Critici la adresa ritului occidental: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} {{Ortodoxiaderitapusean}} The '''Western Rite''' in the Orthodox Church is not without its critics. Objections are made in regards to desire for liturgical unifo...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
 
{{Ortodoxiaderitapusean}}
 
{{Ortodoxiaderitapusean}}
The '''[[Western Rite]]''' in the Orthodox Church is not without its critics. Objections are made in regards to desire for liturgical uniformity within Orthodoxy and fears that Western Rite vicariates or similar Western Rite practices have produced a para-ecclesiastic organization within the Church. Some question the sincerity of Western Rite parishes as all or mostly-convert groups. Finally, lack of organic liturgical continuity for the Western Rite troubles some Orthodox Christians.
+
'''[[Ritul occidental]]''' din Biserica Ortodoxă nu este lipsit de critici. Obiecţiile se referă la dorinţa de uniformitate liturgică în cadrul Ortodoxiei şi la teama că vicariatele de rit occidental sau practici similare de rit occidental au creat o organizare para-ecleziastică în interiorul Bisericii. Unii pun la îndoială sinceritatea parohiilor de rit occidental ca grupuri întregi sau aproape în întregime convertite. Şi nu în ultimul rând, lipsa unei continuităţi liturgice organice pentru ritul occidental îi tulbură pe unii creştini ortodocşi.
  
==Overview==
+
==Privire de ansamblu==
Whether the Western Rite will survive in the Orthodox Church and be accepted by the majority who follow the Byzantine Rite remains yet to be seen. In the meantime, the Byzantine Rite [[bishop]]s who oversee Western Rite parishes—and many who oversee no Western Rite parishes—continue to declare their Western flocks to be Orthodox Christians and regard them as fully in communion with the rest of the Church.
+
Dacă ritul occidental va supravieţui în Biserica Ortodoxă şi va fi acceptat de majoritatea care urmează ritul bizantin rămâne încă de văzut. Între timp, [[episcop]]ii de rit bizantin care păstoresc parohiile de rit occidental—şi mulţi dintre cei care păstoresc parohii care nu sunt de rit occidental—continuă să declare că turmele lor occidentale sunt formate din creştini ortodocşi şi îi privesc pe aceştia ca fiind în comuniune deplină cu restul Bisericii.
  
On the other hand, some Byzantine Rite Orthodox Christians do not recognize the Orthodoxy of those in the Western Rite (despite their being under the jurisdiction of Byzantine Rite bishops with whom they themselves are in communion), and will not attend the [[Eucharist]] at Western Rite parishes, declaring them to be "Roman Catholics," "[[schism]]atics," or "reverse [[Uniates]]." However, no Orthodox [[parish]] may deny the Eucharist to visiting faithful of the canonical Western Rite, regardless of their feelings about the concept of Western Rite Orthodoxy. As yet, there are no schisms within the episcopacy of the Orthodox Church regarding the issue of Western Rite parishes.
+
Pe de altă parte, unii creştini ortodocşi de rit bizantin nu recunosc Ortodoxia acelora din ritul occidental (în ciuda faptului că aceştia sunt sub jurisdicţia episcopilor de rit bizantin cu care ei înşişi sunt în comuniune) şi nu participă la [[Euharistie|Euharistia]] din parohiile de rit occidental, catalogându-i pe aceştia ca fiind "romano-catolici," "[[schismă|schismatici]]," sau "[[Biserici catolice răsăritene|Uniaţi]] întorşi." Cu toate acestea, nici o [[parohie]] ortodoxă nu poate refuza Sfânta Împărtăşanie credincioşilor de rit occidental aflaţi în vizită, indiferent de sentimentele lor privind conceptul de Ortodoxie de rit occidental. Până acum, nu există schisme în cadrul episcopatului Bisericii Ortodoxe privind subiectul parohiilor de rit occidental.
  
