data [[Săptămâna_Patimilor#Vinerea_Mare|Răstignirii]], în vinerea de după prima lună plină a primăverii.<ref name=KUZENKOV1/>
+
''Cronologia alexandrină'' a lui [[25 martie]] 5493 î.Hr. a fost adoptată de părinţi ai Bisericii, printre care [[Maxim Mărturisitorul]] şi [[Teofan Mărturisitorul]], dar şi de cronicari, dintre îl care amintim pe [[w:George Syncellus|George Syncellus]]. Misticismul ei frapant a făcut-o populară în Bizanţ, în special în cercurile monahale. Cu toate acestea, această capodoperă a simbolismului creştin are două puncte slabe: inexactitatea istorică cu privire la data [[Învierea Domnului|Învierii]] aşa cum este determinată prin [[Pascalia|Pascalie]],<ref group="note">În ciclul lunar [[Sfintele Paşti|pascal]] de 19 ani folosit pe scară largă, nu este nici un an în care prima lună a primăverii  (Nisan 14) să coincidă cu vinerea şi cu data tradiţională a Patimilor, 25 martie; în concordanţă cu sistemul alexandrin, această zi ar trebui să fie în Anno Mundi 5533 = 42(!)d.Hr..</ref> şi este, astfel, în contradicţie cu cronologia [[Evanghelie|Evanghelia]] după [[Apostolul Ioan|Ioan]] cu privire la data [[Săptămâna_Patimilor#Vinerea_Mare|Răstignirii]], în vinerea de după prima lună plină a primăverii.<ref name=KUZENKOV1/>
  
 
===Chronicon Paschale===
 
===Chronicon Paschale===
O nouă variantă a ''cronologiei lumii'' a fost sugerată în lucrarea ''[[w:Chronicon Paschale|Chronicon Paschale]]'', o cronică universală bizantină de valoare a lumii, compusă în jurul anului 630 DH de câţiva reprezentanţi ai tradiţiei scolastice antiohiene.<ref name=KUZENKOV1/> Fundamentele ei se bazează pe o listă a evenimentelor începând cu facerea lui [[Adam şi Eva|Adam]] până în anul 627 DH. Cronologia aceasta se bazează pe cifrele din Biblie şi începe cu [[21 martie]] 5507.  
+
O nouă variantă a ''cronologiei lumii'' a fost sugerată în lucrarea ''[[w:Chronicon Paschale|Chronicon Paschale]]'', o cronică universală bizantină, compusă în jurul anului 630 d.Hr. de câţiva reprezentanţi ai tradiţiei scolastice antiohiene.<ref name=KUZENKOV1/> Fundamentele ei se bazează pe o listă a evenimentelor începând cu facerea lui [[Adam şi Eva|Adam]] până în anul 627 d.Hr.. Cronologia aceasta se bazează pe cifrele din Biblie şi începe cu [[21 martie]] 5507.  
  
Pentru influenţa acesteia asupra cronologiei creştine greceşti şi, de asemenea, pentru obiectivul ei larg, ''"Chronicon Paschale"'' îşi are locul alături de lucrarea lui [[Eusebiu al Cezareei|Eusebiu]] şi de cronica călugărului [[w:George Syncellus|Georgius Syncellus]]<ref>[[w:George Syncellus|George Synkellos]]. ''The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation''. Transl. Prof.  Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.</ref> care a fost fosrte importantă în Evul Mediu; dacă ţinem cont de formă, este inferioară acestor două lucrări menţionate anterior.<ref>Van der Essen, L. ''[http://www.newadvent.org/cathen/03730b.htm Chronicon Paschale]''. In '''The Catholic Encyclopedia (New Advent)'''. New York: Robert Appleton Company, 1908.</ref>
+
Pentru influenţa acesteia asupra cronologiei creştine greceşti şi, de asemenea, pentru obiectivul ei larg, ''"Chronicon Paschale"'' îşi are locul alături de lucrarea lui [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] şi de cronica călugărului [[w:George Syncellus|Georgius Syncellus]]<ref>[[w:George Syncellus|George Synkellos]]. ''The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation''. Transl. Prof.  Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.</ref> care a fost foarte importantă în Evul Mediu; dacă se ţine cont de formă, este inferioară acestor două lucrări menţionate anterior.<ref>Van der Essen, L. ''[http://www.newadvent.org/cathen/03730b.htm Chronicon Paschale]''. In '''The Catholic Encyclopedia (New Advent)'''. New York: Robert Appleton Company, 1908.</ref>
  
Pe la sfârşitul secolului al X-lea, ''cronologia bizantină'', cu începutul stabilit la [[1 septembrie]] 5509 DH încă de pe la mijlocul secolului al VII-lea (fiind diferită cu 16 ani de cronologia alexandrină şi cu doi ani de ''Chronicon Paschale''), a devenit calendarul acceptat pe scară largă ''par excellence'' pentru Ortodoxia calcedoniană.
+
Pe la sfârşitul secolului al X-lea, ''cronologia bizantină'', cu începutul stabilit la [[1 septembrie]] 5509 d.Hr. încă de pe la mijlocul secolului al VII-lea (fiind diferită cu 16 ani de cronologia alexandrină şi cu doi ani de ''Chronicon Paschale''), a devenit calendarul acceptat pe scară largă ''par excellence'' pentru Ortodoxia calcedoniană.
  
==Accounts in Church Fathers==
+
==Menţionări de către Părinţii Bisericii==
'''St. John Chrysostom'''
+
'''Sfântul Ioan Gură de Aur'''
  
St. [[John Chrysostom]] says clearly in his Homily "''On the Cross and the Thief''", that [[Jesus Christ|Christ]]:  
+
Sfântul [[Ioan Gură de Aur]] spune clar în omilia sa "''Despre cruce şi tâlhar''", [[Iisus Hristos|Hristos]]:  
:"opened for us today Paradise, which had remained closed for some 5000 years."<ref>St. John Chrysostom. Homily "''On the Cross and the Thief''" 1:2.</ref>.
+
:"a deschis pentru noi, astăzi, Raiul, care a stat închis mai mult de 5000 de ani."<ref>Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilia "''Despre cruce şi tâlhar''" 1:2.</ref>.
  
'''St. Isaac the Syrian'''
+
'''Sfântul Isaac Sirul'''
  
St. [[Isaac of Syria|Isaac the Syrian]] writes in a Homily that before [[Jesus Christ|Christ]]:  
+
Sfântul [[Isaac Sirul]] a scris într-o omilie că înainte de [[Iisus Hristos|Hristos]]:
:"for five thousand years five hundred and some years [[God]] left [[Adam and Eve|Adam]] (i.e. man) to labor on the earth."<ref>St. Isaac the Syrian. Homily 19, Russian edition, pp. 85 [Homily 29, English edition, p.143].</ref>.
+
:"timp de cinci mii cinci sute şi câţiva ani, [[Dumnezeu]] l-a lăsat pe [[Adam şi Eva|Adam]] (i.e. omul) să lucreze pământul."<ref>Sfântul Isac Sirul. Omilia 19, ediţia rusă, pg 85 [Omilia 29, ediţia engleză, p.143].</ref>.
  
'''St. Augustine'''
+
'''Sfântul Augustin'''
  
[[Augustine of Hippo|Blessed Augustine]] writes in the ''[[w:City of God (book)|City of God]]'' (written AD 413-426):
+
[[Augustine din Hippo|Fericitul Augustin]] scrie în ''[[w:Oraşul lui Dumnezeu (carte)|Oraşul lui Dumnezeu]]'' (scrisă între 413-426 DH):
: "Let us omit the conjectures of men who know not what they say, when they speak of the nature and origin of the human race...They are deceived by those highly mendacious documents which profess to give the history of many thousands of years, though reckoning by the sacred writings we find that not 6,000 years have passed. (''[[w:City of God (book)|City of God]]'' 12:10)<ref>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.236.</ref>.
+
: "Să lăsăm deoparte ipotezele oamenilor care nu ştiu ce spun, când vorbesc despre firea şi originea omenirii...Ei sunt induşi în eroare de către acele documente foarte înşelătoare care pretind că descriu istoria multor mii de ani, cu toate că socotind duratele din scrierile sacre aflăm că nu au trecut mai mult de 6000 de ani. (''[[w:Oraşul lui Dumnezeu (carte)|Oraşul lui Dumnezeu]]'' 12:10)<ref>Părintele [[Serafim Rose]]. ''GENEZA, CREAŢIA şi OMUL PRIMAR: Viziunea creştină ortodoxă''. Frăţia Sfântul Gherman din Alaska, Platina, CA, 2000. pg 236.</ref>.
Augustine goes on to say that the ancient Greek chronology "does not exceed the true account of the duration of the world as it is given in our documents (i.e. the [[Holy Scripture|Scriptures]]), which are truly sacred."
+
Augustin merge până acolo încât spune că vechea cronologie greacă "nu depăşeşte mărturisirea cea adevărată a vârstei lumii, aşa cum este ea dată în documentele noastre (i.e. [[Sfânta Scriptură]]), care sunt sfinte cu adevărat."
  
'''St. Hippolytus'''
+
'''Sfântul Hipolit'''
 +
Sfântul [[Ipolit Romanul|Ipolit al Romei]] (ca.170-235), bazându-se pe menţiuni din Scriptură, spune că Naşterea Domnului a avut loc în anul 5500 AM şi susţine că Naşterea lui Hristos a avut loc în prima zi cu lună plină de primăvară, deducând de aici că această zi este [[25 martie]]<ref name="OGG">George Ogg. ''Hippolytus and the Introduction of the Christian Era.'' in '''Vigiliae Christianae''', Vol.16, No.1 (Mar., 1962), pp.4-6.</ref> (vezi ''[[Cronologia Creaţiei în Imperiul Bizantin#Cronologia Creaţiei după Alexandria|Cronologia Creaţiei după Alexandria]]''). El a dat următoarea periodizare:
  
St. [[Hippolytus of Rome]] (ca.170-235) maintained on Scriptural grounds that the Lord's birth took place in 5500 AM, and held that the birth of Christ took place on a passover day, deducing that its month-date was [[March 25|25 March]]<ref name="OGG">George Ogg. ''Hippolytus and the Introduction of the Christian Era.'' in '''Vigiliae Christianae''', Vol.16, No.1 (Mar., 1962), pp.4-6.</ref> (see ''[[Byzantine_Creation_Era#Alexandrian_Era|Alexandrian Era]]''). He gave the following intervals:
+
:"...de la Adam până la potop 2242 de ani, apoi până la Avraam 1141 de ani, apoi până la ieşirea din Egipt 430 de ani, apoi până la moartea al lui Iosua 41 de de ani, apoi până la moartea al lui Ezechiel 864 de ani, apoi până la moartea al lui Iosif 114 ani, apoi până la moartea al lui Ezra 107 ani şi apoi până la Naşterea lui Hristos 563 de ani."<ref name="OGG"/>.
  
:"...from Adam to the flood 2242 years, thence to Abraham 1141 years, thence to the Exodus 430 years, thence to the passover of Joshua 41 years, thence to the passover of Hezekiah 864 years, thence to the passover of Josiah 114 years, thence to the passover of Ezra 107 years, and thence to the birth of Christ 563 years."<ref name="OGG"/>.
+
În lucrarea sa ''Comentariu la Daniel'', una din primele sale scrieri, el propune motive suplimentare pentru acceptarea datei de 5500 AM:
 +
:"Întâi, el citează Ieşirea. xxv. 10f. şi evidenţiază faptul că lungimea, lăţimea şi înălţimea [[w:Chivotul Legii|Chivotului Legii]] cuprind un volum total de 5 1/2 cubits???, care, spune el, simbolizează cei 5500 de ani de la Adam până la Naşterea Mântuitorului. El citează apoi din Jn. xix. 14 ' ''era pe la ceasul al VI-lea'' ', înţelegând prin aceasta ora 5 şi jumătate, asimilând fiecare oră cu o mie de ani din vârsta lumii..."<ref name="OGG"/>
  
In his ''Commentary on Daniel'', one of his earlier writings, he proceeds to set out additional reasons for accepting the date of 5500 AM:
+
În jurul anului 202 Hipolit susţine că Domnul s-a născut în al 42-lea an al domniei lui Augustus<ref group="note">Se pare că el se referă la anul 43 ÎH, anul în care Octavian a fost declarat consul de către senat şi popor şi recunoscut ca fiu adoptiv şi moştenitor al lui Cezar. Epifanie, (''Haeres'') pune, de asemenea, naşterea Domnului în al 42-lea an al domniei lui Augustus, când Octavius Augustus xiii şi Silanus erau consuli; iar ei erau consuli în anul 2 DH (George Ogg. ''Hippolytus and the Introduction of the Christian Era''. in '''Vigiliae Christianae''', Vol.16, No.1 (Mar., 1962)).</ref> şi astfel Mântuitorul s-a născut în 5500 AM. În lucrarea sa ''Comentariu la Daniel'' el nu simte nevoia să stabilească anul exact al Naşterii Domnului; el nu este preocupat de ziua săptămânii, luna şi nici chiar de an; pentru scopul său era suficient să arate că Hristos s-a născut în zilele lui Augustus în anul 5500 AM.
:"First he quotes Exod. xxv. 10f. and pointing out that the length, breadth and height of the [[w:Ark of the Covenant|ark of the covenant]] amount in all to 5 1/2 cubits, says that these symbolize the 5,500 years from Adam at the end of which the Saviour was born. He then quotes from Jn. xix. 14 ' ''it was about the sixth hour'' ' and, understanding by that 5 1/2 hours, takes each hour to correspond to a thousand years of the world's life..."<ref name="OGG"/>
 
  
Around AD 202 Hippolytus held that the Lord was born in the 42nd year of the reign of Augustus<ref group="note">It is likely that his reckoning is from B.C. 43, the year in which Octavian was declared consul by senate and people and recognized as the adopted son and heir of Caesar.  Epiphanius, (''Haeres'') also puts the Lord's birth in the 42nd year of Augustus when Octavius Augustus xiii and Silanus were consuls; and they were consuls in 2 B.C. (George Ogg. ''Hippolytus and the Introduction of the Christian Era''. in '''Vigiliae Christianae''', Vol.16, No.1 (Mar., 1962)).</ref> and that he was born in 5500AM. In his ''Commentary on Daniel'' he did not need to establish the precise year of the Lord's birth; he is not concerned about the day of the week, the month-date, or even the year; it was sufficient for his purpose to show that Christ was born in the days of Augustus in 5500 AM.
+
'''Sinodul Quinisext'''
  
'''Quinisext Council'''
+
Face o trimitere indirectă prin Canonul al III-lea al [[sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]], pe care Bisericile Ortodoxe îl consideră ecumenic, prin aceea că aceste canoane au fost adăugate hotărârilor de la [[Sinodul V Ecumenic|Sinoadele ecumenice V]] şi [[Sinodul VI Ecumenic|VI]], după cum urmează:
 +
:"... în a cincisprezecea zi a lunii ianuarie care a trecut, ''în anul al patrulea al [[indiction]]-ului ?'', '''în anul şase mii o sută nouăzeci [6190]''', ..."<ref>''[[Cârma]] (Pidalion)'': Despre corabia ce simbolizează una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică a creştinilor ortodocşi sau toate sfintele şi divinele canoane ale sfinţilor şi înnoiţilor [[Apostoli]], ale sfintelor sinoade şi ale părinţilor înşişi, aşa cum sunt ele incluse în textul grec original, în scopul autenticităţii şi explicat în dialectul local prin intermediul interpretării care le face inteligibile şi celor mai puţin educaţi.
 +
:Comp.? Agapie, un ieromonah şi Nicodim, călugăr. Prima dată tipărită şi publicată în 1800 DH. Trans.? D. Cummings, din a cincea ediţie publicată de John Nicolaides (Kesisoglou the Caesarian) în Atena, Grecia în 1908, (Chicago: The Orthodox Christian Educational Society, 1957; Repr., New York, N.Y.: Luna Printing Co., 1983).</ref>
  
It is referred to indirectly in Canon III of the [[Quinisext Council]], which the Orthodox Churches consider as ecumenical, its canons being added to the decrees of the [[Fifth Ecumenical Council|Fifth]] and [[Sixth Ecumenical Council|Sixth]] Councils, as follows:
+
==Mărturii ale autorilor bizantini==
:"... as of the fifteenth day of the month of January last past, ''in the last fourth [[Indiction]]'', '''in the year six thousand one hundred and ninety [6190]''', ..."<ref>''[[The Rudder]] (Pedalion)'': Of the metaphorical ship of the One Holy Catholic and Apostolic Church of the Orthodox Christians, or all the sacred and divine canons of the holy and renowned Apostles, of the holy Councils, ecumenical as well as regional, and of individual fathers, as embodied in the original Greek text, for the sake of authenticity, and explained in the vernacular by way of rendering them more intelligible to the less educated.
+
De la decretul lui [[Iustinian]] din anul 537 d.Hr., care spune că toate datările trebuie să includă [[indiction]]ul, unificarea datei teologice a facerii lumii (dar încă nefinalizată) cu sistemul administrativ al ciclurilor [[indiction]] devine o practică curentă printre [[w:Categorie:Istorici bizantini|autorii bizantini]], pentru care indictionul era calendarul standard al acelor vremuri.
:Comp. Agapius a Hieromonk and Nicodemus a Monk. First printed and published A.D.1800. Trans. D. Cummings, from the 5th edition published by John Nicolaides (Kesisoglou the Caesarian) in Athens, Greece in 1908, (Chicago: The Orthodox Christian Educational Society, 1957; Repr., New York, N.Y.: Luna Printing Co., 1983).</ref>
 
  
==Accounts in Byzantine Authors==
+
'''Documente oficiale'''
From Justinian's decree in AD 537 that all dates must include the [[Indiction]], the unification of the theological date of creation (as yet unfinalized) with the administrative system of [[Indiction]] cycles became commonly referred to amongst [[w:Category:Byzantine historians|Byzantine authors]], to whom the indiction was the standard measurement of time.
 
