Crezul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(fuzionare cu articolul de la OrthodoxWiki.org)
Linia 1: Linia 1:
Crezul '''niceo-constantinopolitan''' (sau '''Crezul de la Niceea''', '''Simbolul credinței''' sau pur și simplu '''Crezul''') este acea formulare a credinței stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] și la [[Sinodul II Ecumenic|Al doilea Sinod Ecumenic]]. Acesta a fost definit de [[Sfinții Părinţi]] de la aceste două Sinoade Ecumenice (care au avut loc respectiv la Niceea și Constantinopol) pentru a combate diferitele [[erezie|erezii]], în special [[arianism]]ul, [[apollinarism]]ul, [[macedonianism]]ul (erezie pnevmatomahă) și [[hiliasm]]ul.
+
Crezul '''niceo-constantinopolitan''' (sau '''Crezul de la Niceea''', '''Simbolul credinţei''' sau pur şi simplu '''Crezul''') este acea formulare a credinţei stabilită la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] şi la [[Sinodul II Ecumenic|Al doilea Sinod Ecumenic]]. Acesta a fost definit de [[Sfinţii Părinţi]] de la aceste două Sinoade Ecumenice (care au avut loc respectiv la Niceea şi Constantinopol) pentru a combate diferitele [[erezie|erezii]], în special [[arianism]]ul, [[apollinarism]]ul, [[macedonianism]]ul (erezie pnevmatomahă) şi [[hiliasm]]ul.
  
Unii autori afirmă că acest Crez, promulgat la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]] se baza pe un crez [[Botez|baptismal]] folosit în Palestina, în timp ce alții consideră că originea sa cea mai probabilă se găsește în ''[[Crezul sirian]]'' emis în Antiohia la începutul anului 325 d.Hr.
+
Unii autori afirmă că acest Crez, promulgat la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]] se baza pe un crez [[Botez|baptismal]] folosit în Palestina, în timp ce alţii consideră că originea sa cea mai probabilă se găseşte în ''[[Crezul sirian]]'' emis în Antiohia la începutul anului 325 d.Hr.
  
Crezul, așa cum este el acum, s-a format în două etape, iar cel utilizat în zilele noastre de [[Biserica Ortodoxă]]  cuprinde revizuirile și adăugirile de la [[Sinodul II Ecumenic|Sinodul I de la Constantinopol]]. Câteva secole mai târziu, [[Biserica Romano-Catolică]] a încercat să facă o revizuire unilaterală a Crezului, prin adaosul [[Filioque]] cu privire la purcederea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], aceasta fiind una din cauzele [[Marea Schismă|Marii Schisme]] dintre Roma și restul Bisericii.
+
Crezul, aşa cum este el acum, s-a format în două etape, iar cel utilizat în zilele noastre de [[Biserica Ortodoxă]]  cuprinde revizuirile şi adăugirile de la [[Sinodul II Ecumenic|Sinodul I de la Constantinopol]]. Câteva secole mai târziu, [[Biserica Romano-Catolică]] a încercat să facă o revizuire unilaterală a Crezului, prin adaosul [[Filioque]] cu privire la purcederea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], aceasta fiind una din cauzele [[Marea Schismă|Marii Schisme]] dintre Roma şi restul Bisericii.
  
Conform unei tradiții din [[Biserica Alexandriei (Coptă)|Biserica coptă]], autorul Crezului de la Niceea a fost Sf. [[Atanasie al Alexandriei]], a cărui teologie a fost esențială la Sinodul de la Niceea, deși Sfântul era doar diacon la vremea aceea.
+
Conform unei tradiţii din [[Biserica Alexandriei (Coptă)|Biserica coptă]], autorul Crezului de la Niceea a fost Sf. [[Atanasie al Alexandriei]], a cărui teologie a fost esenţială la Sinodul de la Niceea, deşi Sfântul era doar diacon la vremea aceea.
  
 
== Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)==
 
== Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)==

Versiunea de la data 17 august 2007 12:03

Crezul niceo-constantinopolitan (sau Crezul de la Niceea, Simbolul credinţei sau pur şi simplu Crezul) este acea formulare a credinţei stabilită la Primul Sinod Ecumenic şi la Al doilea Sinod Ecumenic. Acesta a fost definit de Sfinţii Părinţi de la aceste două Sinoade Ecumenice (care au avut loc respectiv la Niceea şi Constantinopol) pentru a combate diferitele erezii, în special arianismul, apollinarismul, macedonianismul (erezie pnevmatomahă) şi hiliasmul.