==Byzantine only==
+
==Doar ritul bizantin==
Some argue that there is only the Byzantine liturgical tradition can be viable within the Church. The argument's major weakness is that it ignores the wide liturgical variety characteristic of the first millennium of the Church's history. Many Orthodox Christians currently boast of the Church's liturgical homogeneity, claiming that, no matter where one might go in the Orthodox world, the [[liturgy]] will be familiar, even if it's in another language. However, their first millennium counterparts would have been incapable of making such a claim—even if only the Eastern liturgical tradition were taken into account. It wasn't until the 13th century that the tradition of the Great Church (i.e., [[Hagia Sophia (Constantinople)|Hagia Sophia]]) became normative for the whole of Orthodoxy.
+
Unele persoane argumentează că doar tradiţia liturgică bizantină este viabilă în interiorul Bisericii. Punctul slab major al acestui argument este acela că ignoră larga varietate liturgică caracteristică primului mileniu de istorie creştină. Mulţi creştini ortodocşi se laudă în prezent cu omogenitatea liturgică a Bisericii, afirmând că nu contează unde, dacă cineva intră în contact cu lumea ortodoxă liturghia îi va fi familiară, chair dacă este slujită în altă limbă. Cu toate acestea, omologul acestuia din primul secol de istorie creştină nu ar fi putut face o astfel de afirmaţie—chiar dacă ar fi luat în considerare numai tradiţia liturgică răsăriteană. Doar după secolul al XIII-lea, tradiţia marii biserici (i.e., [[Hagia Sofia (Constantinopol)|Hagia Sofia]]) a devenit normativ pentru întreaga Ortodoxie.
  
==Divisiveness==
+
==Diferenţierea==
Another criticism is that the Western Rite is inherently divisive. Following different liturgical traditions than their neighboring Byzantine Rite Orthodox Christians, those using the Western Rite do not share liturgical unity with them and present an unfamiliar face to the majority of Orthodox Christians. Again, this argument is based on the relatively new notion of liturgical homogeneity.   Likewise, divisive differences exist between the various uses of the Byzantine Rite itself, but these are dismissed by claiming that the Western Rite is much more different.
+
O altă critică adusă este aceea că ritul occidental este inerent diferit. Urmând tradiţii liturgice diferite altele decât ale vecinilor lor creştini ortodocşi de rit bizantin, aceia din ritul occidental nu împărtăşesc unitatea liturgică cu ei şi prezintă o imagine nefamiliară majorităţii creştinilor ortodocşi. Iarăşi, acest argument se bazează pe noţiunea relativ nouă de omogenitate liturgică. În acelaşi fel există diferenţe între diferitele forme în uz din cadrul ritului bizantin însăşi, dar acestea sunt îndepărtate pretinzând că ritul occidental este mult mai diferit.
  
==An Orthodox Unia?==
+
==Uniţi ortodocşi ?==
Related to liturgical division, the question of ongoing administrative division has been raised. The situation of Western Orthodox parishes has been compared with the status of the autonomous [[Uniate]] churches under the [[Roman Catholic Church]]. For centuries, there have been hierarchical churches in [[full communion]] with and in subjection to the Vatican, but which the Pope allows to follow Byzantine liturgical customs and rules. The Uniates, despite usages that more closely resemble the majority of Orthodox Christians, share a common dogmatic requirement with Latin Rite Catholics. Analogously, the Western Rite Orthodox share the same faith as their Byzantine Rite Orthodox brethren.
+
Legat de divizarea liturgică, a fost ridicată şi problema divizării administrative în creştere. Situaţia parohiilor ortodoxe de rit occidental a fost comparată cu statutul bisericilor unite autonome din cadrul [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]. Timp de secole au existat biserici ierarhice în [[comuniune deplină]] cu şi sub autoritatea Vaticanului, dar cărora Papa le permitea să urmeze obiceiurile şi tradiţiile liturgice bizantine. Uniţii, în ciuda practicilor care îi apropie mai degrabă de majoritatea creştină ortodoxă, împărtăşesc cerinţele dogmatice comune cu catolicii de rit latin. În mod similar, ortodocşii de rit occidental împărtăşesc aceeaşi credinţă cu fraţii lor ortodocşi de rit bizantin.
  