  
'''In Official Documents'''
+
Aşa cum s-a menţionat mai înainte, în anul 691 d.Hr. se menţionează ''momentul facerii lumii'' în documentele de la [[Sinodul Quinisext|Sinodul din Trullanum]] (aşa-numitul Sinod Quinisext).
  
As mentioned above, in the year AD 691 we find the ''Creation Era'' in the Acts of the [[Quinisext Council|Trullanum Council]] (so‐called Synodos Quinisexta).
+
Găsim această cronologie, de asemenea, în datarea aşa-numitei ''Scrisori a celor trei patriarhi'' către împăratul Teofil (aprilie, indiction 14, 6344 = 836 d.Hr.).
  
We find the era also in the dating of the so called ''Letter of three Patriarchs'' to the emperor Theophilos (April, indiction 14, 6344 = 836 AD).
+
Prin secolul al X-lea găsim ''cronologia bizantină'' în ''Novellas'' din anii 947, 962, 964 d.Hr., şi, cu siguranţă, în cea a anului 988 d.Hr., toate datate în acest fel, dar şi în documentele patriarhului [[Nicolae al II-lea de Constantinopol|Nicolae al II-lea Chrysobergos]] în 987 d.Hr..<ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4.</ref>
  
By the tenth century the ''Byzantine Era'' is found in the ''Novellas'' of A.D. 947, 962, 964, and most surely of the year A.D. 988, all dated in this way, as well as the Act of Patriarch [[Nicholas II of Constantinople|Nicholaos II Chrysobergos]] in A.D. 987.<ref>Pavel Kuzenkov (Moscow). ''[http://www.wra1th.plus.com/byzcong/comms/Kuzenkov_paper.pdf How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals]''. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4.</ref>
+
'''Ioan Skylitzes'''  
  
'''John Skylitzes'''
+
Opera principală a lui [[w:Ioan Skylitzes|Ioan Skylitzes]] (cca. 1081-1118) este ''sinopsisul istoriilor'', care acoperă domniile împăraţilor bizantini de la moartea lui Nichifor I din 811 până la demiterea lui Mihail al VI-lea în 1057; această lucrare continuă cronica lui [[Teofan Mărturisitorul]]. Citând din această lucrare, iată un exemplu al metodei de datare bizantine obişnuite, care se referă la împăratul Vasile:
  
[[w:John Skylitzes|John Skylitzes']] (ca.1081-1118) major work is the ''Synopsis of Histories'', which covers the reigns of the Byzantine emperors from the death of Nicephorus I in 811 to the deposition of Michael IV in 1057; it continues the chronicle of [[Theophanes the Confessor]]. Quoting from him as an example of the common Byzantine dating method, he refers to emperor Basil, writing that:
+
:"În '''anul 6508''' [1000], '''în anul al treisprezecelea al [[indiction]]ului''', împăratul a trimis o armată puternică împotriva poziţiilor fortificate (kastra) ale bulgarilor în partea îndepărtată a Munţilor Balcani (Hemus) ,..."<ref name=Stephenson/>
  
:"In the '''year 6508''' [1000], '''in the thirteenth [[indiction]]''', the emperor sent a great force against the Bulgarian fortified positions (kastra) on the far side of the Balkan (Haimos) mountains,..."<ref name=Stephenson/>
+
'''Niketas Choniates'''
  
'''Niketas Choniates'''
+
[[w:Niketas Choniates|Niketas Choniates]] (cca. 1155–1215), numit uneori Acominatus, a fost un istoric grec bizantin. Lucrarea sa de referinţă este o ''Istorie'', formată din douăzeci şi unu de cărţi şi care descrie perioada 1118 - 1207. Încă o dată, poate fi observat un exemplu al metodei de datare, atunci când se referă la căderea [[Constantinopol]]ului în faţa cruciaţilor participanţi la a IV-a cruciadă, după cum urmează:
  
[[w:Niketas Choniates|Niketas Choniates]] (ca. 1155–1215), sometimes called Acominatus, was a Byzantine Greek historian. His chief work is his ''History'', in twenty-one books, of the period from 1118 to 1207. Again, an example of the dating method can be seen as he refers to the fall of Constantinople to the fourth crusade as follows:
+
:"Regina oraşelor a căzut în mâinile latinilor în a douăsprezecea zi a lunii aprilie a anului al '''şaptelea al [[indiction]]ului, în anul 6712''' [1204]."<ref>Niketas Choniates. ''O City of Byzantium, Annals of Niketas Choniates.'' Transl. by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, Detroit, 1984. p.338</ref>
 
:"The queen of cities fell to the Latins on the twelfth day of the month of April of the '''seventh [[indiction]] in the year 6712''' [1204]."<ref>Niketas Choniates. ''O City of Byzantium, Annals of Niketas Choniates.'' Transl. by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, Detroit, 1984. p.338</ref>
 
  
 
'''Doukas'''
 
'''Doukas'''
  
The historian [[w:Doukas|Doukas]], writing circa AD 1460, makes a detailed account for the ''Creation Era''. Although unrefined in style, the history of [[w:Doukas|Doukas]] is both judicious and trustworthy, and it is the most valuable source for the closing years of the Byzantine empire.  
+
Istoricul [[w:Doukas|Doukas]], scriind în jurul anului 1460 d.Hr., face o descriere detaliată a ''cronologiei lumii''. Deşi are un stil nerafinat, istoria lui Doukas este atât exactă cât şi de încredere şi este cea mai credibilă mărturie a ultimilor ani ai Imperiului Bizantin. Un exemplu:
  
:"From [[Adam and Eve|Adam]], the first man created by [[God]], to [[Noah]], at whose time the flood took place, there were ten generations. The first, which was from God, was that of Adam. The second, after 230 years, was that of Seth begotten of Adam. The third, 205 years after Seth, was that of Enos begotten of Seth. The fourth, 190 years after Enos, was that of Kainan begotten of Enos. The fifth, 170 years after Kainan, was that of Mahaleel begotten of Kainan. The sixth, 165 years after Mahaleel, was that of Jared begotten of Mahaleel. The seventh, 162 years after Jared, was that of [[Enoch]] begotten of Jared. The eighth, 165 years after Enoch, was that of Methuselah begotten of Enoch. The ninth, 167 years after Methuselah, was that of Lamech begotten of Methuselah. The tenth, 188 years after Lamech, was that of Noah. Noah was 600 years old when the flood of water came upon the earth. Thus 2242 years may be counted from Adam to the flood.
+
:"De la [[Adam şi Eva|Adam]], primul om creat de [[Dumnezeu]], şi până la [[Noe]], în vremea căruia a avut loc potopul, au trecut 10 generaţii. Prima, care a început de la Dumnezeu, a fost aceea a lui Adam. A doua, după 230 de ani, a fost aceea a lui Set, urmaşul lui Adam. A treia, 205 ani după Set, a fost a lui Enos, urmaşul lui Set. A patra, 190 de ani după Enos, a fost aceea a lui Cainan, urmaşul lui Enos. A cincea, 170 de ani după Cainan, a fost a lui Malaleil, urmaşul lui Cainan. A şasea, 165 de ani după Malaleil, a fost aceea a lui Iared, urmaşul lui Malaleil. A şaptea, 162 de ani după Iared, a fost aceea a lui [[Enoh]], urmaşul lui Iared. A opta, 165 de ani după Enoh, a fost aceea a lui Matusalem, urmaşul lui Enoh. A noua, 167 de ani după Matusalem, a fost aceea a lui Lameh, urmaşul lui Matusalem. A zecea, 188 de ani după Lameh, a fost aceea a lui Noe. Noe avea vârsta de 600 de ani când apele potopului au năpădit pământul. Astfel, 2242 de ani pot fi socotiţi de la Adam la potop.
  
:There are also ten generations from the flood to [[Abraham]] numbering 1121 years. Abraham was seventy-five years old when he moved to the land of Canaan from Mesopotamia, and having resided there twenty-five years he begat [[Isaac]]. Isaac begat two sons, Esau and [[Jacob]]. When Jacob was 130 years old he went to Egypt with his twelve sons and grandchildren, seventy-five in number. And Abraham with his offspring dwelt in the land of Canaan 433 years, and having multiplied they numbered twelve tribes; a multitude of 600,000 were reckoned from the twelve sons of Jacob whose names are as follows: Ruben, Symeon, Levi, Judah, Issachar, Zebulun, Naphtali, Gad, Asher, Dan, Joseph, and Benjamin.
+
:Mai sunt alte zece generaţii de la potop la [[Avraam]], numărând 1121 de ani. Avraam avea şaptezeci şi cinci de ani când s-a mutat în Ţara Canaanului din Mesopotamia şi locuind acolo douăzeci şi cinci de ani la avut pe [[Isaac]] de urmaş. Isaac a avut doi fii, Isav şi [[Iacov]]. Când Iacov avea 130 de ani, a mers în Egipt cu cei doisprezece fii şi toţi nepoţii, şaptezeci şi cinci la număr. Iar Avraam împreună cu urmaşii săi au sălăşluit în Ţata Canaanului 433 de ani şi înmulţindu-se au socotit doisprezece triburi; 600,000 au fost urmaşii celor doisprezece fii ai lui Iacob, ale căror nume sunt următoarele: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Neftali, Gad, Aşer, Dan, Iosif şi Beniamin.
  
:The descendants of Levi were [[Moses]] and [[Aaron]]; the latter was the first of the priesthood while Moses was appointed to govern. In the eightieth year of his life he walked through the Red Sea and led his people out of Egypt. This Moses flourished in the time of [[w:Inachus|Inachos]] [son of Oceanus and King of Argos] who was the first [Greek] king to reign. Thus the Jews are more ancient than the Greeks.
+
:Urmaşii lui Levi au fost [[Moise]] şi [[Aaron]]; ultimul a fost primul preot în timp ce Moise a primit sarcina guvernării. În al optzecelea an al vieţii sale el a trecut Marea Roşie şi şi-a condus poporul afară din Egipt. Acest Moise a prosperat în vremea lui [[w:Inachus|Inachos]] [fiul lui Oceanus şi rege al Argosului], care a fost primul rege [grec] care a domnit. Astfel, evreii sunt cu mult mai vechi decât grecii.
  
:Remaining in the wilderness forty years they were governed for twenty-five years by [[Joshua]], son of Nun, and by the Judges for 454 years to the reign of Saul, the first king installed by them. During the first year of his reign the great [[David]] was born. Thus from Abraham to David fourteen generations are numbered for a total of 1024 years. From David to the deportation to Babylon [586 BC] there are fourteen generations totalling 609 years. From the Babylonian Captivity to [[Jesus Christ|Christ]] there are fourteen generations totalling 504 years.
+
:Rămânând patruzeci de ani în sălbăticie, ei au fost guvernaţi timp de douăzeci şi cinci de ani de  [[Iosua]], fiul lui Nun şi de către Judecători timp de 454 de ani, până în vremea regatului lui Saul, primul lor rege. În timpul primului său an de domnie, s-a născut marele [[David]]. Astfel, de la Avraam la David au trăit paisprezece generaţii timp de 1024 de ani. De la David până la exilul din Babilon [586 î.Hr.] au trăit paisprezece generaţii, timp de 609 ani. De la captivitatea din babilon până la [[Iisus Hristos]] au trecut paisprezece generaţii care au totalizat 504 ani.
  
:By the sequence of Numbers we calculate the number of 5,500 years from the time of the first Adam to Christ."<ref>Doukas (ca.1460). ''Decline and Fall of Byzantium To The Ottoman Turks''. An Annotated Translation by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, 1975. pp.57-58.</ref>.
+
:Din succesiunea din [[Cartea Numerilor|Numerii]] calculăm 5500 de ani din vremea întâiului Adam până la Hristos."<ref>Doukas (ca.1460). ''Decline and Fall of Byzantium To The Ottoman Turks''. An Annotated Translation by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, 1975. pp.57-58.</ref>.
  
==The Byzantine Mindset==
+
==Concepţia bizantină==
===Literal Creation Days===
+
===Zilele adevărate ale facerii lumii===
Even the most mystical Fathers such as [[Isaac of Syria|St. Isaac the Syrian]] accepted without question the common understanding of the Church that ''the world was created "more or less" in 5,500 BC''. As Fr. [[Seraphim Rose]] points out:
+
Chiar şi cei mai mistici Părinţi, cum ar fi [[Isaac Sirul|Sfântul Isaac Sirul]], acceptă fără rezerve opinia Bisericii cum că ''lumea a fost creată" mai mult sau mai puţin " în anul 5,500 î.Hr.''. Aşa cum subliniază Părintele [[Serafim Rose]]:
:"The Holy Fathers (probably unanimously) certainly have no doubt that the chronology of the [[Old Testament]], '''from [[Adam and Eve|Adam]] onwards''', is to be accepted "literally." They did not have the fundamentalist's over-concern for chronological ''precision'', but even the most mystical Fathers ([[Isaac of Syria|St. Isaac the Syrian]], [[Gregory Palamas|St. Gregory Palamas]], etc.) were quite certain that Adam lived literally some 900 years, that there were some 5,500 years ("more or less") between the creation and the [[Incarnation|Birth of Christ]]."<ref>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.539-540.</ref>
+
:"Sfinţii Părinţi (probabil unanim) cu siguranţă nu au avut nici un dubiu despre faptul că toată cronologia [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], '''de la [[Adam şi Eva|Adam]] începând''', trebuie luată în sens "literal." Ei nu aveau o preocupare extremă, fundamentalistă, pentru ''precizia'' cronologică, dar chiar şi cei mai mistici Părinţi ([[Isaac Sirul|Sfântul Isaac Sirul]], [[Grigorie Palama|Sfântul Grigorie Palama]], etc.) erau aproape siguri că Adam a trăit în jur de 900 de ani la propriu, că au trecut în jur de 5,500 de ani ("mai mult sau mai puţin") între facerea lumii şi [[Întrupare|Naşterea lui Hristos]]."<ref>Fr. [[Serafim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.539-540.</ref>
  
The [[Church Fathers]] also consistently affirm that each species of the animate creation came into existence instantaneously, at the command of God, with its seed within itself.<ref name=OSB>''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. p.2.</ref> [[Basil the Great]] for example takes this literal view in the ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf208.viii.i.html Hexæmeron],'' a work consisitng of nine homilies delivered by St. Basil on the cosmogony of the opening chapters of Genesis, providing one of the most detailed expositions of the six days of creation to come down to us from the early church. Basil writes in Homily I that:
+
În plus, [[Părinţii Bisericii]] afirmă cu putere că fiecare specie a creaţiei animate a apărut instantaneu, la porunca lui Dumnezeu, cu propriile seminţe în ea însăşi.<ref name=OSB>''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. p.2.</ref> De exemplu, Sfântul [[Vasile cel Mare]] foloseşte această opinie la propriu în ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf208.viii.i.html Hexæmeron],'' o lucrare formată din nouă predici ale Sfântului Vasile cel Mare despre cosmogonia capitolelor de început ale Cărţii Facerii, oferindu-ne una din cele mai detaliate expuneri a celor şase zile ale creaţiei care ne-au parvenit din perioada Bisericii primare. Sfântul Vasile scrie în Omilia I astfel:
:"Thus then, if it is said, “''In the beginning God created,''” it is to teach us that at the will of God the world arose in less than an instant,..."<ref>St. [[Basil the Great]]. ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf208.viii.ii.html Hexæmeron]''. Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, 2nd Series (NPNF2). Transl. Philip Schaff, D.D., LL.D. (1819-1893): '''VOLUME VIII - BASIL: LETTERS AND SELECT WORKS'''. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan.</ref>
+
:"Astfel, dacă acolo este spus: “''la început Dumnezeu a făcut,''” este pentru a ne învăţa pe noi că la Voinţa lui Dumnezeu, lumea a apărut în mai puţin de o clipă,..."<ref>St. [[Basil the Great]]. ''[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf208.viii.ii.html Hexæmeron]''. Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, 2nd Series (NPNF2). Transl. Philip Schaff, D.D., LL.D. (1819-1893): '''VOLUME VIII - BASIL: LETTERS AND SELECT WORKS'''. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan.</ref>
  
Typical of the Christian conviction on this point, St. [[Hilary of Poitiers]] also affirms that the [[w:Creation according to Genesis|Creation]] was performed [[w:Ex nihilo|ex nihilo]]:  
+
Tipic pentru convingerile creştine asupra acestui punct, Sfântul [[Ilarion din Poitiers]] afirmă, de asemenea, că [[w:Creaţia după Geneză|Facerea lumii]] a fost realizată [[w:Ex nihilo|ex nihilo]]:  
:"For all things, as the Prophet says, were made out of nothing; it was no transformation of existing things, but the creation of the non-being into a perfect form".<ref>St. [[Hilary of Poitiers]]. ''On the Trinity''. Book IV, 16.</ref>
+
:"Toate lucrurile, aşa cum spune profetul, au fost făcute din nimic; nu a fost nici o transformare a lucrurilor existente, ci doar crearea unei forme perfecte din non-existenţă".<ref>St. [[Hilary of Poitiers]]. ''On the Trinity''. Book IV, 16.</ref>
The prophet cited by St. Hilary was the mother of the Maccabean martyrs, who said to one of her tortured sons, ''"I beseech you, my child, to look at heaven and earth and see everything in them, and know that God made them out of nothing; so also He made the race of man in this way"''<ref>''The [[Orthodox Study Bible]]'' ([[Septuagint]]). St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. (2 Maccabees 7:28), p.653.</ref> (2 Maccabees 7:28).<ref name="REARDON">Fr. Patrick Henry Reardon. ''Creation and the Patriarchal Histories: Orthodox Christian Reflections on the Book of Genesis''. Conciliar Press, 2008. pp.34-35.</ref> This text from [[II Maccabees]] was the standard biblical proof text for the Christian Church in respect to [[w:Ex nihilo|creation from nothingness]]. We find the thesis in late Judaism, from which it passed into the Christian faith as an essential teaching.<ref name="REARDON"/>
+
Profetul citat de Sfântul Ilarion era mama mucenicilor macabei, care îi spune unuia din fii ei torturaţi: ''"Te implor, fiul mei, să priveşti la pământ şi la cer şi să vezi totul în ele şi să cunoşti că Dumnezeu le-a făcut din nimic; astfel, El a făcut şi omenirea, în acelaşi fel"''<ref>''The [[Orthodox Study Bible]]'' ([[Septuagint]]). St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. (2 Maccabees 7:28), p.653.</ref> (2 Macabei 7:28).<ref name="REARDON">Fr. Patrick Henry Reardon. ''Creation and the Patriarchal Histories: Orthodox Christian Reflections on the Book of Genesis''. Conciliar Press, 2008. pp.34-35.</ref> Acest text din [[II Macabei]] a fost textul biblic martor, standard, pentru Biserica Creştină referitor la [[w:Ex nihilo|crearea din nimic]]. Găsim aceste teze în iudaismul târziu, de unde au trecut în credinţa creştină ca o învăţătură esenţială.<ref name="REARDON"/>
  
In addition the traditional Jewish understanding of the creation "days" of Genesis is that they are literal as well, as virtually all the Rabbis have understood in commentaries from Talmudic, Midrashic and Rabbinic sources.<ref>Paul James-Griffiths. ''[http://www.answersingenesis.org/creation/v26/i2/tradition.asp Creation days and Orthodox Jewish Tradition]''. AnswersinGenesis.org. March 2004.</ref><ref>[[w:Abraham ibn Ezra|Ibn Ezra]], Abraham ben Meïr, (1092-1167). ''Ibn Ezra's Commentary on the Pentateuch: Genesis (Bereshit)''. Vol.1 (Genesis). Transl. and annotated by H. Norman Strickman & Arthur M. Silver. Menorah Pub. Co., New York, N.Y., 1988.</ref>.
+
În plus, pe lângă înţelegerea iudaică tradiţională a "zilelor" creaţiei din Geneză este atât literală (la propriu) cât şi metaforică, aşa cum se găseşte în comentariile rabinilor din izvoarele talmudice, midraşice şi rabinice.<ref>Paul James-Griffiths. ''[http://www.answersingenesis.org/creation/v26/i2/tradition.asp Creation days and Orthodox Jewish Tradition]''. AnswersinGenesis.org. March 2004.</ref><ref>[[w:Abraham ibn Ezra|Ibn Ezra]], Abraham ben Meïr, (1092-1167). ''Ibn Ezra's Commentary on the Pentateuch: Genesis (Bereshit)''. Vol.1 (Genesis). Transl. and annotated by H. Norman Strickman & Arthur M. Silver. Menorah Pub. Co., New York, N.Y., 1988.</ref>.
  