Unii autori afirmă că acest Crez, promulgat la Sinodul de la Niceea se baza pe un crez baptismal folosit în Palestina, în timp ce alţii consideră că originea sa cea mai probabilă se găseşte în Crezul sirian emis în Antiohia la începutul anului 325 d.Hr.

Crezul, aşa cum este el acum, s-a format în două etape, iar cel utilizat în zilele noastre de Biserica Ortodoxă cuprinde revizuirile şi adăugirile de la Sinodul I de la Constantinopol. Câteva secole mai târziu, Biserica Romano-Catolică a încercat să facă o revizuire unilaterală a Crezului, prin adaosul Filioque cu privire la purcederea Duhului Sfânt, aceasta fiind una din cauzele Marii Schisme dintre Roma şi restul Bisericii.

Conform unei tradiţii din Biserica coptă, autorul Crezului de la Niceea a fost Sf. Atanasie al Alexandriei, a cărui teologie a fost esenţială la Sinodul de la Niceea, deşi Sfântul era doar diacon la vremea aceea.

Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


We believe in one God, the Father almighty, maker of all things, visible and invisible;

And in one Lord Jesus Christ, the Son of God, begotten from the Father, only-begotten, that is, from the essence of the Father, God from God, light from light, true God from true God, begotten not made, of one essence with the Father, through Whom all things came into being, things in heaven and things on earth, Who because of us men and because of our salvation came down and became incarnate, becoming man, suffered and rose again on the third day, ascended to the heavens, and will come again to judge the living and the dead;

And in the Holy Spirit.

Crezul Niceo-Constantinopolitan (381 d.Hr.)

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă


Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin !

În limba greacă:

Πιστεύομεν εἰς ἕνα Θεόν, Πατέρα, Παντοκράτορα, ποιητὴν οὐρανοῦ καὶ γῆς, ὁρατῶν τε πάντων καὶ ἀοράτων.

Καὶ εἰς ἕνα Κύριον Ἰησοῦν Χριστόν, τὸν Υἱὸν τοῦ Θεοῦ τὸν μονογενῆ, τὸν ἐκ τοῦ Πατρὸς γεννηθέντα πρὸ πάντων τῶν αἰώνων· φῶς ἐκ φωτός, Θεὸν ἀληθινὸν ἐκ Θεοῦ ἀληθινοῦ, γεννηθέντα οὐ ποιηθέντα, ὁμοούσιον τῷ Πατρί, δι οὗ τὰ πάντα ἐγένετο.

Τὸν δι ἡμᾶς τοὺς ἀνθρώπους καὶ διὰ τὴν ἡμετέραν σωτηρίαν κατελθόντα ἐκ τῶν οὐρανῶν καὶ σαρκωθέντα ἐκ Πνεύματος Ἁγίου καὶ Μαρίας τῆς Παρθένου καὶ ἐνανθρωπήσαντα.

Σταυρωθέντα τε ὑπὲρ ἡμῶν ἐπὶ Ποντίου Πιλάτου, καὶ παθόντα καὶ ταφέντα.

Καὶ ἀναστάντα τῇ τρίτῃ ἡμέρα κατὰ τὰς Γραφάς.

Καὶ ἀνελθόντα εἰς τοὺς οὐρανοὺς καὶ καθεζόμενον ἐκ δεξιῶν τοῦ Πατρός.

Καὶ πάλιν ἐρχόμενον μετὰ δόξης κρῖναι ζῶντας καὶ νεκρούς, οὗ τῆς βασιλείας οὐκ ἔσται τέλος.

Καὶ εἰς τὸ Πνεῦμα τὸ Ἅγιον, τὸ κύριον, τὸ ζωοποιόν, τὸ ἐκ τοῦ Πατρὸς ἐκπορευόμενον, τὸ σὺν Πατρὶ καὶ Υἱῷ συμπροσκυνούμενον καὶ συνδοξαζόμενον, τὸ λαλῆσαν διὰ τῶν προφητῶν.

Εἰς μίαν, Ἁγίαν, Καθολικὴν καὶ Ἀποστολικὴν Ἐκκλησίαν.

Ὁμολογῶ ἓν βάπτισμα εἰς ἄφεσιν ἁμαρτιῶν.

Προσδοκῶ ἀνάστασιν νεκρῶν.

Καὶ ζωὴν τοῦ μέλλοντος αἰῶνος.

Ἀμήν.


Notă: Crezul niceo-constantinopolitan este recitat, în timpul slujbelor ortodoxe, la persoana I singular ("Cred..."/"Format:Lang"), mai degrabă decât la persoana I plural, care a fost forma folosită la Sinoadele Ecumenice.