However, unlike the [[Uniates]], Western Rite Orthodox congregations are not the result of large-scale ecclesiastical political machinations and [[schism]] but rather of small-scale genuine conversion to Orthodoxy by individuals and congregations. Also, Western Rite congregations all adhere to the same bishops as their Byzantine brethren; they do not constitute a separate church of their own, unlike the Byzantine Catholics ("Uniates") within Roman Catholicism. Criticism of the Western Rite based on its similarity with the Uniates has been called guilt by association—overplaying a superficial similarity of form. Because the ideas are analogous, the argument goes, they must therefore both be inauthentic developments. Yet the more firmly established criticisms of Uniatism usually have nothing to do with rite but rather with dogma, ecclesiology, and allegedly subversive missionary work.
+
Cu toate acestea,spre deosebire de [[Biserici catolice răsăritene|uniţi]], comunităţile de ortodocşi de rit occidental nu sunt rezultatul maşinaţiunilor politice pe scară largă şi ale [[schismă|schismei]] ci mai degrabă convertirii sincere, la scară redusă, la Ortodoxie a indivizilor şi comunităţilor. În plus, comunităţile de rit occidental au aderat toate la aceiaşi episcopi ca şi fraţii lor bizantini; ei nu constituie o biserică de sine stătătoare, cum sunt catolicii bizantini ("uniţi") în cadrul romano-catolicismului. Critica adusă ritului occidental pe baza similarităţii sale cu uniţii a fost numită vinovată prin asociere—supraevaluând o similitudine superficială a formei. Deoarece ideile sunt analoge, argumentul trece, în consecinţă amândouă trebuie să fie dezvoltări neautentice. În afară de acestea, critici mai solide aduse uniţilor, de obicei nu au nimic de-a face cu ritul, ci dimpotrivă cu dogma, eclaziologia şi cu pretins subversiva muncă misionară.
  
==Conversion without conversion==
+
==Convertire fără convertire==
Another criticism often levelled against the Western Rite is based on the mainly [[convert]] makeup of most of its parishes. The argument states that such Christians want to be Orthodox but "not too Orthodox," so they keep their familiar rites under a new bishop. The unstated assumption behind this argument, however, is similar to the argument against all non-Byzantine liturgical traditions: That  Orthodoxy includes only the Byzantine Rite, and so if one wants to be truly Orthodox, one must also be Eastern. Again, history shows otherwise.   
+
O altă critică ridicată adesea împotriva ritului occidental se bazează pe modul de [[convertire]] a majorităţii parohiilor. Argumentul declară că aceşti creştini doresc să fie ortodocşi dar "nu prea ortodocşi," şi de aceea ei păstrează riturile familiare lor sub un nou episcop. Cu toate acestea, prezumţia nedeclarată din spatele acestui argument este similară cu argumentul folosit împotriva tuturor tradiţiilor non-bizantine: aceaa că Ortodoxia include doar ritul bizantin, şi astfel, dacă cineva doreşte să devină ortodox cu adevărat el trebuie, de asemenea, să fie un răsăritean. Din nou, istoria arată contrariul.   
  
Additionally, this argument also fails to take into account the longstanding history of some of these parishes. For many of them, the Western Rite with an Orthodox Christian faith (though certainly sometimes outside canonical bounds) genuinely is the faith of their parents, grandparents and great-grandparents. The argument fails to address the question of substance—that is, it does not address whether and why the Western Rite is or is not actually Orthodox.
+
Pe lângă acestea, acest argument eşuează, de asemenea, să ia în considerare istoria de îndelungată a unora dintre aceste parohii. Pentru mulţi dintre ei, ritul occidental împreună cu credinţa creştină ortodoxă (cu toate că în mod cert uneori în afara graniţelor canonice) este în mod real credinţa părinţilor lor, a bunicilor şi străbunicilor lor. Argumentul eşuează în a răspunde întrebării de substanţă—nu răspund la întrebarea dacă şi de ce ritul occidental este sau nu este, de fapt, ortodox.
  
It is an accident of history that the Western Rite is not yet firmly established again within the Orthodox Church. That most of its adherents are converts is not germane to the question of its Orthodoxy. One might level the same accusation at predominantly convert Byzantine Rite parishes, that they need to learn to give up everything familiar in order to become Orthodox, whether it's language, culture, or some other facet of life. Oddly enough, some have argued precisely that, saying, for instance, that English is incapable of expressing the Orthodox faith.
+
Este un accident al istoriei faptul că ritul occidental nu este încă puternic fixat, din nou, în cadrul Bisericii Ortodoxe. Faptul că majoritatea aderenţilor săi sunt convertiţi nu îndreptăţeşte întrebările referitoare la Ortodoxia sa. Cineva poate ridica aceeaşi acuzaţie şi la parohiile de rit bizantin formate predominant din convertiţi, care trebuie să înveţe să abondoneze tot ceea ce le este familiar pentru a putea deveni ortodcşi, indiferent de limbă, cultură sau alte aspecte ale vieţii. Destul de ciudat, unii au argumentat că, să spunem de exemplu, englezii sunt incapabili să trăiască credinţa ortodoxă.
  