===[[Hours]] of the Liturgical Day===
+
===[[Ceasurile|Orele]] Zilei liturgice===
In the Byzantine period the day was divided into two 12-hour cycles fixed by the rising and setting of the sun.
+
În perioada bizantină, ziua era împărţită în cicluri de 12 ore, fixate de momentul răsăritului şi apusului Soarelui.
:"Following Roman custom, the Byzantines began their calendrical day (''nychthemeron'') at midnight with the first hour of day (''hemera'') coming at dawn. The third hour marked midmorning, the sixth hour noon, and the ninth hour midafternoon. Evening (''[[Vespers|hespera]]'') began at the 11th hour, and with sunset came the first hour of night (''[[Compline|apodeipnon]]''). The interval between sunset and sunrise (''nyx'') was similarly divided into 12 hours as well as the traditional "watches" (''vigiliae'') of Roman times."<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.3</ref>
+
:"După obiceiul roman, bizantinii încep ziua lor calendaristică (''nychthemeron'') la răsărit cu prima oră a zilei (''hemera'') care începe. Ora a treia marchează jumătatea dimineţii, ora a şasea amiaza iar ora a noua mijlocul amiezei. Seara (''[[Vecernie|hespera]]'') începea la a unsprezecea oră şi odată cu apusul venea prima oră a nopţii (''[[Pavecerniţa|apodeipnon]]''). Intervalul dintre apus şi răsărit (''nyx'') era, de asemenea, împărţit similar în 12 ore ca şi "ceasurile" (''vigiliae'') vremurilor romane."<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.3</ref>
  
===Days of the Liturgical Week===
+
===Zilele săptămânii liturgice===
Dr. Marcus Rautman points out that the seven-day week was known throughout the ancient world. The Roman Calendar had assigned one of the planetary deities to each day of the week. The Byzantines naturally avoided using these Latin names with their pagan echoes. They began their week with the "[[Lord's Day]]" (Kyriake), followed by an orderly succession of numbered days (Deutera, Trite, Tetarte, and Pempte), a day of "preparation" (Paraskeve), and finally Sabatton.
+
Dr. Marcus Rautman subliniază că săptămâna formată din şapte zile era cunoscută în întreaga lume antică. Calendarul roman atribuia o zeitate planetară fiecărei zile a săptămânii. E de la sine-nţeles că bizantinii au evitat folosirea acestor nume latine cu conotaţii păgâne. Ei începeau săptămâna cu "[[Ziua Domnului]]" (kyriake), urmată de o succesiune ordonată de nume provenite din numere (deutera, trite, tetarte şi pempte), o zi de "pregătire" (paraskeve) şi, în final, sabatton.
:"Each day was devoted to remembering one or more martyrs or saints, whose observed feast days gradually eclipsed traditional festivals. Kyriake was seen as both the first and eighth day of the week, in the same way that [[Jesus Christ|Christ]] was the [[w:Alpha and Omega|alpha and omega]] of the cosmos, existing both before and after time. The second day of the week recognized [[angels]], "the secondary luminaries as the first reflections of the primal outpouring of light," just as the sun and the moon had been observed during the Roman week. [[John the Forerunner|John the Baptist]], the forerunner (Prodromos) of Christ, was honored on the third day. Both the second and third days were viewed as occasions for penitence. The fourth and sixth days were dedicated to the [[Cross]] with holy songs sung in remembrance of the Crucifixion. The [[Theotokos|Virgin Mary]] was honored on the fifth day of the week, while the seventh day was set aside for the [[Martyr|martyrs]] of the church."<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.5</ref>
+
:"Fiecare zi era dedicată pomenirii unuia sau mai multor mucenici sau sfinţi, ale căror zile de prăznuire au eclipsat treptat festivalurile tradiţionale. Kyriake era considerată atât prima cât şi a opta zi a săptămânii, în acelaşi fel în care [[Iisus Hristos|Hristos]] a fost [[w:Alfa şi Omega|alfa şi omega]] cosmosului, existând atât înainte cât şi după timp. A doua zi a săptămânii era dedicată [[înger]]ilor, "luminătorii secundari fiind prima reflectare a izvorului primordial de lumină," la fel cum soarele şi luna fuseseră considerate în săptămâna romană. Sfântul [[Ioan Botezătorul]], înaintemergătorul (Prodromos) Domnului, era cinstit în a treia zi. Cele două zile, a doua şi a treia, erau considerate ocazii de pocăinţă. Ziua a patra şi a şasea erau dedicate [[Crucea|Crucii]] când se cântau imnuri în amintirea Răstignirii. [[Maica Domnului|Fecioara Maria]] era cinstită în a cincea zi a săptămânii, în timp ce ziua a şaptea era dedicată [[mucenic]]ilor Bisericii."<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.5</ref>
  
==Comparative List of Dates of Creation==
+
==Listă comparativă a datelor facerii lumii==
===Early Church Writers===
+
===Scriitori ai Bisericii primare===
* 5537 BC<ref name=ROSE-GENESIS/><ref name=Setterfield>Barry Setterfield. ''[http://www.setterfield.org/000docs/scriptchron.htm#creation Ancient Chronology in Scripture]''. September 1999.</ref> - [[w:Sextus Julius Africanus|Julius Africanus]] (AD 200-245), Church historian.
+
* 5537 î.Hr.<ref name=ROSE-GENESIS/><ref name=Setterfield>Barry Setterfield. ''[http://www.setterfield.org/000docs/scriptchron.htm#creation Ancient Chronology in Scripture]''. September 1999.</ref> - [[w:Sextus Iulius Africanul|Iulius Africanul]] (200-245 d.Hr.), istoric al Bisericii.
* 5529 BC<ref name=ROSE-GENESIS/><ref name=Setterfield/> - [[Theophilus of Antioch|Theophilus]] (AD 115-181), Bishop of Antioch.
+
* 5529 î.Hr.<ref name=ROSE-GENESIS/><ref name=Setterfield/> - [[Teofil al Antiohiei|Teofil]] (115-181 d.Hr.), episcop al Antiohiei.
* '''5509 BC''' - '''Byzantine Creation Era''' or''' ''"Creation Era of Constantinople."'' ''' (finalized in mid-7th c. AD).
+
* '''5509 î.Hr.''' - '''Cronologia Creaţiei în Imperiul Bizantin''' sau''' ''"Cronologia lumii după Constantinopol."'' ''' (finalizată pe la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr.).
* 5507 BC - ''[[w:Chronicon Paschale|Chronicon Paschale]]'' (ca. AD 630), Byzantine universal chronicle of the world.
+
* 5507 î.Hr. - ''[[w: Pascalia|Chronicon Paschale]]'' (ca. 630 d.Hr.), cronica universală bizantină a lumii.
* 5500 BC - [[w:Hippolytus of Rome|Hippolytus of Rome]]. (ca. AD 234), Presbyter, writer, martyr.
+
* 5500 î.Hr. - [[w:Ipolit al Romei|Ipolit al Romei]]. (ca. 234 d.Hr.), preot, scriitor, mucenic.
* '''5493 BC - Alexandrian Era''' (AD 412).
+
* '''5493 î.Hr. - Cronologia alexandrină''' (412 d.Hr.).
* 5199 BC - [[Eusebius of Caesarea]], Bishop of Caesarea and Church historian (AD 324).
+
* 5199 î.Hr. - [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu al Cezareei]], Episcop al Cezareei şi istoric al Bisericii (324 d.Hr.).
===Later Estimates===
+
===Estimări ulterioare===
* 5199 BC - Mentioned in the ''[[w:Roman Martyrology|Roman Martyrology]]''<ref group="note">Roman Martyrology: Some [[w:Traditionalist Catholic|Traditionalist Catholics]] use the year 5199 BC, which is taken from [[w:Roman Martyrology|Catholic martyrologies]], and referred to as the true date of Creation in the "''Mystical City of God''," a 17th-century mystical work written by Maria de Agreda concerning creation and the life of the Virgin Mary. This year was also used earlier by the church historian [[Eusebius of Caesarea]] in 324. (V. Grumel. ''La Chronologie''. 1958. pp.24-25).</ref>, published by the authority of Pope Gregory XIII in 1584, later confirmed in 1630 under Pope Urban VIII.
+
* 5199 î.Hr. - Menţionat în ''[[w:Roman Martyrology|Martirologiul Roman]]''<ref group="note">Martirologiul Roman: Unii [[w:Catolici tradiţionalişti|catolici tradiţionalişti]] folosesc anul 5199 î.Hr., care este preluat din [[w:Roman Martyrology|Martirologiul catolic]] şi îl consideră ca fiind anul facerii lumii în "''Oraşul mistic al lui Dumnezeu''," o lucrare mistică din secolul al XVII-lea scrisă de Maria de Agreda referitor la creaţie şi la viaţa Fecioarei Maria. De asemenea, acest an a fost folosit anterior de istoricul Bisericii [[Eusebiu de Cezareea]] în 324. (V. Grumel. ''La Chronologie''. 1958. pp.24-25).</ref>, publicat sub autoritatea Papei Grigorie al XIII-lea în 1584, confirmat ulterior în 1630 sub Papa Urban al VIII-lea.
* 4963 BC - According to the Benedictine Chronology<ref group="note">Don [[w:Maurus Dantine|Maur François d'Antine]]. ''Art of Verifying Dates''. 4to, 1750. Printed again in folio in 1770.
+
* 4963 î.Hr. - În conformitate cu Cronologia benedictină<ref group="note">Don [[w:Maurus Dantine|Maur François d'Antine]]. ''Art of Verifying Dates''. 4to, 1750. Tipărit in folio în 1770.
:In France the Benedictine Maurist Order presided over the publication of a remarkable series of source collections for both ecclesiastical and secular history, and sponsored the major studies of documentation and chronology of the period. (John McClintock, James Strong. ''[http://books.google.ca/books?id=PsosAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Cyclopedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature: Supplement]''. V.2. Harper, 1887. p.235.)<br>
+
:În Franţa, ordinul benedictin maurist a supervizat publicarea unei serii remarcabile de colecţii de surse atât ecleziastice cât şi laice şi a sprijinit financiar principalele studii de documentare şi cronologie ale perioadei. (John McClintock, James Strong. ''[http://books.google.ca/books?id=PsosAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Cyclopedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature: Supplement]''. V.2. Harper, 1887. p.235.)<br>
:Chronology was made a new science by this order of scholars. The ''"[http://fr.wikipedia.org/wiki/L%27Art_de_v%C3%A9rifier_les_dates Art de vérifer les dates]"'', by [[w:Maurus Dantine|Dantine]] and [[w:Charles Clémencet|Clémencet]], is regarded as the chief monument of French learning in the eighteenth century. (Frederick Deland Leete. ''[http://books.google.ca/books?id=GNGMe36KdQAC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s Christian Brotherhoods]''. Kessinger Publishing, 2003. p.171.)</ref>, which is founded on the [[Septuagint|LXX]],<ref>Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886. p.16.</ref> the Creation of Adam is given this date (AD 1750).
+
:Cronologia a devenit o nouă ştiinţă prin strădaniile acestui ordin de savanţi. Lucrarea ''"[http://fr.wikipedia.org/wiki/L%27Art_de_v%C3%A9rifier_les_dates Art de vérifer les dates]"'' a lui [[w:Maurus Dantine|Dantine]] şi a lui [[w:Charles Clémencet|Clémencet]] este privită ca realizarea cea mai importantă a şcolii franceze din secolul al XVIII-lea. (Frederick Deland Leete. ''[http://books.google.ca/books?id=GNGMe36KdQAC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s Christian Brotherhoods]''. Kessinger Publishing, 2003. p.171.)</ref>, care se găseşte în [[Septuaginta]],<ref>Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886. p.16.</ref> Facerii lui Adam i se atribuie această dată (1750 d.Hr.).
* 4004 BC<ref group="note">Anglican and Protestant: In the English-speaking world, one of the most well known estimates in modern times is that of Archbishop [[w:James Ussher|James Ussher]] (1581–1656), who proposed a date of Sunday, [[October 23]], 4004 BC, in the Julian calendar. When Queen Victoria came to the English throne in AD 1837, 4004 B.C. was still accepted, in all sobriety, as the date of the creation of the world. (Classic Encyclopedia. [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology Chronology]).</ref> - Anglican Archbishop [[w:James Ussher|James Ussher]] (AD 1650).
+
* 4004 î.Hr.<ref group="note">Anglicani şi protestanţi: în lumea vorbitoare de limba engleză, una din cele mai cunoscute estimări realizată în perioada modernă este aceea a arhiepiscopului [[w:James Ussher|James Ussher]] (1581–1656), care a propus ziua de duminică, [[23 octombrie]], 4004 î.Hr., după calendarul iulian. Atunci când Regina Victoria a urcat pe tron, în anul 1837 d.Hr., 4004 î.Hr. încă mai era acceptat, cu toată sobrietatea, ca fiind anul facerii lumii. (Classic Encyclopedia. [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology Chronology]).</ref> - Arhiepiscop anglican [[w:James Ussher|James Ussher]] (1650 d.Hr.).
* 3952 BC - Venerable [[Bede]] (ca. AD 725), English Benedictine monk.
+
* 3952 î.Hr. - Venerabilul [[Beda]] (ca. 725 d.Hr.), călugăr benedictin englez.
* 3761 BC<ref group="note">In the 2nd and 3rd centuries AD, the Jewish calendar was reformed. F. Rühl has shown that the adoption of this era must have taken place between the year 222, when Julius Africanus reports that the Jews still retained the eight-year lunar cycle (which is referred to in the pseudepigraphal ''[[Book of Enoch]]'' (74:13-16); see [[w:Enoch calendar|Enoch Calendar]]), and 276, when [[w:Anatolius of Laodicea|Anatolius]] makes use of the nineteen year [[w:Metonic cycle|Metonic cycle]] to determine Easter after the manner of the Jews. (''"[http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=438&letter=E#1154 The Era of the Creation]."'' JewishEncyclopedia.com.)</ref><ref group="note">According to the popular tradition, the epoch that Hebrew calendar currently uses, the '''Hillel World Era''', beginning October 7, 3761 BC, is traditionally regarded as having been calculated by [[w:Hillel II|Hillel II]] in the 4th century AD (ca. 358 AD), but did not become universal practice until the end of the Middle Ages. (Karl Hagen. ''"[http://www.polysyllabic.com/calhistory/earlier/jewish The Jewish Calendar]".'' Polysyllabic.com.)</ref> - [[w:Hebrew calendar|Hebrew Calendar]] [Judaism] - (ca. AD 222-276); or, (ca. AD 358 - ''[[w:Hillel II|Hillel]] World Era'').
+
* 3761 î.Hr.<ref group="note">În secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr., calendarul iudaic a fost reformat. F. Rühl a arătat că adoptarea noului calendar trebuie să fi avut loc între anul 222, când  Iulius Africanul relatează că evreii încă mai folosesc ciclul lunar de opt ani (descris în lucrarea  pseudepigraphal ?? ''[[Cartea lui Enoh]]'' (74:13-16); vezi [[w:Calendarul lui Enoh|Calendarul lui Enoh]]), şi 276, când [[w:Anatolie din Laodiceea|Anatolie]] foloseşte [[w:Ciclul lunar|ciclul lunar]] de nouăsprezece ani pentru a calcula data Sfintelor Paşti după metoda evreilor. (''"[http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=438&letter=E#1154 The Era of the Creation]."'' JewishEncyclopedia.com.)</ref><ref group="note">După tradiţia populară, cronologia pe care o cuprinde calendarul ebraic actual, '''Cronologia lumii a lui Hillel''', începând cu 7 octombrie, 3761 î.Hr., este considerată în mod tradiţional ca fiind calculată de [[w:Hillel al II-lea|Hillel al II-lea]] în secolul al IV-lea d.Hr. (ca. 358 d.Hr.), dar nu a devenit practică universală decât spre sfârşitul Evului Mediu. (Karl Hagen. ''"[http://www.polysyllabic.com/calhistory/earlier/jewish The Jewish Calendar]".'' Polysyllabic.com.)</ref> - [[w:Calendarul evreiesc|Calendarul evreiesc]] [Iudaism] - (ca. 222-276 d.Hr.); sau (ca. 358 d.Hr. - ''[[w:Hillel al II-lea|Hillel]] Cronologia lumii'').
* 3760 BC<ref>Dr. Iaakov Karcz. ''"[http://www.earth-prints.org/bitstream/2122/794/1/32Karcz.pdf Implications of some early Jewish sources for estimates of earthquake hazard in the Holy Land]".'' '''Annals of Geophysics''', Vol. 47, N. 2/3, April/June 2004. p.765</ref><ref>Karl Hagen. ''"[http://www.polysyllabic.com/calhistory/earlier/jewish The Jewish Calendar]".'' Polysyllabic.com.</ref> - Era of Adam, starts with creation of Adam. This era was used previously to the ''Hillel Era''.
+
* 3760 î.Hr.<ref>Dr. Iaakov Karcz. ''"[http://www.earth-prints.org/bitstream/2122/794/1/32Karcz.pdf Implications of some early Jewish sources for estimates of earthquake hazard in the Holy Land]".'' '''Annals of Geophysics''', Vol. 47, N. 2/3, April/June 2004. p.765</ref><ref>Karl Hagen. ''"[http://www.polysyllabic.com/calhistory/earlier/jewish The Jewish Calendar]".'' Polysyllabic.com.</ref> - Cronologia de la Adam, începe cu crearea lui Adam. Această cronologie a fost folosită înainte de ''Cronologia lui Hillel''.
  
 
==Criticism==
 
==Criticism==
* According to the [[Orthodox Study Bible]]:  
+
* În conformitate cu studiul ortodox al Bibliei:  
:Regarding questions about the scientific accuracy of the [[Genesis]] account of creation, and about various viewpoints concerning [[evolution]], '''the [[Orthodox Church]] has not dogmatized any particular view'''. What is dogmatically proclaimed is that the One Triune [[God]] created everything that exists, and that man was created in a unique way and is alone made ''in the image and likeness of God'' (Gn 1:26,27).<ref name=OSB/>
+
:În privinţa semnelor de întrebare referitoare la acurateţea ştiinţifică a datei facerii lumii conform cu [[Geneza|Geneza]] şi în privinţa diversele puncte de vedere referitoare la evoluţie, '''[[Biserica Ortodoxă]] nu a inclus în dogmă nici un anume punct de vedere'''. Ceea ce se afirmă dogmatic este faptul că tot ceea ce există a fost creat de Un [[Dumnezeu]] Treimic, iar omul a fost creat într-un fel special şi este singurul care este creat ''după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu'' (Gn 1:26,27).<ref name=OSB/>
:The opening words of the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene Creed]], the central doctrinal statement of Christianity, affirms that the One True God is the source of everything that exists, both physical and spiritual, both animate and inanimate: ''"We believe in one God, the Father Almighty, Maker of Heaven and Earth, and of all things visible and invisible."''  In addition, our regeneration in Christ and the resurrection of the dead are both often called the '''"New Creation"''' (2 Cor 5:17; Rev 21:1).<ref>''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. p.1778.</ref>
+
:Cuvintele de deschidere ale [[Crezul|Crezului de la Niceea]], declaraţia de doctrină centrală a creştinismului, afirmă că Unul Dumnezeu Adevărat este izvorul a tot ceea ce există, atât fizic cât şi spiritual, atât animat cât şi inanimat: ''"Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute."''  Pe lângă acestea, renaşterea noastră în Hristos şi învierea morţilor, amândouă sunt numite '''"Lumea cea nouă"''' (2 Cor 5:17; Rev 21:1).<ref>''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. p.1778.</ref>
  
* According to Fr. [[Stanley S. Harakas|Stanley Harakas]], the Bible's description of creation is not a "scientific account". It is not read for scientific knowledge but for spiritual truth and divine revelation. The physical-scientific side of the origins of mankind, though important, is really quite secondary in significance to the Church's message. The central image of [[Adam and Eve|Adam]] as [[God|God's]] image and likeness, who also represents fallen and sinful humanity, and the new Adam, [[Jesus Christ]], who is the "beginning", the first-born of the dead (Colossians 1:18) and the "first-fruits" of those who were dead, and are now alive (1 Corinthians 15:20-23), is what is really important.<ref>Fr. [[Stanley S. Harakas]]. ''The Orthodox Church: 455 Questions and Answers''. Light & Life Publishing, Minneapolis, 1988. pp.88,91.</ref>  
+
* După spusele Părintelui [[Stanley S. Harakas|Stanley Harakas]], descrierea biblică a creaţiei nu este o "relatare ştiinţifică". Nu trebuie citită ca o informaţie ştiinţifică ci ca o revelaţie divină şi adevăr spiritual. Partea fizico-ştiinţifică a originii omenirii, deşi este importantă, este destul de neimportantă în importanţă în mesajul Bisericii. Imaginea centrală a lui [[Adam şi Eva|Adam]] ca chip şi asemănare a lui [[Dumnezeu]], care simbolizează umanitatea căzută şi păcătoasă, şi imaginea noului Adam, [[Iisus Hristos]], care este "începutul", primul născut din moarte (Coloseni 1:18) şi "întâiul rod" al celor care au murit şi care acum sunt  vii (1 Corinteni 15:20-23), sunt mesajele importante cu adevărat.<ref>Fr. [[Stanley S. Harakas]]. ''The Orthodox Church: 455 Questions and Answers''. Light & Life Publishing, Minneapolis, 1988. pp.88,91.</ref>  
  
* Professor Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]), a nineteenth century historian, observed that [[w:Chronology of the Bible|Biblical Chronologies]] are uncertain due to discrepancies in the figures in [[Genesis]] and other methodological factors, accounting for hundreds of different chronologies being assigned by historians. In the case of the Fathers of the [[Sixth Ecumenical Council]], who assigned 5509 B.C. as the date of the [[w:Creation according to Genesis|creation of man]], he writes that it was in response to the emperor's wishes to fix an era or convenient starting point for historical computation. Therefore it was a decision of mere historical convenience, not respecting either faith or morals, which are what is truly of intrinsic value in the Scriptures.<ref>Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886. p.21.</ref> Having made this disclaimer, he settles on the Benedictine Chronology of 4963 BC for the purposes of his history.
+
* Profesorul Părintele Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]), un istoric din secolul al XIX-lea, a observat că [[w:Cronologia Bibliei|Cronologia Bibliei]] este nesigură din din cauza discrepanţelor cifrelor din [[Cartea Facerii]] şi a altor factori metodologici, care sunt luaţi în considerare pentru sute de cronologii diferite, realizate de istorici. În cazul Părinţilor de la [[sinodul VI Ecumenic]], care a stabilit anul 5509 îHr. ca dată a [[w:Creaţia conform Genezei|creaţiei omului]], el scrie că acesta este un răspuns la dorinţa împăratului de a avea o cronologie sau punct de început fixat pentru calculul istoric. Aşadar a fost o decizie pur şi simplu de convenţie istorică, nu una care să respecte credinţa sau morala, care sunt lucrurile cu valoare intrinsecă din Scripturi.<ref>Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886. p.21.</ref> Cu aceste declaraţii, el fixează începutul cronologiei benedictine în anul 4963 î.Hr. pentru istoria sa.
  
* Regarding the so-called ''Era of the Creation of the World'', the 9th edition of the ''Encyclopedia Brittanica'' cites the author Des Vignoles, who had asserted in the preface to his ''Chronologie de l’Histoire Sainte'' (''Chronology of Sacred History'', Berlin 1738), that he collected upwards of two-hundred different calculations, the shortest of which reckons only 3483 years between the creation of the world and the commencement of the vulgar era and the longest 6984. Concluding that the so-called era of the creation of the world is a purely conventional and arbitrary epoch, for which the very nature of the case discussion is hopeless labour.<ref>Thomas Spencer Baynes. ''“[http://books.google.ca/books?id=HKgMAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_navlinks_s Chronology: Era of the Creation of the World.]”'' '''The Encyclopaedia Britannica: a dictionary of arts, sciences, and general literature'''. 9th Ed., Vol. 5. A. & C. Black, 1833. p. 713.)</ref>
+
* Referitor la aşa-numita ''Cronologie de la facerea lumii'', a noua ediţie din ''Encyclopedia Brittanica'' îl citează pe Des Vignoles, care afirmă în prefaţa la lucrarea sa ''Chronologie de l’Histoire Sainte'' (''Cronologia istoriei sacre'', Berlin 1738), că el a adunat mai mult de două sute de calcule diferite, cel mai scurt dintre ele socotind doar 3483 de ani între facerea lumii şi începutul epocii populare iar cel mai lung 6984. Concluzionând că ceea ce se numeşte facerea lumii este doar un moment stabilit convenţional şi arbitrar, pentru care, de fapt, dezbaterile sunt o muncă fără sfârşit.<ref>Thomas Spencer Baynes. ''“[http://books.google.ca/books?id=HKgMAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_navlinks_s Chronology: Era of the Creation of the World.]”'' '''The Encyclopaedia Britannica: a dictionary of arts, sciences, and general literature'''. 9th Ed., Vol. 5. A. & C. Black, 1833. p. 713.)</ref>
  
* It may also be noted historically that while Byzantine officials and chroniclers were disconcerted by the ambiguities among the different dating and recording systems in the earlier centuries, these mattered little to most people who marked time by the orderly progression of agricultual seasons and church festivals, and by the regularity of holidays, weather cycles, and years that revealed the [[w:Will of God|Divine order]] (''Taxis'') underlying the world.<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.8</ref>
+
* Din punct de vedere istoric, se mai poate remarca, de asemenea, că în timp ce oficialii şi cronicarii bizantini erau deconcertaţi de ambiguitatea diferitelor sisteme de datare şi înregistrare din primele secole, aceast subiect îi preocupa prea puţin pe oamenii de rând care marcau scurgerea timpului prin succesiunea ordonată a anotimpurilor agricole şi prin sărbătorile Bisericii, prin regularitatea zilelor sfinte, a schimbărilor de vreme şi prin anii care revelau [[w:Voinţa lui Dumnezeu|ordinea Divină]] (''Taxis'') pe care se sprijinea lumea.<ref>Prof. Dr. [http://aha.missouri.edu/people/rautman.html Marcus Louis Rautman]. ''"Time."'' In [http://books.google.ca/books?id=hs3iEyVRHKsC&printsec=frontcover&dq=Gynaikeion+church+-flower+-witches&source=gbs_summary_r&cad=0 ''Daily Life in the Byzantine Empire'']. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.8</ref>
  
==Summary==
+
==Rezumat==
As the Greek and Roman methods of computing time were connected with certain pagan rites and observances, Christians began at an early period to adopt the Hebrew practice of reckoning their years from the supposed period of the [[w:Creation according to Genesis|creation of the world]].<ref>Classic Encyclopedia. [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology#Era_of_the_Creation_of_the_World Chronology - Era of the Creation of the World].</ref>
+
În vreme ce metodele greceşti şi romane de numărare a anilor erau în relaţie directă cu anumite rituri şi observaţii păgâne, creştinii au început, destul de repede, să adopte practica ebraică a numărării anilor de la momentul presupus al [[w:Facerea lumii după Geneză|facerii lumii]].<ref>Classic Encyclopedia. [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology#Era_of_the_Creation_of_the_World Chronology - Era of the Creation of the World].</ref>
  
Currently the two dominant dates for creation that exist using the Biblical model, are about 5500 BC and about 4000 BC. These are calculated from the genealogies in two versions of the Bible, with most of the difference arising from two versions of [[Genesis]]. The older dates of the [[Church Fathers]] in the ''Byzantine Era'' and in its precursor, the ''Alexandrian Era'', are based on the Greek [[Septuagint]]. The later dates of Archbishop [[w:James Ussher|James Ussher]] and the Hebrew Calendar are based on the Hebrew Masoretic text.  
+
În prezent, cele două datări principale care există ale facerii lumii, după model biblic, sunt în jurul anului 5500 î.Hr. şi 4000 î.Hr.. Acestea sunt calculate pe baza genealogiilor din două versiuni ale Bibliei, cu majoritatea diferenţei provenind din cele două versiuni ale [[Geneza|Cărţii Facerii]]. Datarea 5500,a [[Părinţii Bisericii|Părinţilor Bisericii]] se regăseşte în ''cronologia bizantină'' şi în precursorii ei, ''cronologia alexandrină'' şi se bazează pe versiunea greacă a [[Septuaginta|Septuagintei]]. Datarea 4000 a arhiepiscopului [[w:James Ussher|James Ussher]] şi a calendarului ebraic se bazează pe textul masoretic ebraic.  
  
The Fathers were well aware of the discrepancy of some hundreds of years between the Greek and Hebrew [[Old Testament]] chronology,<ref group="note">Note that according to Dr. Wacholder, [[Josephus|Josephus']] chronology for the antediluvian period (pre-flood) conforms with the [[Septuagint|LXX]], but for the Noachites (post-flood) he used the Hebrew text. He chose this method to resolve the problem of the two chronological systems. (Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' In '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968)).</ref> and it did not bother them; they did not quibble over years or worry that the standard calendar was precise "to the very year"; it is sufficient that what is involved is beyond any doubt a matter of some few thousands of years, involving the lifetimes of specific men, and it can in no way be interpreted as millions of years or whole ages and races of men.<ref>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.602-603.</ref>
+
Părinţii erau, cu toţii, avertizaţi asupra discrepanţelor a câteva sute de ani dintre cronologiile din [[Vechiul Testament]] grec şi cel ebraic,<ref group="note">Se remarcă faptul că după spusele Dr. Wacholder, cronologia lui [[Josephus|]] pentru perioada antedeluviană (înainte de potop) este conformă cu [[Septuaginta|LXX]], dar pentru perioada de după potop el foloseşte textul ebraic. El a ales această metodă pentru a rezolva diferențele dintre cele două sisteme cronologice. (Dr. Ben Zion Wacholder. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' In '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968)).</ref> dar nu erau deranjaţi de acestea; they did not quibble over years sau să se îngrijoreze că foloseau un calendar care nu era exact "până la ultimul an"; le era suficient că nu era nici un dubiu asupra faptului că era vorbe de câteva mii de ani, implicând viaţa anumitor oameni şi că în nici un fel nu putea fi interpretată ca milioane de ani sau toate vârstele şi rasele oamenilor.<ref>Fr. [[Seraphim Rose]]. ''GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision''. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.602-603.</ref>
  
To this day, traditional Orthodox Christians will use the Byzantine calculation of the ''World Era'' in conjunction with the [[w:Anno Domini|Anno Domini]] (AD) year. Both dates appear on Orthodox cornerstones, ecclesiastical calendars and formal documents. The ecclesiastical new year is still observed on [[September 1]] (or on the Gregorian Calendar's [[September 14]] for those churches which follow the [[Julian Calendar]]). September 2009 marked the beginning of the year 7518 of this era.
+
În zilele noastre, creştinii ortodocşi tradiţionali folosesc calculele bizantine ale ''cronologiei lumii'' împreună cu anul [[w:Anno Domini|Anno Domini]] (d.Hr.). Ambele date apar în lucrurile importante ortodoxe, în calendarele bisericeşti şi în documentele oficiale. Anul nou bisericesc încă mai începe la [[1 septembrie]] (sau, după calendarul gregorian la [[14 septembrie]] pentru acele biserici care urmează [[calendarul iulian]]). Septembrie 2010 a marcat începutul anului 7519 de la facerea lumii.
  
 
==Vezi şi==
 
==Vezi şi==
Linia 181: Linia 186:
 
* [[Indiction]]
 
* [[Indiction]]
 
* [[Septuaginta]]
 
* [[Septuaginta]]
* [[Facerea]]
+
* [[Cartea Facerii]]
 
* [[Evoluţie]]
 
* [[Evoluţie]]
 
* [[Formula Gausiană]]
 
* [[Formula Gausiană]]
Linia 191: Linia 196:
 
<div><references/></div>
 
<div><references/></div>
  
 +
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
===Wikipedia===
 
===Wikipedia===
 
* [[w:Anno Mundi|Anno Mundi]].
 
* [[w:Anno Mundi|Anno Mundi]].
* [[w:Book of Genesis|Book of Genesis]].
+
* [[w:Cartea Facerii|Cartea Facerii]].
* [[w:Calendar era|Calendar era]].
+
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Calendar_(dezambiguizare) Calendar].
* [[w:Chronology of the Bible|Chronology of the Bible]].
+
* [[w:Cronologia Bibliei|Cronologia Bibliei]].
* [[w:Dating Creation|Dating Creation]].
+
* [[w:Datarea creaţiei|Datarea creaţiei]].
 