==Lack of liturgical continuity==
+
==Lipsa continuităţii liturgice==
Finally, more historically minded criticisms of the Western Rite usually center around the idea that it is untenable to try to revive a liturgical tradition which was lost centuries ago when the West fell away from the [[Orthodox Church]]. This argument essentially states that, because the Western Rite died out in the Church, and because a continuous living tradition is a necessary element of liturgical practice, the Western Rite ought to be abandoned and only developments from the Byzantine Rite ought to be pursued.
+
În sfârşit, criticile axate pe istoria ritului occidental se desfăşoară de obicei în jurul ideii că este inacceptabil să reînvii o tradiţie liturgică care s-a pierdut cu secole în urmă când Apusul s-a îndepărtat de [[Biserica Ortodoxă]]. În principiu, acest argument afirmă că deoarece ritul occidental a murit în cadrul Bisericii şi din cauză că o tradiţie vie continuă este un element necesar al practicii liturgice, se cuvine ca ritul occidental să fie abandonat şi se cuvine să fie urmate doar dezvoltările ritului bizantin.
  
In contrast to this claim, others note that it is not a dogmatic principle of the Church that liturgical traditions can neither be revived nor created. After all, there are whole services even within the Byzantine Rite which are not universally practiced (e.g., the [[molieben]]), so they must have been invented somewhere along the way rather than being part of the [[typikon]] when it first came into the form we now know it. Even then, the rites being used by Western Rite Orthodox Christians are not new, but mainly predate the [[Great Schism]].
+
În opoziţie cu această afirmaţie, alţii menţionează că nu este un principiu dogmatic al Bisericii acela că tradiţiile liturgice nu pot fi reînviate şi nici create. Toate ca toate, dar chiar şi în ritul bizantin există slujbe care nu au aplicabilitate universală (de ex [[moliftă|molifta]]), prin urmare acestea trebuie să fi fost inventate cândva de-a lungul istoriei în loc să fie parte din [[tipic]] atunci când acesta a fost prima dată pus în forma pe care o cunoaştem în prezent. Chiar şi aşa, formele de cult folosite de creştinii ortodocşi de rit occidental nu sunt noi, ci în principal de dinainte de [[Marea Schismă]].
  
Fr. John Shaw of ROCOR also argues the little-known Liturgy of St. Peter, a [[liturgy]] identical to that of the Byzantine rite with the ancient Gregorian canon in its place, never fell out of use within Orthodoxy. The Old Believers and others celebrated this, explicitly endorsing the validity of the Western canon. At present, the historicity of this assertion is not universally accepted.
+
Părintele John Shaw din [[ROCOR]] argumentează de asemenea că puţin cunoscuta Liturghie a Sfântului Petru, o liturghie identică cu aceea din ritul bizantin dar cu vechiul canon gregorian în loc, nu a ieşit niciodată din uz în cadrul Ortodoxiei. Vechi-credincioşii şi nu numai o slujesc, întărind în mod explicit validitatea canonului occidental. În prezent, istoricitatea acestei aserţiuni nu este universal acceptată.
  
As well, a number of the pre-schism texts have been fully restored and translated, such as the [[Sarum Rite]].
+
De asemenea, un anumit număr de texte de dinainte de schismă au fost restaurate pe deplin şi traduse, cum ar fi [[Ritul de la Sarum]].
  
Further, the now fairly well-known [[Liturgy of St. James]] once fell out of use throughout most of the Church and has now been revived in many places to be celebrated on [[October 23]].
+
Mai mult, în prezent bine cunoscuta [[Liturghia Sfântului Iacov|Liturghie a Sfântului Iacov]] pe vremuri ieşită din uz în aproape întreaga Biserică este în prezent restaurată în multe locuri, fiind slujită în [[23 octombrie]].
  