* [[w:Ex nihilo|Ex nihilo]]
 
* [[w:Ex nihilo|Ex nihilo]]
 
* [[w:Hexameron|Hexameron]]
 
* [[w:Hexameron|Hexameron]]
* [[w:Lunisolar calendar|Lunisolar calendar]].
+
* [[w:Calendarul lunisolar|Calendarul lunisolar]].
* [[w:Septuagint|Septuagint]].
+
* [[w:Septuaginta|Septuaginta]].
* [[w:Young Earth creationism|Young Earth creationism]]
+
* [[w:Creaţionismul Pământ tânăr|Creaţionismul Pământ tânăr]]
'''Principal Considerations for the Byzantine Calendar'''
+
'''Consideraţii pricipale despre calendarul bizantin'''
* [[w:Creation according to Genesis|Creation according to Genesis]]
+
* [[w:Facerea lumii după Geneză|Facerea lumii după Geneză]]
* [[w:Solar cycle (calendar)|Solar cycle (calendar)]] (28-year solar cycle).  
+
* [[w:Ciclul solar (calendar)|Ciclul solar (calendar)]] (ciclul solar de 28 de ani).  
* [[w:Metonic cycle|Metonic cycle]] (19 year lunar cycle).  
+
* [[w:Ciclul metonic|Ciclul lunar]] (ciclul lunar de 19 ani).  
* [[w:Indiction|Indiction]] (15 year indiction cycle).  
+
* [[w:Indiction|Indiction]] (ciclul indiction de 15 ani).  
* [[w:Computus|Easter Computus]].
+
* [[w:Computus|Pascalia]].
'''Other Judeo-Christian Eras'''
+
'''Alte cronologii iudeo-creştine'''
* [[w:Coptic calendar|Coptic Calendar]]. (Note: the '''"''Alexandrian Era''"''' (March 25, 5493 BC), is totally distinct from the Coptic "Alexandrian Calendar", which is derived from the ancient [[w:Egyptian calendar|Egyptian Calendar]], and based on the ''' ''Era of the Martyrs'' ''' ([[August 29]], 284)).
+
* [[w:Calendarul coptic|Calendarul coptic]]. (Notă: '''"''Cronologia alexandrină''"''' (25 martie 5493 ÎH) este total diferită de "calendarul alexandrin" coptic, care derivă din vechiul [[w:Calendarul egiptean|calendar egiptean]] şi începe cu ''' ''perioada mucenicilor'' ''' ([[29 august]], 284)).
* [[w:Enoch calendar|Enoch Calendar]].
+
* [[w:Calendarul lui Enoch|Calendarul lui Enoch]].
* [[w:Ethiopian calendar|Ethiopian Calendar]]. (Derived from the Coptic "Alexandrian Calendar", and based on the ''' ''Incarnation Era'' ''' (August 29, AD 8)).
+
* [[w:Calendarul etiopian|Calendarul etiopian]]. (Derivat din "calendarul alexandrin" coptic şi începe cu ''' ''momentul Întrupării'' Domnului ''' (A29 august 8 DH)).
* [[w:Hebrew calendar|Hebrew calendar]].
+
* [[w:Calendarul ebraic|Calendarul ebraic]].
* [[w:Ussher chronology|Ussher chronology]].
+
* [[w:Cronologia Ussher|Cronologia Ussher]].
  
===Other===
+
===Altele===
 
* [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology Chronology] at Classic Encyclopedia (''Based on the 11th ed. of the Encyclopedia Britannica, pub.1911'').
 
* [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology Chronology] at Classic Encyclopedia (''Based on the 11th ed. of the Encyclopedia Britannica, pub.1911'').
 
* [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology#Era_of_Constantinople Era of Constantinople] at Classic Encyclopedia.
 
* [http://www.1911encyclopedia.org/Chronology#Era_of_Constantinople Era of Constantinople] at Classic Encyclopedia.
Linia 225: Linia 231:
 
* Dr. Stephen C. Meyers. [http://www.bibleandscience.com/archaeology/exodusdate.htm Biblical Archaeology: The Date of the Exodus According to Ancient Writers]. Institute for Biblical & Scientific Studies (IBSS). Updated April 30, 2008.
 
* Dr. Stephen C. Meyers. [http://www.bibleandscience.com/archaeology/exodusdate.htm Biblical Archaeology: The Date of the Exodus According to Ancient Writers]. Institute for Biblical & Scientific Studies (IBSS). Updated April 30, 2008.
 
* [http://www.creationwiki.org/Young_earth_creationism Young earth creationism] at CreationWiki.
 
* [http://www.creationwiki.org/Young_earth_creationism Young earth creationism] at CreationWiki.
'''Hebrew Calendar'''
+
'''Calendarul ebraic'''
 
* [http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=438&letter=E#1154 The Era of the Creation] at Jewish Encyclopedia.  
 
* [http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=438&letter=E#1154 The Era of the Creation] at Jewish Encyclopedia.  
 
* [http://www.fact-archive.com/encyclopedia/Hebrew_calendar Hebrew Calendar] at Fact-Archive.com
 
* [http://www.fact-archive.com/encyclopedia/Hebrew_calendar Hebrew Calendar] at Fact-Archive.com
Linia 231: Linia 237:
 
* [http://www.polysyllabic.com/calhistory/earlier/jewish The Jewish Calendar] by Karl Hagen (medievalist).
 
* [http://www.polysyllabic.com/calhistory/earlier/jewish The Jewish Calendar] by Karl Hagen (medievalist).
  
==Bibliography and Further Reading==
+
==Bibliografie şi lecturi de aprofundare==
===Primary Izvoare===
+
===Surse principale===
 
* [[w:Doukas|Doukas]] (ca.1460). ''Decline and Fall of Byzantium To The Ottoman Turks''. An Annotated Translation by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, 1975. (ISBN 9780814315408)
 
* [[w:Doukas|Doukas]] (ca.1460). ''Decline and Fall of Byzantium To The Ottoman Turks''. An Annotated Translation by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, 1975. (ISBN 9780814315408)
 
* [[w:George Syncellus|George Synkellos]]. ''The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation''. Transl. Prof.  Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.
 
* [[w:George Syncellus|George Synkellos]]. ''The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation''. Transl. Prof.  Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.
Linia 246: Linia 252:
 
* [[Theophilus of Antioch]]. ''Theophilus of Antioch to Autolycus.'' Book III. Chap XXIV (Chronology from Adam) - Chap. XXVIII (Leading Chronological Epochs).
 
* [[Theophilus of Antioch]]. ''Theophilus of Antioch to Autolycus.'' Book III. Chap XXIV (Chronology from Adam) - Chap. XXVIII (Leading Chronological Epochs).
  
===Secondary Sources===
+
===Surse secundare===
'''21st Century'''
+
'''Secolul al XXI-lea'''
 
* Anthony Bryer.  ''“Chronology and Dating”''. In: Elizabeth Jeffreys, John Haldon, Robin Cormack . '''[http://books.google.ca/books?id=Pnkxofhi4mQC&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 The Oxford Handbook of Byzantine Studies].''' Oxford University Press, 2008. pp. 31-37.
 
* Anthony Bryer.  ''“Chronology and Dating”''. In: Elizabeth Jeffreys, John Haldon, Robin Cormack . '''[http://books.google.ca/books?id=Pnkxofhi4mQC&printsec=frontcover&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 The Oxford Handbook of Byzantine Studies].''' Oxford University Press, 2008. pp. 31-37.
 
* Dr. Iaakov Karcz. ''"[http://www.earth-prints.org/bitstream/2122/794/1/32Karcz.pdf Implications of some early Jewish sources for estimates of earthquake hazard in the Holy Land]".'' '''Annals of Geophysics''', Vol. 47, N. 2/3, April/June 2004.
 
* Dr. Iaakov Karcz. ''"[http://www.earth-prints.org/bitstream/2122/794/1/32Karcz.pdf Implications of some early Jewish sources for estimates of earthquake hazard in the Holy Land]".'' '''Annals of Geophysics''', Vol. 47, N. 2/3, April/June 2004.
Linia 261: Linia 267:
 
* Prof. Dr. Roger T. Beckwith (D.D., D.Litt.). ''[http://books.google.ca/books?id=PVCUZ7BTD2gC&printsec=frontcover&dq=%22Enoch+74%22+AND+%22cycle%22&source=gbs_summary_r&cad=0 Calendar, Chronology, and Worship: Studies in Ancient Judaism and Early Christianity]''. Brill Academic Publishers, 2005. (''Dr Beckwith served for twenty years on the Anglican-Orthodox Commission'').
 
* Prof. Dr. Roger T. Beckwith (D.D., D.Litt.). ''[http://books.google.ca/books?id=PVCUZ7BTD2gC&printsec=frontcover&dq=%22Enoch+74%22+AND+%22cycle%22&source=gbs_summary_r&cad=0 Calendar, Chronology, and Worship: Studies in Ancient Judaism and Early Christianity]''. Brill Academic Publishers, 2005. (''Dr Beckwith served for twenty years on the Anglican-Orthodox Commission'').
 
* ''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008.   
 
* ''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008.   
'''20th Century'''
+
'''Secolul XX'''
 
* Barry Setterfield. ''[http://www.setterfield.org/000docs/scriptchron.htm#creation Ancient Chronology in Scripture]''. September 1999.
 
* Barry Setterfield. ''[http://www.setterfield.org/000docs/scriptchron.htm#creation Ancient Chronology in Scripture]''. September 1999.
 
* Dr. [http://www.huc.edu/faculty/faculty/wacholder.shtml Ben Zion Wacholder]. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-481.  
 
* Dr. [http://www.huc.edu/faculty/faculty/wacholder.shtml Ben Zion Wacholder]. ''Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles.'' in '''The Harvard Theological Review''', Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-481.  
Linia 280: Linia 286:
 
* Van der Essen, L. ''[http://www.newadvent.org/cathen/03730b.htm Chronicon Paschale]''. In '''The Catholic Encyclopedia (New Advent)'''. New York: Robert Appleton Company, 1908.
 
* Van der Essen, L. ''[http://www.newadvent.org/cathen/03730b.htm Chronicon Paschale]''. In '''The Catholic Encyclopedia (New Advent)'''. New York: Robert Appleton Company, 1908.
 
* Yiannis E. Meimaris. ''Chronological Systems in Roman-Byzantine Palestine and Arabia''. Athens, 1992.
 
* Yiannis E. Meimaris. ''Chronological Systems in Roman-Byzantine Palestine and Arabia''. Athens, 1992.
'''19th Century and Earlier'''
+
'''Secolul al XIX-lea şi anterior'''
 
* John McClintock, James Strong. ''[http://books.google.ca/books?id=PsosAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Cyclopedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature: Supplement]''. V.2. Harper, 1887.
 
* John McClintock, James Strong. ''[http://books.google.ca/books?id=PsosAAAAYAAJ&printsec=titlepage&source=gbs_v2_summary_r&cad=0 Cyclopedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature: Supplement]''. V.2. Harper, 1887.
 
* Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886.
 
* Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert ([[w:Society of Saint-Sulpice|S.S.]]). ''[http://books.google.ca/books?id=OJQWAAAAYAAJ&printsec=toc&source=gbs_navlinks_s An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476].'' Baltimore: Foley, 1886.
Linia 289: Linia 295:
  
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]  
 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]  
[[Categorie:Viaţa Bisericii]]
+
[[Categorie:Viața Bisericii]]
 
[[Categorie:Cronologii]]
 
[[Categorie:Cronologii]]
  
 
[[el:Έτος Κόσμου]]
 
[[el:Έτος Κόσμου]]
 
+
[[en:Byzantine Creation Era]]
discutii aici
 
 
 
I notice the wide use of Byzantine, especially in the expression "Byzantine Orthodox Church". The term Byzantine, apparently aimed at the Greek verses Latin context, is a Western European construct of recent vintage: seventeenth/eighteenth century. There is only one "Orthodox" Church. There maybe different rites, but certainly there is NO Byzantine Orthodox Church.[[User:Wsk|Wsk]] 12:58, October 9, 2008 (UTC)
 
: Granted I see how the term can be ambigious, especially in a modern context. However the term was used in a historical context to identify that this was the accepted dating system originating in Byzantine Church and is referred to as such. Cheers,  [[User:Angellight 888|Angellight 888]] 13:50, October 9, 2008 (UTC)
 
 
 
Is it the official teaching of the Orthodox Church that this (or any other date) is the true date of creation? That is, is this defined by one of the ecumenical councils? I am doubtful about the first sentence of the article. --[[User:Fr Lev|Fr Lev]] 14:55, October 9, 2008 (UTC)
 
: Point well taken thanks Father. I have tried to rework the article to reflect this. Would appreciate anyone's help in the section "Church's Position".  Thanks, [[User:Angellight 888|Angellight 888]] 00:05, October 10, 2008 (UTC)
 
 
 
Last week, in Istanbul, I was chatting to various locals who do not prefer the terminology "Byzantium" but rather referred to it as "Rum" or Rumanos Orthodox (I am not sure if I understood the word/spelling and I know what they said is not to be confused with the Rumanian country) ... Does anyone have any knowledge on the correct word they were referring to and the thinking behind it? I would be interested to learn more ... do we have an article on OrthodoxWiki about this - [[User:Ixthis888|Vasiliki]] 00:47, October 29, 2008 (UTC)
 
 
 
:Hi Vasiliki!! Welcome back hope you had a fantastic trip!  Yes, the first footnote in the article refers to this:
 
:''"Eastern Roman Empire. The term Byzantine was invented by the German historian Hieronymus Wolf in 1557 but was popularized by French scholars during the 18th century to refer to the Eastern Roman Empire. The citizens of the empire considered themselves Romaioi ("Romans"), their emperor was the "Roman Emperor", and their empire the Basileia ton Romaion ("Empire of the Romans"). The Latin West designated the empire as "Romania", and the Muslims as "Rum".''"
 
: Since this Era (calendar) was used by the Orthodox Church until 1728 in the Ecumenical Patriarchate, and until 1700 in Russia, and since the word "Byzantine" is not as historically accurate, I was wondering if it would be better to rename the article more generically as "Orthodox Creation Era"? (Using a title such as "Era of the World" is a little more ambiguous because the Hebrew Calendar also uses their own World Era with a different date). The current title as is does reflect the historical origins of the Era better though.
 
:Cheers,
 
:[[User:Angellight 888|Angellight 888]] 14:03, October 29, 2008 (UTC)
 
::Thanks! I had an amazing time overseas and was fortunate to venerate MANY of our Saints - it was a trip filled with obstacles but also filled with the miracles that only God can provide and I have many wonderful photos to share with family and friends and, when I am ready to upload, OrthodoxWiki can take ownership of these ...
 
::This is an interesting topic ... personally, I have no idea what the correct answer should be but I can only point you in the direction of a phone call to a Orthodox Theological department to ask for clarity. These schools usually have many textbooks that you can cite from ...Good luck. [[User:Ixthis888|Vasiliki]] 22:44, October 29, 2008 (UTC)
 
 
 
 
 
 
 
===Rename - Era===
 
Research has shown that it will be much more accurate to rename this article '''"Byzantine Creation Era"''', since it was actually an Era -- An era (Latin ''aera'') is a sequence of years that is reckoned from a definite point in time, which is called the epoch (Greek ''εποχη''). 
 
 
 
For example, some ancient eras / dating systems / calendars  included the:
 
* "Era of the Olympiads",
 
* "Era of the City of Rome"
 
* "Era of the Greeks" (Seleucid Era) [Annus Greacorum, AG]
 
* "Enoch Calendar"
 
* "Era of Adam" [Annus Adami, AA]
 
* "Jewish Era".
 
In the Christian period examples include the
 
* "Era of the Incarnation" [Annus Incarnationis, AI]
 
* "Christian Era" [Anno Domini, AD],
 
* "Alexandrian Era",
 
* "Era of the Martyrs",
 
* '''"Era of the World" (Era of the Creation) [Annus Mundi, AM]'''
 
See also: 1911 Encyclopædia Britannica -  [http://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Calendar List of Calendars] at Wikisource.
 
 
 
[[User:Angellight 888|Angellight 888]] 21:40, October 17, 2008 (UTC)
 
 
 
== 5508 BC or 5509 BC? ==
 
 
 
The corresponding page on Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Etos_Kosmou, states that the Byzantine world era began on 5509 BCE instead of the 5508 BC mentioned here. Is there any basis for selecting one over the other? 
 
 
 
On the page http://homepage.mac.com/paulstephenson/trans/scyl2.html, which is footnoted in the article, a note states that "By the time Skylitzes wrote a unified system was widely recognized, according to which the world was created 5508 years before the Incarnation, or more precisely on 1 September 5509 BC".  It also states that "31 August 1999 ends the year AM 7507".  Which would make Sept. 1, 1999 the beginning of the year AM 7508, and September 1, 2008 (old style) the beginning of the year AM 7517. 
 
 
 
I have a picture of an Old Believer calendar from September 2005 that shows that the new year of 7514 from the creation of Adam began on September 14, 2005.  This would make Sept. 14, 2008 the beginning of the year 7517 AM.
 
 
 
:Thanks for the info. The ''Creation Era'' actually does span '''two years''' of the ''Christian Era'', from the point of view of the ''Christian Era''. The statement in the article that AD 2000 was 7508 was partially correct (for the first half of the year); however strictly speaking, yes, September 1st 2000 did begin the year 7509 AM, and September 1st 2008 began the year 7517 AM.
 
 
 
:This is supported by the primary sources (in translation) quoted in the article, Skylitzes and Choniates. Choniates refers to AD 1204 as 6712 AM:
 
::"The queen of cities fell to the Latins on the twelfth day of the month of April of the seventh indiction in the year 6712 [1204]."
 
 
 
:::Sept. 1203 = 6712 AM;          Sept. 2008 = 7517 AM
 
:::'''Apr.  1204 = 6712 AM''';    Apr.  2009  = 7517 AM
 
 
 
:Therefore the following chart for simplicity and clarity can be given:
 
<small>
 
:* '''SEP. 5509 BC = 1 AM'''
 
:* JAN. 5508 BC = '''1 AM'''
 
<br>
 
:* JAN. 1 BC = 5508 AM
 
:* '''SEPT. 1 BC = 5509 AM'''
 
:* JAN.  AD 1 = '''5509 AM'''
 
<br>
 
:* JAN. AD 2000 = 7508 AM
 
:* '''SEP. AD 2000 = 7509 AM'''
 
:* JAN. AD 2001 = '''7509 AM'''
 
<br>
 
:* JAN. AD 2008 = 7516 AM
 
:* '''SEP. AD 2008 = 7517 AM'''
 
:* JAN. AD 2009 = '''7517 AM'''
 
</small><br>
 
:I will specify this distiction in the article. If you want to add the Old Believer calendar as a source please do so.
 
:Cheers,
 
:[[User:Angellight 888|Angellight 888]] 03:46, January 13, 2009 (UTC)
 

Versiunea de la data 30 august 2014 15:34

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Icoana facerii lui Adam.

Epoca bizantină a creaţiei sau "Epoca creaţiei după Constantinopol" sau "Epocile lumii" (greacă: Έτη Γενέσεως Κόσμου κατά 'Ρωμαίους [1] sau Έτος Κτίσεως Κόσμου sau Έτος Κόσμου ) constituie calendarul folosit oficial începând din anul 691 d.Hr. până în 1728 de către Biserica Ortodoxă Răsăriteană, în Patriarhia Ecumenică din Imperiul Bizantin[note 1] din 988 d.Hr. până în 1453 iar în Rusia din 988 d.Hr. până în 1700. Acest calendar, derivat din versiunea Septuaginta a Bibliei, plasează data creaţiei lumii cu 5509 ani înainte de Naşterea Domnului şi a fost caracterizată de o anumită tendinţă care era deja o tradiţie printre ebraici şi evrei, de a număra anii de la facerea lumii (latină: Annus Mundi / Ab Origine Mundi (AM)).[note 2] Anul întâi al acestui calendar, data presupusă de facere a lumii, este anul dintre 1 septembrie 5509 î.Hr. şi 31 august 5508 î.Hr..

Istoric

Nu se ştie cine şi când a inventat această cronologie, care apare prima dată în tratatul unui anume “călugăr şi preot”, Georgios (638-639 d.Hr.), care menţionează toate variantele principale ale "Cronologia Lumii" (Ére Mondiale) în lucrarea sa.[2][3]. Georgios clarifică faptul că principalul avantaj al cronologiei bizantine este punctul comun de începere al ciclurilor astronomice lunar şi solar şi al ciclului indictioanelor, sistemul uzual de datare din Bizanţ încă din secolul al VI-lea. De asemenea, el îl consideră cel mai convenabil pentru calculul datei Pascaliei. Calculele complexe ale ciclurilor lunare de 19 ani şi solare de 28 de ani din această cronologie au permis savanţilor să descopere semnificaţia unor anumite date istorice, cum ar fi Naşterea Domnului sau Răstignirea.[4] Această datare a suferit revizuiri minore înainte de a se ajunge la o variantă finală pe la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr., cu toate că fundamentele acesteia fuseseră dezvoltate în jurul anului 412 d.Hr. (vezi Cronologia Creaţiei după Alexandria). Aproape de mijlocul secolului al VII-lea, Cronologia Creaţiei după Constantinopol devine cunoscută în vestul îndepărtat al Europei, mai exact în Britania.[5] Spre sfârşitul secolului al X-lea, în jurul anului 988 d.Hr., când acest calendar apare folosit în acte guvernamentale oficiale, un sistem unificat a fost recunoscut pe scară largă de-a lungul lumii romane răsăritene.

În final, calendarul a fost calculat ca începând în 1 septembrie iar despre Iisus se considera că s-a născut în anul 5509 Annus Mundi (AM) - ani de la facerea lumii.[6]. Astfel, calendarul istoric a fost calculat de la facerea lumii, şi nu de la Naşterea lui Hristos, cum se proceda în Apus. Biserica Răsăriteană a evitat folosirea sistemului Anno Domini al lui Dionysius Exiguus, în Constantinopol data Naşterii lui Hristos fiind subiectul controverselor o lungă perioadă, până în secolul al XIV-lea. Pe de altă parte, Cronologia bizantină era identică cu Calendarul Iulian, cu excepţia următoarelor:

  • numele lunilor au fost transcrise din latină în greacă
  • primul an după facerea lumii a ţinut de la 1 septembrie 5509 î.Hr. până la 31 august 5508 î.Hr..
  • prima zi a anului era 1 septembrieEroare la citare: Eticheta de închidere </ref> lipsește pentru eticheta <ref>

Între timp, deoarece Rusia a primit creştinismul ortodox pe filieră bizantină, ea a moştenit Calendarul Ortodox pe baza Cronologiei bizantine (tradusă în slavonă). După prăbuşirea Imperiului Bizantin în 1453, acest calendar a continuat să fie folosit în Rusia, justificând astfel mişcările milenariste din anul 1492 d.Hr. (7000 AM) considerat sfârşitul calendarului. Doar în anul 1700 d.Hr. a fost înlocuită cronologia bizantină în Rusia cu calendarul iulian de către Petru cel Mare.[7].

Cronologia bizantină încă mai constituie baza calendarelor ortodoxe tradiţionale până în zilele noastre. Astfel, 1 septembrie 2000 d.Hr. a constituit începutul anului 7509 AM.[note 3]

Izvoare creştine timpurii asupra vârstei lumii

Cele mai vechi scrieri creştine păstrate până în zilele noastre şi care menţionează vârsta lumii în cronologie biblică sunt cea a lui Teofil de Antiohia (115-181 d.Hr.), al şaselea episcop al Antiohiei după Apostoli, prin lucrarea sa apologetică Către Autolicus,[8] şi cea a lui Iulius Africanul (200-245 d.Hr.) prin Cinci cărţi despre cronologie [9]. Amândoi aceşti scriitori creştini folosesc versiunea Septuaginta a Vechiului Testament, stabilind că lumea avea în jur de 5530 de ani la Naşterea Mântuitorului.[10].

Dr. Ben Zion Wacholder subliniază faptul că scrierile Părinţilor Bisericii despre acest subiect au o importanţă vitală (chiar dacă ei nu sunt de acord cu sistemul cronologic bazat pe autenticitatea Septuagintei, prin comparaţie cu textul ebraic), prin aceea că aceşti cronografi creştini păstrează o fereastră spre primii cronografi biblici elenici [note 4]:

Un efort intelectual uriaş a fost depus în timpul epocii eleniste atât de către evrei cât şi de către păgâni pentru a data facerea lumii, potopul, fuga din Egipt, zidirea Templului. În timpul realizării acestor studii, oameni, printre care şi Tatian al Antiohiei (faimos în 180), Clement al Alexandriei (mort înainte de 215), Ipolit al Romei (mort în 235), Iulius Africanul al Ierusalimului (mort după 240), Eusebiu al Cezareei din Palestina (260-340) şi Pseudo-Iustin, au citat frecvent din predecesorii lor, cronografii biblici greco-iudaici ai perioadei elenice, permiţându-le, astfel, unor savanţi de mai târziu să se apropie şi mai mult de realitate.[11].

Scriitorul evreu elenist Dimitrie Cronograful (la apogeu între 221-204 î.Hr.) scrie Despre regii Iudeii care tratează despre exegezele biblice, în principal cronologic; el calculează data potopului şi naşterea lui Avraam exact ca în Septuaginta şi este primul care fixează Annus Adami - Epoca lui Adam, precursorul cronologia_lumii_ebraică şi a Cronologiilor lumii alexandrină şi bizantină.

Cronologia Creaţiei după Alexandria

"Cronologia alexandrină" (greacă: Κόσμου ετη κατ’ Αλεξανδρεις ) dezvoltată în 412 DH, a fost precursoarea cronologiei bizantine. După primele încercări ale lui Ipolit, Clement al Alexandriei şi altora [note 5], calculul alexandrin al datei facerii lumii a fost stabilit la 25 martie 5493 ÎH.[12].

Călugărul alexandrin Panodoros a socotit că au trecut 5904 ani de la Adam până în anul 412 d.Hr.. Calendarul său începe cu 29 august, care corespunde cu prima zi a lunii thoth sau cu anul nou egiptean.[13] Cu toate acestea, episcopul Annianos de Alexandria a preferat ca ziua anului nou să fie de sărbătoarea Buneivestiri, în 25 martie şi a mutat cronologia lui Panodoros cu vreo şase luni, ca să înceapă pe 25 martie. Astfel a apărut cronologia alexandrină, a cărei primă zi a fost prima zi a anului civil alexandrin proleptic [note 6] în desfăşurare, 29 august 5493 î.Hr., cu anul bisericesc începând în 25 martie 5493 î.Hr..

Acest sistem prezintă într-un fel meşteşugit coincidenţa mistică a celor trei zile principale ale istoriei lumii: începutul facerii lumii, Întruparea şi Învierea lui Hristos. După cronologia alexandrină, toate aceste trei evenimente au avut loc în 25 martie; în plus, primele două evenimente sunt separate de o perioadă de exact 5500 de ani, iar primul şi al treilea au avut loc duminica — ziua sfântă a facerii şi a refacerii acesteia prin Hristos.[14]

Dionisie al Alexandriei adusese, anterior, puternice justificări mistice pentru alegerea zilei de 25 martie ca prima zi a anului:

25 martie a fost considerată aniversarea facerii lumii însăşi. A fost prima zi a anului în calendarul iulian medieval şi echinocţiul de primăvară nominal (fusese echinocţiul real în vremea când fost conceput calendarul iulian). Considerând că Hristos s-a întrupat la acea dată, a făcut ca 25 martie să devină sărbătoarea Buneivestiri, care trebuia urmată, nouă luni mai târziu, de sărbătoarea Naşterii lui Hristos, Crăciunul, în 25 decembrie.

Cronologia alexandrină a lui 25 martie 5493 î.Hr. a fost adoptată de părinţi ai Bisericii, printre care Maxim Mărturisitorul şi Teofan Mărturisitorul, dar şi de cronicari, dintre îl care amintim pe George Syncellus. Misticismul ei frapant a făcut-o populară în Bizanţ, în special în cercurile monahale. Cu toate acestea, această capodoperă a simbolismului creştin are două puncte slabe: inexactitatea istorică cu privire la data Învierii aşa cum este determinată prin Pascalie,[note 7] şi este, astfel, în contradicţie cu cronologia Evanghelia după Ioan cu privire la data Răstignirii, în vinerea de după prima lună plină a primăverii.[14]

Chronicon Paschale

O nouă variantă a cronologiei lumii a fost sugerată în lucrarea Chronicon Paschale, o cronică universală bizantină, compusă în jurul anului 630 d.Hr. de câţiva reprezentanţi ai tradiţiei scolastice antiohiene.[14] Fundamentele ei se bazează pe o listă a evenimentelor începând cu facerea lui Adam până în anul 627 d.Hr.. Cronologia aceasta se bazează pe cifrele din Biblie şi începe cu 21 martie 5507.

Pentru influenţa acesteia asupra cronologiei creştine greceşti şi, de asemenea, pentru obiectivul ei larg, "Chronicon Paschale" îşi are locul alături de lucrarea lui Eusebiu şi de cronica călugărului Georgius Syncellus[15] care a fost foarte importantă în Evul Mediu; dacă se ţine cont de formă, este inferioară acestor două lucrări menţionate anterior.[16]

Pe la sfârşitul secolului al X-lea, cronologia bizantină, cu începutul stabilit la 1 septembrie 5509 d.Hr. încă de pe la mijlocul secolului al VII-lea (fiind diferită cu 16 ani de cronologia alexandrină şi cu doi ani de Chronicon Paschale), a devenit calendarul acceptat pe scară largă par excellence pentru Ortodoxia calcedoniană.

Menţionări de către Părinţii Bisericii

Sfântul Ioan Gură de Aur

Sfântul Ioan Gură de Aur spune clar în omilia sa "Despre cruce şi tâlhar", că Hristos:

"a deschis pentru noi, astăzi, Raiul, care a stat închis mai mult de 5000 de ani."[17].

Sfântul Isaac Sirul

Sfântul Isaac Sirul a scris într-o omilie că înainte de Hristos:

"timp de cinci mii cinci sute şi câţiva ani, Dumnezeu l-a lăsat pe Adam (i.e. omul) să lucreze pământul."[18].

Sfântul Augustin

Fericitul Augustin scrie în Oraşul lui Dumnezeu (scrisă între 413-426 DH):

"Să lăsăm deoparte ipotezele oamenilor care nu ştiu ce spun, când vorbesc despre firea şi originea omenirii...Ei sunt induşi în eroare de către acele documente foarte înşelătoare care pretind că descriu istoria multor mii de ani, cu toate că socotind duratele din scrierile sacre aflăm că nu au trecut mai mult de 6000 de ani. (Oraşul lui Dumnezeu 12:10)[19].

Augustin merge până acolo încât spune că vechea cronologie greacă "nu depăşeşte mărturisirea cea adevărată a vârstei lumii, aşa cum este ea dată în documentele noastre (i.e. Sfânta Scriptură), care sunt sfinte cu adevărat."

Sfântul Hipolit Sfântul Ipolit al Romei (ca.170-235), bazându-se pe menţiuni din Scriptură, spune că Naşterea Domnului a avut loc în anul 5500 AM şi susţine că Naşterea lui Hristos a avut loc în prima zi cu lună plină de primăvară, deducând de aici că această zi este 25 martie[20] (vezi Cronologia Creaţiei după Alexandria). El a dat următoarea periodizare:

"...de la Adam până la potop 2242 de ani, apoi până la Avraam 1141 de ani, apoi până la ieşirea din Egipt 430 de ani, apoi până la moartea al lui Iosua 41 de de ani, apoi până la moartea al lui Ezechiel 864 de ani, apoi până la moartea al lui Iosif 114 ani, apoi până la moartea al lui Ezra 107 ani şi apoi până la Naşterea lui Hristos 563 de ani."[20].

În lucrarea sa Comentariu la Daniel, una din primele sale scrieri, el propune motive suplimentare pentru acceptarea datei de 5500 AM:

"Întâi, el citează Ieşirea. xxv. 10f. şi evidenţiază faptul că lungimea, lăţimea şi înălţimea Chivotului Legii cuprind un volum total de 5 1/2 cubits???, care, spune el, simbolizează cei 5500 de ani de la Adam până la Naşterea Mântuitorului. El citează apoi din Jn. xix. 14 ' era pe la ceasul al VI-lea ', înţelegând prin aceasta ora 5 şi jumătate, asimilând fiecare oră cu o mie de ani din vârsta lumii..."[20]

În jurul anului 202 Hipolit susţine că Domnul s-a născut în al 42-lea an al domniei lui Augustus[note 8] şi astfel Mântuitorul s-a născut în 5500 AM. În lucrarea sa Comentariu la Daniel el nu simte nevoia să stabilească anul exact al Naşterii Domnului; el nu este preocupat de ziua săptămânii, luna şi nici chiar de an; pentru scopul său era suficient să arate că Hristos s-a născut în zilele lui Augustus în anul 5500 AM.

Sinodul Quinisext

Face o trimitere indirectă prin Canonul al III-lea al Sinodului Quinisext, pe care Bisericile Ortodoxe îl consideră ecumenic, prin aceea că aceste canoane au fost adăugate hotărârilor de la Sinoadele ecumenice V şi VI, după cum urmează:

"... în a cincisprezecea zi a lunii ianuarie care a trecut, în anul al patrulea al indiction-ului ?, în anul şase mii o sută nouăzeci [6190], ..."[21]

Mărturii ale autorilor bizantini

De la decretul lui Iustinian din anul 537 d.Hr., care spune că toate datările trebuie să includă indictionul, unificarea datei teologice a facerii lumii (dar încă nefinalizată) cu sistemul administrativ al ciclurilor indiction devine o practică curentă printre autorii bizantini, pentru care indictionul era calendarul standard al acelor vremuri.

Documente oficiale

Aşa cum s-a menţionat mai înainte, în anul 691 d.Hr. se menţionează momentul facerii lumii în documentele de la Sinodul din Trullanum (aşa-numitul Sinod Quinisext).

Găsim această cronologie, de asemenea, în datarea aşa-numitei Scrisori a celor trei patriarhi către împăratul Teofil (aprilie, indiction 14, 6344 = 836 d.Hr.).

Prin secolul al X-lea găsim cronologia bizantină în Novellas din anii 947, 962, 964 d.Hr., şi, cu siguranţă, în cea a anului 988 d.Hr., toate datate în acest fel, dar şi în documentele patriarhului Nicolae al II-lea Chrysobergos în 987 d.Hr..[22]

Ioan Skylitzes

Opera principală a lui Ioan Skylitzes (cca. 1081-1118) este sinopsisul istoriilor, care acoperă domniile împăraţilor bizantini de la moartea lui Nichifor I din 811 până la demiterea lui Mihail al VI-lea în 1057; această lucrare continuă cronica lui Teofan Mărturisitorul. Citând din această lucrare, iată un exemplu al metodei de datare bizantine obişnuite, care se referă la împăratul Vasile:

"În anul 6508 [1000], în anul al treisprezecelea al indictionului, împăratul a trimis o armată puternică împotriva poziţiilor fortificate (kastra) ale bulgarilor în partea îndepărtată a Munţilor Balcani (Hemus) ,..."[6]

Niketas Choniates

Niketas Choniates (cca. 1155–1215), numit uneori Acominatus, a fost un istoric grec bizantin. Lucrarea sa de referinţă este o Istorie, formată din douăzeci şi unu de cărţi şi care descrie perioada 1118 - 1207. Încă o dată, poate fi observat un exemplu al metodei de datare, atunci când se referă la căderea Constantinopolului în faţa cruciaţilor participanţi la a IV-a cruciadă, după cum urmează:

"Regina oraşelor a căzut în mâinile latinilor în a douăsprezecea zi a lunii aprilie a anului al şaptelea al indictionului, în anul 6712 [1204]."[23]

Doukas

Istoricul Doukas, scriind în jurul anului 1460 d.Hr., face o descriere detaliată a cronologiei lumii. Deşi are un stil nerafinat, istoria lui Doukas este atât exactă cât şi de încredere şi este cea mai credibilă mărturie a ultimilor ani ai Imperiului Bizantin. Un exemplu:

"De la Adam, primul om creat de Dumnezeu, şi până la Noe, în vremea căruia a avut loc potopul, au trecut 10 generaţii. Prima, care a început de la Dumnezeu, a fost aceea a lui Adam. A doua, după 230 de ani, a fost aceea a lui Set, urmaşul lui Adam. A treia, 205 ani după Set, a fost a lui Enos, urmaşul lui Set. A patra, 190 de ani după Enos, a fost aceea a lui Cainan, urmaşul lui Enos. A cincea, 170 de ani după Cainan, a fost a lui Malaleil, urmaşul lui Cainan. A şasea, 165 de ani după Malaleil, a fost aceea a lui Iared, urmaşul lui Malaleil. A şaptea, 162 de ani după Iared, a fost aceea a lui Enoh, urmaşul lui Iared. A opta, 165 de ani după Enoh, a fost aceea a lui Matusalem, urmaşul lui Enoh. A noua, 167 de ani după Matusalem, a fost aceea a lui Lameh, urmaşul lui Matusalem. A zecea, 188 de ani după Lameh, a fost aceea a lui Noe. Noe avea vârsta de 600 de ani când apele potopului au năpădit pământul. Astfel, 2242 de ani pot fi socotiţi de la Adam la potop.
Mai sunt alte zece generaţii de la potop la Avraam, numărând 1121 de ani. Avraam avea şaptezeci şi cinci de ani când s-a mutat în Ţara Canaanului din Mesopotamia şi locuind acolo douăzeci şi cinci de ani la avut pe Isaac de urmaş. Isaac a avut doi fii, Isav şi Iacov. Când Iacov avea 130 de ani, a mers în Egipt cu cei doisprezece fii şi toţi nepoţii, şaptezeci şi cinci la număr. Iar Avraam împreună cu urmaşii săi au sălăşluit în Ţata Canaanului 433 de ani şi înmulţindu-se au socotit doisprezece triburi; 600,000 au fost urmaşii celor doisprezece fii ai lui Iacob, ale căror nume sunt următoarele: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Neftali, Gad, Aşer, Dan, Iosif şi Beniamin.
Urmaşii lui Levi au fost Moise şi Aaron; ultimul a fost primul preot în timp ce Moise a primit sarcina guvernării. În al optzecelea an al vieţii sale el a trecut Marea Roşie şi şi-a condus poporul afară din Egipt. Acest Moise a prosperat în vremea lui Inachos [fiul lui Oceanus şi rege al Argosului], care a fost primul rege [grec] care a domnit. Astfel, evreii sunt cu mult mai vechi decât grecii.
Rămânând patruzeci de ani în sălbăticie, ei au fost guvernaţi timp de douăzeci şi cinci de ani de Iosua, fiul lui Nun şi de către Judecători timp de 454 de ani, până în vremea regatului lui Saul, primul lor rege. În timpul primului său an de domnie, s-a născut marele David. Astfel, de la Avraam la David au trăit paisprezece generaţii timp de 1024 de ani. De la David până la exilul din Babilon [586 î.Hr.] au trăit paisprezece generaţii, timp de 609 ani. De la captivitatea din babilon până la Iisus Hristos au trecut paisprezece generaţii care au totalizat 504 ani.
Din succesiunea din Numerii calculăm 5500 de ani din vremea întâiului Adam până la Hristos."[24].