==External links==
+
==Legături externe==
===Apologiae===
+
===Apologeţi===
 
*From [http://westernorthodox.blogspot.com/ westernorthodox.blogspot.com]:
 
*From [http://westernorthodox.blogspot.com/ westernorthodox.blogspot.com]:
 
**[http://westernorthodox.blogspot.com/2007/05/western-rite-is-not-reverse-uniatism.html The Western Rite is Not "Reverse Uniatism"]
 
**[http://westernorthodox.blogspot.com/2007/05/western-rite-is-not-reverse-uniatism.html The Western Rite is Not "Reverse Uniatism"]
Linia 51: Linia 51:
 
*[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/sergius.html On the Question of Western Orthodoxy], by Patriarch [[Sergius I (Stragorodsky) of Moscow]] in a letter to [[Vladimir Lossky]]
 
*[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/sergius.html On the Question of Western Orthodoxy], by Patriarch [[Sergius I (Stragorodsky) of Moscow]] in a letter to [[Vladimir Lossky]]
  
===Criticism===
+
===Critici===
 
*[http://www.schmemann.org/byhim/westernrite.html The Western Rite], by Fr. [[Alexander Schmemann]]
 
*[http://www.schmemann.org/byhim/westernrite.html The Western Rite], by Fr. [[Alexander Schmemann]]
 
*From [http://www.holy-trinity.org/modern/index.html www.holy-trinity.org/modern]:
 
*From [http://www.holy-trinity.org/modern/index.html www.holy-trinity.org/modern]:
Linia 57: Linia 57:
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/news-encyclical.html News: Bishop Anthony Issues Encyclical on "Western Rite"]
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/news-encyclical.html News: Bishop Anthony Issues Encyclical on "Western Rite"]
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/correspondence.html Correspondence on the Western Rite] between Bishop [[Anthony (Gergiannakis) of San Francisco]] and Fr. Paul W.S. Schneirla
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/correspondence.html Correspondence on the Western Rite] between Bishop [[Anthony (Gergiannakis) of San Francisco]] and Fr. Paul W.S. Schneirla
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/ware.html Some Thoughts on the "Western Rite" In Orthodoxy], by Bishop [[Kallistos (Ware) of Diokleia]]
+
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/ware.html Some Thoughts on the "Western Rite" In Orthodoxy], by Bishop [[Kallistos (Ware) de Diokleia]]
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/tsichlis.html The Western Rite - Some Final Comments], by Fr. [[Steven Peter Tsichlis]]
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/tsichlis.html The Western Rite - Some Final Comments], by Fr. [[Steven Peter Tsichlis]]
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/johnson.html The "Western Rite": Is It Right for the Orthodox?], by Fr. Michael Johnson
 
**[http://www.holy-trinity.org/modern/western-rite/johnson.html The "Western Rite": Is It Right for the Orthodox?], by Fr. Michael Johnson
  
[[Category:Western Rite]]
+
[[Categorie:Ritul occidental]]
 +
 
 +
[[en:Western Rite Criticism]]

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 16:53

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Acest articol face parte din seria despre
Ortodoxia de rit apusean
Istoric
Secolul al XIX-lea
Secolul XX
Critici
Liturgică
Liturghia Sfântului Grigorie
Liturghia Sfântului Tihon
Liturghia Sfântului Gherman
Ritul de la Sarum
Ritul Galican
Stowe Missal
Asocieri
Vicariatul ritului apusean
Societatea Sfântului Vasile
Biserica Catolică Ortodoxă a Franței
Mănăstiri
Christminster
Sfântul Petroc
Editați această casetă


Ritul occidental din Biserica Ortodoxă nu este lipsit de critici. Obiecţiile se referă la dorinţa de uniformitate liturgică în cadrul Ortodoxiei şi la teama că vicariatele de rit occidental sau practici similare de rit occidental au creat o organizare para-ecleziastică în interiorul Bisericii. Unii pun la îndoială sinceritatea parohiilor de rit occidental ca grupuri întregi sau aproape în întregime convertite. Şi nu în ultimul rând, lipsa unei continuităţi liturgice organice pentru ritul occidental îi tulbură pe unii creştini ortodocşi.

Privire de ansamblu

Dacă ritul occidental va supravieţui în Biserica Ortodoxă şi va fi acceptat de majoritatea care urmează ritul bizantin rămâne încă de văzut. Între timp, episcopii de rit bizantin care păstoresc parohiile de rit occidental—şi mulţi dintre cei care păstoresc parohii care nu sunt de rit occidental—continuă să declare că turmele lor occidentale sunt formate din creştini ortodocşi şi îi privesc pe aceştia ca fiind în comuniune deplină cu restul Bisericii.