Concepţia bizantină

Zilele adevărate ale facerii lumii

Chiar şi cei mai mistici Părinţi, cum ar fi Sfântul Isaac Sirul, acceptă fără rezerve opinia Bisericii cum că lumea a fost creată" mai mult sau mai puţin " în anul 5,500 î.Hr.. Aşa cum subliniază Părintele Serafim Rose:

"Sfinţii Părinţi (probabil unanim) cu siguranţă nu au avut nici un dubiu despre faptul că toată cronologia Vechiului Testament, de la Adam începând, trebuie luată în sens "literal." Ei nu aveau o preocupare extremă, fundamentalistă, pentru precizia cronologică, dar chiar şi cei mai mistici Părinţi (Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Grigorie Palama, etc.) erau aproape siguri că Adam a trăit în jur de 900 de ani la propriu, că au trecut în jur de 5,500 de ani ("mai mult sau mai puţin") între facerea lumii şi Naşterea lui Hristos."[25]

În plus, Părinţii Bisericii afirmă cu putere că fiecare specie a creaţiei animate a apărut instantaneu, la porunca lui Dumnezeu, cu propriile seminţe în ea însăşi.[26] De exemplu, Sfântul Vasile cel Mare foloseşte această opinie la propriu în Hexæmeron, o lucrare formată din nouă predici ale Sfântului Vasile cel Mare despre cosmogonia capitolelor de început ale Cărţii Facerii, oferindu-ne una din cele mai detaliate expuneri a celor şase zile ale creaţiei care ne-au parvenit din perioada Bisericii primare. Sfântul Vasile scrie în Omilia I astfel:

"Astfel, dacă acolo este spus: “la început Dumnezeu a făcut,” este pentru a ne învăţa pe noi că la Voinţa lui Dumnezeu, lumea a apărut în mai puţin de o clipă,..."[27]

Tipic pentru convingerile creştine asupra acestui punct, Sfântul Ilarion din Poitiers afirmă, de asemenea, că Facerea lumii a fost realizată ex nihilo:

"Toate lucrurile, aşa cum spune profetul, au fost făcute din nimic; nu a fost nici o transformare a lucrurilor existente, ci doar crearea unei forme perfecte din non-existenţă".[28]

Profetul citat de Sfântul Ilarion era mama mucenicilor macabei, care îi spune unuia din fii ei torturaţi: "Te implor, fiul mei, să priveşti la pământ şi la cer şi să vezi totul în ele şi să cunoşti că Dumnezeu le-a făcut din nimic; astfel, El a făcut şi omenirea, în acelaşi fel"[29] (2 Macabei 7:28).[30] Acest text din II Macabei a fost textul biblic martor, standard, pentru Biserica Creştină referitor la crearea din nimic. Găsim aceste teze în iudaismul târziu, de unde au trecut în credinţa creştină ca o învăţătură esenţială.[30]

În plus, pe lângă înţelegerea iudaică tradiţională a "zilelor" creaţiei din Geneză este atât literală (la propriu) cât şi metaforică, aşa cum se găseşte în comentariile rabinilor din izvoarele talmudice, midraşice şi rabinice.[31][32].

Orele Zilei liturgice

În perioada bizantină, ziua era împărţită în cicluri de 12 ore, fixate de momentul răsăritului şi apusului Soarelui.

"După obiceiul roman, bizantinii încep ziua lor calendaristică (nychthemeron) la răsărit cu prima oră a zilei (hemera) care începe. Ora a treia marchează jumătatea dimineţii, ora a şasea amiaza iar ora a noua mijlocul amiezei. Seara (hespera) începea la a unsprezecea oră şi odată cu apusul venea prima oră a nopţii (apodeipnon). Intervalul dintre apus şi răsărit (nyx) era, de asemenea, împărţit similar în 12 ore ca şi "ceasurile" (vigiliae) vremurilor romane."[33]

Zilele săptămânii liturgice

Dr. Marcus Rautman subliniază că săptămâna formată din şapte zile era cunoscută în întreaga lume antică. Calendarul roman atribuia o zeitate planetară fiecărei zile a săptămânii. E de la sine-nţeles că bizantinii au evitat folosirea acestor nume latine cu conotaţii păgâne. Ei începeau săptămâna cu "Ziua Domnului" (kyriake), urmată de o succesiune ordonată de nume provenite din numere (deutera, trite, tetarte şi pempte), o zi de "pregătire" (paraskeve) şi, în final, sabatton.

"Fiecare zi era dedicată pomenirii unuia sau mai multor mucenici sau sfinţi, ale căror zile de prăznuire au eclipsat treptat festivalurile tradiţionale. Kyriake era considerată atât prima cât şi a opta zi a săptămânii, în acelaşi fel în care Hristos a fost alfa şi omega cosmosului, existând atât înainte cât şi după timp. A doua zi a săptămânii era dedicată îngerilor, "luminătorii secundari fiind prima reflectare a izvorului primordial de lumină," la fel cum soarele şi luna fuseseră considerate în săptămâna romană. Sfântul Ioan Botezătorul, înaintemergătorul (Prodromos) Domnului, era cinstit în a treia zi. Cele două zile, a doua şi a treia, erau considerate ocazii de pocăinţă. Ziua a patra şi a şasea erau dedicate Crucii când se cântau imnuri în amintirea Răstignirii. Fecioara Maria era cinstită în a cincea zi a săptămânii, în timp ce ziua a şaptea era dedicată mucenicilor Bisericii."[34]

Listă comparativă a datelor facerii lumii

Scriitori ai Bisericii primare

  • 5537 î.Hr.[10][35] - Iulius Africanul (200-245 d.Hr.), istoric al Bisericii.
  • 5529 î.Hr.[10][35] - Teofil (115-181 d.Hr.), episcop al Antiohiei.
  • 5509 î.Hr. - Cronologia Creaţiei în Imperiul Bizantin sau "Cronologia lumii după Constantinopol." (finalizată pe la mijlocul secolului al VII-lea d.Hr.).
  • 5507 î.Hr. - Chronicon Paschale (ca. 630 d.Hr.), cronica universală bizantină a lumii.
  • 5500 î.Hr. - Ipolit al Romei. (ca. 234 d.Hr.), preot, scriitor, mucenic.
  • 5493 î.Hr. - Cronologia alexandrină (412 d.Hr.).
  • 5199 î.Hr. - Eusebiu al Cezareei, Episcop al Cezareei şi istoric al Bisericii (324 d.Hr.).

Estimări ulterioare

  • 5199 î.Hr. - Menţionat în Martirologiul Roman[note 9], publicat sub autoritatea Papei Grigorie al XIII-lea în 1584, confirmat ulterior în 1630 sub Papa Urban al VIII-lea.
  • 4963 î.Hr. - În conformitate cu Cronologia benedictină[note 10], care se găseşte în Septuaginta,[36] Facerii lui Adam i se atribuie această dată (1750 d.Hr.).
  • 4004 î.Hr.[note 11] - Arhiepiscop anglican James Ussher (1650 d.Hr.).
  • 3952 î.Hr. - Venerabilul Beda (ca. 725 d.Hr.), călugăr benedictin englez.
  • 3761 î.Hr.[note 12][note 13] - Calendarul evreiesc [Iudaism] - (ca. 222-276 d.Hr.); sau (ca. 358 d.Hr. - Hillel Cronologia lumii).
  • 3760 î.Hr.[37][38] - Cronologia de la Adam, începe cu crearea lui Adam. Această cronologie a fost folosită înainte de Cronologia lui Hillel.

Criticism

  • În conformitate cu studiul ortodox al Bibliei:
În privinţa semnelor de întrebare referitoare la acurateţea ştiinţifică a datei facerii lumii conform cu Geneza şi în privinţa diversele puncte de vedere referitoare la evoluţie, Biserica Ortodoxă nu a inclus în dogmă nici un anume punct de vedere. Ceea ce se afirmă dogmatic este faptul că tot ceea ce există a fost creat de Un Dumnezeu Treimic, iar omul a fost creat într-un fel special şi este singurul care este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu (Gn 1:26,27).[26]
Cuvintele de deschidere ale Crezului de la Niceea, declaraţia de doctrină centrală a creştinismului, afirmă că Unul Dumnezeu Adevărat este izvorul a tot ceea ce există, atât fizic cât şi spiritual, atât animat cât şi inanimat: "Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute." Pe lângă acestea, renaşterea noastră în Hristos şi învierea morţilor, amândouă sunt numite "Lumea cea nouă" (2 Cor 5:17; Rev 21:1).[39]
  • După spusele Părintelui Stanley Harakas, descrierea biblică a creaţiei nu este o "relatare ştiinţifică". Nu trebuie citită ca o informaţie ştiinţifică ci ca o revelaţie divină şi adevăr spiritual. Partea fizico-ştiinţifică a originii omenirii, deşi este importantă, este destul de neimportantă în importanţă în mesajul Bisericii. Imaginea centrală a lui Adam ca chip şi asemănare a lui Dumnezeu, care simbolizează umanitatea căzută şi păcătoasă, şi imaginea noului Adam, Iisus Hristos, care este "începutul", primul născut din moarte (Coloseni 1:18) şi "întâiul rod" al celor care au murit şi care acum sunt vii (1 Corinteni 15:20-23), sunt mesajele importante cu adevărat.[40]
  • Profesorul Părintele Arsenius John Baptist Vuibert (S.S.), un istoric din secolul al XIX-lea, a observat că Cronologia Bibliei este nesigură din din cauza discrepanţelor cifrelor din Cartea Facerii şi a altor factori metodologici, care sunt luaţi în considerare pentru sute de cronologii diferite, realizate de istorici. În cazul Părinţilor de la sinodul VI Ecumenic, care a stabilit anul 5509 îHr. ca dată a creaţiei omului, el scrie că acesta este un răspuns la dorinţa împăratului de a avea o cronologie sau punct de început fixat pentru calculul istoric. Aşadar a fost o decizie pur şi simplu de convenţie istorică, nu una care să respecte credinţa sau morala, care sunt lucrurile cu valoare intrinsecă din Scripturi.[41] Cu aceste declaraţii, el fixează începutul cronologiei benedictine în anul 4963 î.Hr. pentru istoria sa.
  • Referitor la aşa-numita Cronologie de la facerea lumii, a noua ediţie din Encyclopedia Brittanica îl citează pe Des Vignoles, care afirmă în prefaţa la lucrarea sa Chronologie de l’Histoire Sainte (Cronologia istoriei sacre, Berlin 1738), că el a adunat mai mult de două sute de calcule diferite, cel mai scurt dintre ele socotind doar 3483 de ani între facerea lumii şi începutul epocii populare iar cel mai lung 6984. Concluzionând că ceea ce se numeşte facerea lumii este doar un moment stabilit convenţional şi arbitrar, pentru care, de fapt, dezbaterile sunt o muncă fără sfârşit.[42]
  • Din punct de vedere istoric, se mai poate remarca, de asemenea, că în timp ce oficialii şi cronicarii bizantini erau deconcertaţi de ambiguitatea diferitelor sisteme de datare şi înregistrare din primele secole, aceast subiect îi preocupa prea puţin pe oamenii de rând care marcau scurgerea timpului prin succesiunea ordonată a anotimpurilor agricole şi prin sărbătorile Bisericii, prin regularitatea zilelor sfinte, a schimbărilor de vreme şi prin anii care revelau ordinea Divină (Taxis) pe care se sprijinea lumea.[43]

Rezumat

În vreme ce metodele greceşti şi romane de numărare a anilor erau în relaţie directă cu anumite rituri şi observaţii păgâne, creştinii au început, destul de repede, să adopte practica ebraică a numărării anilor de la momentul presupus al facerii lumii.[44]

În prezent, cele două datări principale care există ale facerii lumii, după model biblic, sunt în jurul anului 5500 î.Hr. şi 4000 î.Hr.. Acestea sunt calculate pe baza genealogiilor din două versiuni ale Bibliei, cu majoritatea diferenţei provenind din cele două versiuni ale Cărţii Facerii. Datarea 5500,a Părinţilor Bisericii se regăseşte în cronologia bizantină şi în precursorii ei, cronologia alexandrină şi se bazează pe versiunea greacă a Septuagintei. Datarea 4000 a arhiepiscopului James Ussher şi a calendarului ebraic se bazează pe textul masoretic ebraic.

Părinţii erau, cu toţii, avertizaţi asupra discrepanţelor a câteva sute de ani dintre cronologiile din Vechiul Testament grec şi cel ebraic,[note 14] dar nu erau deranjaţi de acestea; they did not quibble over years sau să se îngrijoreze că foloseau un calendar care nu era exact "până la ultimul an"; le era suficient că nu era nici un dubiu asupra faptului că era vorbe de câteva mii de ani, implicând viaţa anumitor oameni şi că în nici un fel nu putea fi interpretată ca milioane de ani sau toate vârstele şi rasele oamenilor.[45]

În zilele noastre, creştinii ortodocşi tradiţionali folosesc calculele bizantine ale cronologiei lumii împreună cu anul Anno Domini (d.Hr.). Ambele date apar în lucrurile importante ortodoxe, în calendarele bisericeşti şi în documentele oficiale. Anul nou bisericesc încă mai începe la 1 septembrie (sau, după calendarul gregorian la 14 septembrie pentru acele biserici care urmează calendarul iulian). Septembrie 2010 a marcat începutul anului 7519 de la facerea lumii.

Vezi şi

Note

  1. i.e. Imperiul Roman de Răsărit. Termenul bizantin a fost inventat de istoricul german Ieronimus Wolf în 1557 şi a fost popularizat de savanţii francezi în secolul al XVIII-lea cu referire la Imperiul Roman de Răsărit. Cetăţenii imperiului se considerau pe ei înşişi romaioi ("romani"), împăratul lor era "împărat roman" şi imperiul lor Basileia ton Romaion ("Imperiul Romanilor"). Apusul roman numea imperiul "Romania" iar musulmanii "Rum".
  2. În mod semnificativ, aceeaşi formulare - "de la facerea lumii" (greacă: Apo Kataboles Kosmou) - apare frecvent în Noul Testament, în Matei 25:34, Luca 11:50, Evrei 4:3, 9:26 şi Apocalipsa 13:8, 17:8, care se reflectă, probabil, în dorinţa bizantinilor de a fixa începerea unei epoci sau punct de începere pentru numărătoarea anilor istorici într-un calendar bazat pe Scripturi.
  3. Pentru a converti o dată din calendarul curent într-o dată din epoca bizantină, adăugaţi 5509 ani din septembrie până în decembrie şi 5508 ani din ianuarie până în august.
  4. Eratostene din Cirene (275-194 î.Hr.) reprezintă şcoala alexandrină din vremea aceea; Eupolemus, un evreu palestinian şi prieten al lui Iuda Macabeul, scrie în 158 î.Hr., despre care se spune că este primul istoric care a sincronizat istoria greacă în conformitate cu teoria originii mozaice a culturii. În primul secol î.Hr., un cronicar a sincronizat istoria greacă cu cea iudaică şi a câştigat recunoaştere internaţională: Alexandru Polihistor (la apogeu în 85-35 î.Hr.); Varro (116-27 ÎH); preotul ptolemei din Mendes (50 ÎH), care este citat de Tatian (Oratio ad Graecos, 38); Apion (secolul întâi DH); Trasilus (înainte de 36 î.Hr.); şi Talus (secolul I d.Hr.) - toţi cronicarii citaţi au menţionat când au avut loc potopul lui Noe şi fuga din Egipt. (Dr. Ben Zion Wacholder. Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles. in The Harvard Theological Review, Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.)
  5. Cronologia antiohiană (5492 î.Hr.) şi cronologia alexandrină (5502 î.Hr.) erau, iniţial, două calendare diferite, cu o diferenţă de 10 ani între ele. Amândouă erau folosite pe scară largă de către scriitorii din perioada primară a creştinismului care ţineau de Bisericile Alexandriei şi Antiohiei. În orice caz, după anul 284 d.Hr., cele două calendare au început să coincidă, fixându-se 5492 î.Hr. ca dată a facerii lumii. În consecinţă, există două cronologii alexandrine, una fiind folosită înainte şi cealaltă după urcarea pe tron alui lui Diocleţian. ("Epoch: Era of Antioch and Era of Alexandra." In: The Popular Encyclopedia: being a general dictionary of arts, sciences, literature, biography, history, and political economy. (Vol. 3, Part 1). Glasgow: Blackie and Son, 1841. p.73.)
  6. Un calendar obţinut prin extinderea lui în trecut faţă de data inventării sau implementării lui se numeşte versiune "proleptică" a acelui calendar
  7. În ciclul lunar pascal de 19 ani folosit pe scară largă, nu este nici un an în care prima lună a primăverii (Nisan 14) să coincidă cu vinerea şi cu data tradiţională a Patimilor, 25 martie; în concordanţă cu sistemul alexandrin, această zi ar trebui să fie în Anno Mundi 5533 = 42(!)d.Hr..
  8. Se pare că el se referă la anul 43 ÎH, anul în care Octavian a fost declarat consul de către senat şi popor şi recunoscut ca fiu adoptiv şi moştenitor al lui Cezar. Epifanie, (Haeres) pune, de asemenea, naşterea Domnului în al 42-lea an al domniei lui Augustus, când Octavius Augustus xiii şi Silanus erau consuli; iar ei erau consuli în anul 2 DH (George Ogg. Hippolytus and the Introduction of the Christian Era. in Vigiliae Christianae, Vol.16, No.1 (Mar., 1962)).
  9. Martirologiul Roman: Unii catolici tradiţionalişti folosesc anul 5199 î.Hr., care este preluat din Martirologiul catolic şi îl consideră ca fiind anul facerii lumii în "Oraşul mistic al lui Dumnezeu," o lucrare mistică din secolul al XVII-lea scrisă de Maria de Agreda referitor la creaţie şi la viaţa Fecioarei Maria. De asemenea, acest an a fost folosit anterior de istoricul Bisericii Eusebiu de Cezareea în 324. (V. Grumel. La Chronologie. 1958. pp.24-25).
  10. Don Maur François d'Antine. Art of Verifying Dates. 4to, 1750. Tipărit in folio în 1770.
    În Franţa, ordinul benedictin maurist a supervizat publicarea unei serii remarcabile de colecţii de surse atât ecleziastice cât şi laice şi a sprijinit financiar principalele studii de documentare şi cronologie ale perioadei. (John McClintock, James Strong. Cyclopedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature: Supplement. V.2. Harper, 1887. p.235.)
    Cronologia a devenit o nouă ştiinţă prin strădaniile acestui ordin de savanţi. Lucrarea "Art de vérifer les dates" a lui Dantine şi a lui Clémencet este privită ca realizarea cea mai importantă a şcolii franceze din secolul al XVIII-lea. (Frederick Deland Leete. Christian Brotherhoods. Kessinger Publishing, 2003. p.171.)
  11. Anglicani şi protestanţi: în lumea vorbitoare de limba engleză, una din cele mai cunoscute estimări realizată în perioada modernă este aceea a arhiepiscopului James Ussher (1581–1656), care a propus ziua de duminică, 23 octombrie, 4004 î.Hr., după calendarul iulian. Atunci când Regina Victoria a urcat pe tron, în anul 1837 d.Hr., 4004 î.Hr. încă mai era acceptat, cu toată sobrietatea, ca fiind anul facerii lumii. (Classic Encyclopedia. Chronology).
  12. În secolele al II-lea şi al III-lea d.Hr., calendarul iudaic a fost reformat. F. Rühl a arătat că adoptarea noului calendar trebuie să fi avut loc între anul 222, când Iulius Africanul relatează că evreii încă mai folosesc ciclul lunar de opt ani (descris în lucrarea pseudepigraphal ?? Cartea lui Enoh (74:13-16); vezi Calendarul lui Enoh), şi 276, când Anatolie foloseşte ciclul lunar de nouăsprezece ani pentru a calcula data Sfintelor Paşti după metoda evreilor. ("The Era of the Creation." JewishEncyclopedia.com.)
  13. După tradiţia populară, cronologia pe care o cuprinde calendarul ebraic actual, Cronologia lumii a lui Hillel, începând cu 7 octombrie, 3761 î.Hr., este considerată în mod tradiţional ca fiind calculată de Hillel al II-lea în secolul al IV-lea d.Hr. (ca. 358 d.Hr.), dar nu a devenit practică universală decât spre sfârşitul Evului Mediu. (Karl Hagen. "The Jewish Calendar". Polysyllabic.com.)
  14. Se remarcă faptul că după spusele Dr. Wacholder, cronologia lui [[Josephus|]] pentru perioada antedeluviană (înainte de potop) este conformă cu LXX, dar pentru perioada de după potop el foloseşte textul ebraic. El a ales această metodă pentru a rezolva diferențele dintre cele două sisteme cronologice. (Dr. Ben Zion Wacholder. Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles. In The Harvard Theological Review, Vol.61, No.3 (Jul., 1968)).

Referinţe

  1. Pavel Kuzenkov. How Old is The World? The Byzantine Era and its Rivals. Institute for World History, Moscow, Russia. In: Elizabeth Jeffreys, Fiona K. Haarer, Judith Gilliland. Proceedings of the 21st International Congress of Byzantine Studies: London, 21-26 August, 2006: Vol. 3, Abstracts of Communications. Ashgate Publishing, Ltd., 2006. pp. 23-24.
  2. Fr. Diekamp, “Der Mönch und Presbyter Georgios, ein unbekannter Schriftsteller des 7. Jahrhunderts,” BZ 9 (1900) 14–51.
  3. Pavel Kuzenkov (Moscow). How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.3.
  4. Prof. Dr. Marcus Louis Rautman. "Time." In Daily Life in the Byzantine Empire. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.7
  5. Pavel Kuzenkov (Moscow). How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4. (PL XC, 598, 877 (Pseudo‐Beda)).
  6. 6,0 6,1 Paul Stephenson. "Translations from Byzantine Sources: The Imperial Centuries, c.700-1204: John Skylitzes, "Synopsis Historion": The Year 6508, in the 13th Indiction: the Byzantine dating system". November 2006.
  7. Prof. Charles Ellis (University of Bristol). Russian Calendar (988-1917). The Literary Encyclopedia. 25 September, 2008.
  8. Teofil de Antiohia. Teofil de Antiohia către Autolicus. Cartea a III-a. Cap XXIV (Cronologia de la Adam) - Cap XXVIII (Principalele epoci, cronologic).
  9. Iulius Africanul. Scrieri păstrate III. Fragmentele păstrate din Cinci cărţi despre cronologie ale lui Iulius Africanul.
  10. 10,0 10,1 10,2 Fr. Seraphim Rose. GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. p.236.
  11. Dr. Ben Zion Wacholder. Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles. in The Harvard Theological Review, Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-452.
  12. Elias J. Bickerman. Chronology of the Ancient World. 2nd edition. Cornell University Press. 1980. p.73.
  13. Rev. Philip Schaff (1819-1893), Ed. "Era." Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge. New Edition, 13 Vols., 1908-14. Vol. 4, pp.163.
  14. 14,0 14,1 14,2 Pavel Kuzenkov. How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.2.
  15. George Synkellos. The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation. Transl. Prof. Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.
  16. Van der Essen, L. Chronicon Paschale. In The Catholic Encyclopedia (New Advent). New York: Robert Appleton Company, 1908.
  17. Sfântul Ioan Gură de Aur. Omilia "Despre cruce şi tâlhar" 1:2.
  18. Sfântul Isac Sirul. Omilia 19, ediţia rusă, pg 85 [Omilia 29, ediţia engleză, p.143].
  19. Părintele Serafim Rose. GENEZA, CREAŢIA şi OMUL PRIMAR: Viziunea creştină ortodoxă. Frăţia Sfântul Gherman din Alaska, Platina, CA, 2000. pg 236.
  20. 20,0 20,1 20,2 George Ogg. Hippolytus and the Introduction of the Christian Era. in Vigiliae Christianae, Vol.16, No.1 (Mar., 1962), pp.4-6.
  21. Cârma (Pidalion): Despre corabia ce simbolizează una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică a creştinilor ortodocşi sau toate sfintele şi divinele canoane ale sfinţilor şi înnoiţilor Apostoli, ale sfintelor sinoade şi ale părinţilor înşişi, aşa cum sunt ele incluse în textul grec original, în scopul autenticităţii şi explicat în dialectul local prin intermediul interpretării care le face inteligibile şi celor mai puţin educaţi.
    Comp.? Agapie, un ieromonah şi Nicodim, călugăr. Prima dată tipărită şi publicată în 1800 DH. Trans.? D. Cummings, din a cincea ediţie publicată de John Nicolaides (Kesisoglou the Caesarian) în Atena, Grecia în 1908, (Chicago: The Orthodox Christian Educational Society, 1957; Repr., New York, N.Y.: Luna Printing Co., 1983).
  22. Pavel Kuzenkov (Moscow). How old is the World? The Byzantine era κατα Ρωμαίους and its rivals. 21st International Congress of Byzantine Studies, London 2006. p.4.
  23. Niketas Choniates. O City of Byzantium, Annals of Niketas Choniates. Transl. by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, Detroit, 1984. p.338
  24. Doukas (ca.1460). Decline and Fall of Byzantium To The Ottoman Turks. An Annotated Translation by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, 1975. pp.57-58.
  25. Fr. Serafim Rose. GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.539-540.
  26. 26,0 26,1 The Orthodox Study Bible. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. p.2.
  27. St. Basil the Great. Hexæmeron. Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, 2nd Series (NPNF2). Transl. Philip Schaff, D.D., LL.D. (1819-1893): VOLUME VIII - BASIL: LETTERS AND SELECT WORKS. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan.
  28. St. Hilary of Poitiers. On the Trinity. Book IV, 16.
  29. The Orthodox Study Bible (Septuagint). St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. (2 Maccabees 7:28), p.653.
  30. 30,0 30,1 Fr. Patrick Henry Reardon. Creation and the Patriarchal Histories: Orthodox Christian Reflections on the Book of Genesis. Conciliar Press, 2008. pp.34-35.
  31. Paul James-Griffiths. Creation days and Orthodox Jewish Tradition. AnswersinGenesis.org. March 2004.
  32. Ibn Ezra, Abraham ben Meïr, (1092-1167). Ibn Ezra's Commentary on the Pentateuch: Genesis (Bereshit). Vol.1 (Genesis). Transl. and annotated by H. Norman Strickman & Arthur M. Silver. Menorah Pub. Co., New York, N.Y., 1988.
  33. Prof. Dr. Marcus Louis Rautman. "Time." In Daily Life in the Byzantine Empire. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.3
  34. Prof. Dr. Marcus Louis Rautman. "Time." In Daily Life in the Byzantine Empire. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.5
  35. 35,0 35,1 Barry Setterfield. Ancient Chronology in Scripture. September 1999.
  36. Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert (S.S.). An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476. Baltimore: Foley, 1886. p.16.
  37. Dr. Iaakov Karcz. "Implications of some early Jewish sources for estimates of earthquake hazard in the Holy Land". Annals of Geophysics, Vol. 47, N. 2/3, April/June 2004. p.765
  38. Karl Hagen. "The Jewish Calendar". Polysyllabic.com.
  39. The Orthodox Study Bible. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. p.1778.
  40. Fr. Stanley S. Harakas. The Orthodox Church: 455 Questions and Answers. Light & Life Publishing, Minneapolis, 1988. pp.88,91.
  41. Prof. Fr. Arsenius John Baptist Vuibert (S.S.). An Ancient History: From the Creation to the Fall of the Western Empire in A.D. 476. Baltimore: Foley, 1886. p.21.
  42. Thomas Spencer Baynes. Chronology: Era of the Creation of the World. The Encyclopaedia Britannica: a dictionary of arts, sciences, and general literature. 9th Ed., Vol. 5. A. & C. Black, 1833. p. 713.)
  43. Prof. Dr. Marcus Louis Rautman. "Time." In Daily Life in the Byzantine Empire. Greenwood Publishing Group, 2006. pp.8
  44. Classic Encyclopedia. Chronology - Era of the Creation of the World.
  45. Fr. Seraphim Rose. GENESIS, CREATION and EARLY MAN: The Orthodox Christian Vision. St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina, CA, 2000. pp.602-603.

Legături externe

Legături externe

Wikipedia

Consideraţii pricipale despre calendarul bizantin

Alte cronologii iudeo-creştine

Altele

Calendarul ebraic

Bibliografie şi lecturi de aprofundare

Surse principale

  • Doukas (ca.1460). Decline and Fall of Byzantium To The Ottoman Turks. An Annotated Translation by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, 1975. (ISBN 9780814315408)
  • George Synkellos. The Chronography of George Synkellos: a Byzantine Chronicle of Universal History from the Creation. Transl. Prof. Dr. William Adler & Paul Tuffin. Oxford: Oxford University Press, 2002.
  • Ibn Ezra, Abraham ben Meïr, (1092-1167). Ibn Ezra's Commentary on the Pentateuch: Genesis (Bereshit). (Vol.1 - Genesis). Transl. and annotated by H. Norman Strickman & Arthur M. Silver. Menorah Pub. Co., New York, N.Y., 1988.
  • Julius Africanus. Extant Writings III. The Extant Fragments of the Five Books of the Chronography of Julius Africanus.
  • Niketas Choniates. O City of Byzantium, Annals of Niketas Choniates. Transl. by Harry J. Magoulias. Wayne State University Press, Detroit, 1984.
  • Pliny the Elder. Historia Naturalis, XVIII, 210.
  • St. Basil the Great. Hexæmeron. Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, 2nd Series (NPNF2). Transl. Philip Schaff, D.D., LL.D. (1819-1893): Volume VIII - Basil: Letters and Select Works. Wm. B. Eerdmans Publishing Co., Grand Rapids, Michigan.
  • St. Hilary of Poitiers. On the Trinity. Book IV.
  • The Rudder (Pedalion): Of the metaphorical ship of the One Holy Catholic and Apostolic Church of the Orthodox Christians, or all the sacred and divine canons of the holy and renowned Apostles, of the holy Councils, ecumenical as well as regional, and of individual fathers, as embodied in the original Greek text, for the sake of authenticity, and explained in the vernacular by way of rendering them more intelligible to the less educated.
Comp. Agapius a Hieromonk and Nicodemus a Monk. First printed and published A.D.1800. Trans. D. Cummings, from the 5th edition published by John Nicolaides (Kesisoglou the Caesarian) in Athens, Greece in 1908, (Chicago: The Orthodox Christian Educational Society, 1957; Repr., New York, N.Y.: Luna Printing Co., 1983).
  • Theophanes. The Chronicle of Theophanes Confessor: Byzantine and Near Eastern History, AD 284-813. Cyril Mango, Roger Scott, Geoffrey Greatrex (Eds.). Oxford University Press, 1997.
  • Theophilus of Antioch. Theophilus of Antioch to Autolycus. Book III. Chap XXIV (Chronology from Adam) - Chap. XXVIII (Leading Chronological Epochs).

Surse secundare

Secolul al XXI-lea

Secolul XX

  • Barry Setterfield. Ancient Chronology in Scripture. September 1999.
  • Dr. Ben Zion Wacholder. Biblical Chronology in the Hellenistic World Chronicles. in The Harvard Theological Review, Vol.61, No.3 (Jul., 1968), pp.451-481.
  • Dr. Ben Zion Wacholder. Essays on Jewish Chronology and Chronography. Ktav Pub. House, 1976.
  • Dr. Floyd Nolan Jones. Chronology of the Old Testament. Master Books, AZ, 1993. Repr. 2005. (supports Ussher's chronology, i.e. 4004 BC).
  • E.G. Richards. Mapping Time: The Calendar and its History. Oxford University Press, 1998. (Good overall general review of the history and astronomical basis of the principal calendars that have been used throughout history all around the world).
  • Elias J. Bickerman. Chronology of the Ancient World. 2nd edition. Cornell University Press. 1980.
  • Fr. Stanley S. Harakas. The Orthodox Church: 455 Questions and Answers. Light & Life Publishing, Minneapolis, 1988.
  • George Ogg. Hippolytus and the Introduction of the Christian Era. in Vigiliae Christianae, Vol.16, No.1 (Mar., 1962), pp.2-18.
  • Howlett, J. Biblical Chronology. In The Catholic Encyclopedia (New Advent). New York: Robert Appleton Company, 1908.
  • Jack Finegan. Handbook of Biblical Chronology: Principles of Time Reckoning in the Ancient World and Problems of Chronology in the Bible. Hendrickson Publishers, 1998.
  • K.A. Worp. Chronological Observations on Later Byzantine Documents. 1985. University of Amsterdam. (PDF format)
  • Karl Hagen. "The Jewish Calendar". Polysyllabic.com.
  • Prof. Dr. William Adler. Time Immemorial: Archaic History and its Sources in Christian Chronography from Julius Africanus to George Syncellus. Washington, D.C. : Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 1989.
  • Rev. Philip Schaff (1819-1893), Ed. "Era." Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge. New Edition, 13 Vols., 1908-14. Vol. 4, pp.163.
  • Roger S. Bagnall, K. A. Worp. The Chronological Systems of Byzantine Egypt. Zutphen, 1978.
  • V. Grumel. La Chronologie. Presses Universitaires France, Paris. 1958.
  • Van der Essen, L. Chronicon Paschale. In The Catholic Encyclopedia (New Advent). New York: Robert Appleton Company, 1908.
  • Yiannis E. Meimaris. Chronological Systems in Roman-Byzantine Palestine and Arabia. Athens, 1992.

Secolul al XIX-lea şi anterior