Pe de altă parte, unii creştini ortodocşi de rit bizantin nu recunosc Ortodoxia acelora din ritul occidental (în ciuda faptului că aceştia sunt sub jurisdicţia episcopilor de rit bizantin cu care ei înşişi sunt în comuniune) şi nu participă la Euharistia din parohiile de rit occidental, catalogându-i pe aceştia ca fiind "romano-catolici," "schismatici," sau "Uniaţi întorşi." Cu toate acestea, nici o parohie ortodoxă nu poate refuza Sfânta Împărtăşanie credincioşilor de rit occidental aflaţi în vizită, indiferent de sentimentele lor privind conceptul de Ortodoxie de rit occidental. Până acum, nu există schisme în cadrul episcopatului Bisericii Ortodoxe privind subiectul parohiilor de rit occidental.

Doar ritul bizantin

Unele persoane argumentează că doar tradiţia liturgică bizantină este viabilă în interiorul Bisericii. Punctul slab major al acestui argument este acela că ignoră larga varietate liturgică caracteristică primului mileniu de istorie creştină. Mulţi creştini ortodocşi se laudă în prezent cu omogenitatea liturgică a Bisericii, afirmând că nu contează unde, dacă cineva intră în contact cu lumea ortodoxă liturghia îi va fi familiară, chair dacă este slujită în altă limbă. Cu toate acestea, omologul acestuia din primul secol de istorie creştină nu ar fi putut face o astfel de afirmaţie—chiar dacă ar fi luat în considerare numai tradiţia liturgică răsăriteană. Doar după secolul al XIII-lea, tradiţia marii biserici (i.e., Hagia Sofia) a devenit normativ pentru întreaga Ortodoxie.

Diferenţierea

O altă critică adusă este aceea că ritul occidental este inerent diferit. Urmând tradiţii liturgice diferite altele decât ale vecinilor lor creştini ortodocşi de rit bizantin, aceia din ritul occidental nu împărtăşesc unitatea liturgică cu ei şi prezintă o imagine nefamiliară majorităţii creştinilor ortodocşi. Iarăşi, acest argument se bazează pe noţiunea relativ nouă de omogenitate liturgică. În acelaşi fel există diferenţe între diferitele forme în uz din cadrul ritului bizantin însăşi, dar acestea sunt îndepărtate pretinzând că ritul occidental este mult mai diferit.

Uniţi ortodocşi ?

Legat de divizarea liturgică, a fost ridicată şi problema divizării administrative în creştere. Situaţia parohiilor ortodoxe de rit occidental a fost comparată cu statutul bisericilor unite autonome din cadrul Bisericii Romano-Catolice. Timp de secole au existat biserici ierarhice în comuniune deplină cu şi sub autoritatea Vaticanului, dar cărora Papa le permitea să urmeze obiceiurile şi tradiţiile liturgice bizantine. Uniţii, în ciuda practicilor care îi apropie mai degrabă de majoritatea creştină ortodoxă, împărtăşesc cerinţele dogmatice comune cu catolicii de rit latin. În mod similar, ortodocşii de rit occidental împărtăşesc aceeaşi credinţă cu fraţii lor ortodocşi de rit bizantin.

Cu toate acestea,spre deosebire de uniţi, comunităţile de ortodocşi de rit occidental nu sunt rezultatul maşinaţiunilor politice pe scară largă şi ale schismei ci mai degrabă convertirii sincere, la scară redusă, la Ortodoxie a indivizilor şi comunităţilor. În plus, comunităţile de rit occidental au aderat toate la aceiaşi episcopi ca şi fraţii lor bizantini; ei nu constituie o biserică de sine stătătoare, cum sunt catolicii bizantini ("uniţi") în cadrul romano-catolicismului. Critica adusă ritului occidental pe baza similarităţii sale cu uniţii a fost numită vinovată prin asociere—supraevaluând o similitudine superficială a formei. Deoarece ideile sunt analoge, argumentul trece, în consecinţă amândouă trebuie să fie dezvoltări neautentice. În afară de acestea, critici mai solide aduse uniţilor, de obicei nu au nimic de-a face cu ritul, ci dimpotrivă cu dogma, eclaziologia şi cu pretins subversiva muncă misionară.

Convertire fără convertire

O altă critică ridicată adesea împotriva ritului occidental se bazează pe modul de convertire a majorităţii parohiilor. Argumentul declară că aceşti creştini doresc să fie ortodocşi dar "nu prea ortodocşi," şi de aceea ei păstrează riturile familiare lor sub un nou episcop. Cu toate acestea, prezumţia nedeclarată din spatele acestui argument este similară cu argumentul folosit împotriva tuturor tradiţiilor non-bizantine: aceaa că Ortodoxia include doar ritul bizantin, şi astfel, dacă cineva doreşte să devină ortodox cu adevărat el trebuie, de asemenea, să fie un răsăritean. Din nou, istoria arată contrariul.

Pe lângă acestea, acest argument eşuează, de asemenea, să ia în considerare istoria de îndelungată a unora dintre aceste parohii. Pentru mulţi dintre ei, ritul occidental împreună cu credinţa creştină ortodoxă (cu toate că în mod cert uneori în afara graniţelor canonice) este în mod real credinţa părinţilor lor, a bunicilor şi străbunicilor lor. Argumentul eşuează în a răspunde întrebării de substanţă—nu răspund la întrebarea dacă şi de ce ritul occidental este sau nu este, de fapt, ortodox.

Este un accident al istoriei faptul că ritul occidental nu este încă puternic fixat, din nou, în cadrul Bisericii Ortodoxe. Faptul că majoritatea aderenţilor săi sunt convertiţi nu îndreptăţeşte întrebările referitoare la Ortodoxia sa. Cineva poate ridica aceeaşi acuzaţie şi la parohiile de rit bizantin formate predominant din convertiţi, care trebuie să înveţe să abondoneze tot ceea ce le este familiar pentru a putea deveni ortodcşi, indiferent de limbă, cultură sau alte aspecte ale vieţii. Destul de ciudat, unii au argumentat că, să spunem de exemplu, englezii sunt incapabili să trăiască credinţa ortodoxă.

Lipsa continuităţii liturgice

În sfârşit, criticile axate pe istoria ritului occidental se desfăşoară de obicei în jurul ideii că este inacceptabil să reînvii o tradiţie liturgică care s-a pierdut cu secole în urmă când Apusul s-a îndepărtat de Biserica Ortodoxă. În principiu, acest argument afirmă că deoarece ritul occidental a murit în cadrul Bisericii şi din cauză că o tradiţie vie continuă este un element necesar al practicii liturgice, se cuvine ca ritul occidental să fie abandonat şi se cuvine să fie urmate doar dezvoltările ritului bizantin.

În opoziţie cu această afirmaţie, alţii menţionează că nu este un principiu dogmatic al Bisericii acela că tradiţiile liturgice nu pot fi reînviate şi nici create. Toate ca toate, dar chiar şi în ritul bizantin există slujbe care nu au aplicabilitate universală (de ex molifta), prin urmare acestea trebuie să fi fost inventate cândva de-a lungul istoriei în loc să fie parte din tipic atunci când acesta a fost prima dată pus în forma pe care o cunoaştem în prezent. Chiar şi aşa, formele de cult folosite de creştinii ortodocşi de rit occidental nu sunt noi, ci în principal de dinainte de Marea Schismă.

Părintele John Shaw din ROCOR argumentează de asemenea că puţin cunoscuta Liturghie a Sfântului Petru, o liturghie identică cu aceea din ritul bizantin dar cu vechiul canon gregorian în loc, nu a ieşit niciodată din uz în cadrul Ortodoxiei. Vechi-credincioşii şi nu numai o slujesc, întărind în mod explicit validitatea canonului occidental. În prezent, istoricitatea acestei aserţiuni nu este universal acceptată.

De asemenea, un anumit număr de texte de dinainte de schismă au fost restaurate pe deplin şi traduse, cum ar fi Ritul de la Sarum.

Mai mult, în prezent bine cunoscuta Liturghie a Sfântului Iacov pe vremuri ieşită din uz în aproape întreaga Biserică este în prezent restaurată în multe locuri, fiind slujită în 23 octombrie.

Legături externe

Apologeţi

Critici