Credința

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Mântuitorul, Andrei Rubliov, sec al XV-lea
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate didactică
Sfânta Treime
Dumnezeu Tatăl - Dumnezeu Fiul - Duhul Sfânt
Duhuri (spirite)
Îngeri - Diavoli
Viața viitoare
Judecată - Rai - Iad
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Mărturisirea
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Condiția omului
Omul - Îmbrăcămintea - Munca - Alimentația - Grijile - Visele
Teama - Gelozia - Cercetarea - Plictiseala
Libertatea - Ispita - Virtutea - Păcatul - Patima
Vârstele omului
Sărăcia - Bogăția- Luxul
Plăcerea - Boala - Bucuria- Tristețea- Suferința - Fericirea
Diverse
Cerșetoria - Extratereștri - Superstiții
Patimi ce afectează libertatea omului
Dependența de televizor
Dependența de internet - Dependența de jocurile pe calculator
Jocurile pe bani
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului
Fumatul - Drogurile
Păcate îndreptate împotriva sănătății trupului și sufletului
Prostituția
Decalogul
Decalogul
Rugăciunea, veghea și postul
Rugăciunea
Rugăciunea Tatăl Nostru - Rugăciunea inimii
Veghea - Postul
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Credința la români
Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia - Mulțumirea - Adevăr
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Blândețea - Iertarea - Pacea
Mila - Dreptatea - Hărnicia

Păcate
Păcate strigătoare la cer
Uciderea - Homosexualitatea
Asuprirea orfanilor, văduvelor, străinilor, săracilor, năpăstuiților
Întârzierea sau oprirea plății lucrătorilor
Păcate capitale
Mândria - Desfrânarea
Iubirea de arginți - Invidia - Lăcomia
Mânia - Lenea
Alte păcate
Necredința - Închinarea la dumnezei străini
Pretexte și justificări pentru necredință - Atitudinea față de cei necredincioși

Vrăjitoria - Credința în astrologie - Credința în reîncarnare
Egoism - Furt - Nedreptatea - Lovirea - Gândurile rele
Nesocotirea părinților - Nesăbuința - Nepăsarea

Păcatele limbii
Minciuna - Mărturia mincinoasă - Hula - Cârtirea
Cearta - Bârfa - Limbuția
Editați această casetă
Moise profetul, icoană rusească, secolul al XVIII-lea

Credinţa este una din cele trei virtuţi teologice (alături de nădejde şi iubire) prin care omul crede în existenţa Sfintei Treimi (Dumnezeu-Tatăl, Iisus Hristos şi Duhul Sfânt), a duhurilor (îngerii şi demonii), a lumii ca zidire a lui Dumnezeu, în tainele Bisericii, în învierea morţilor, în Judecată şi în viaţa veşnică (raiul şi iadul) care urmează după viaţa pământească.

Cuprins

Definiţia credinţei

Regele David, conducătorul statului Israel și strămoș al Domnului nostru Iisus Hristos
Regele Solomon, icoană rusească, sec XVIII
Sfântul Apostol Pavel
Sfântul Petru

Apostolul Pavel scrie evreilor: ,,credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd."[1]

Lucrurile în care crede creştinul

Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu

` Apostolul Pavel scrie evreilor:,,Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd".[2]

Apropierea de Dumnezeu presupune credinţa în el şi în răsplata Sa

În aceeaşi scrisoare el arată:,,Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută".[3]

Iisus este căpetenia şi desăvărşirea credinţei

Apostolul Pavel învaţă:,,Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."[4]

Credinţa se întemeiază pe învierea lui Hristos

Credinţa se întemeiază pe învierea lui Hristos, scrie apostolul Pavel corintenilor.[5]

Credinţa în Iisus Hristos a înlocuit legea veche

Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Iisus Hristos./Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită/Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă./După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta./Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Iisus, spune lămurit apostolul Pavel galatenilor.[6],,Deci, prin credinţă desfiinţăm noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.", arată acelaşi apostol.[7]

O singură credinţă adevărată

Apostolul Pavel arată că ,,Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez/Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.[8]

Credinţa, temeiul evanghelizării

Credinţa este temeiul pe care vorbesc apostolii.[9] sau umblă [10]

Credinţă şi vindecare

Vindecarea depinde atât de credinţa celui ce trebuie vindecat (uneori a celor apropiaţi acestuia) cât şi de puterea lui Dumnezeu care vindecă propriu-zis, direct sau prin intermediul apostolilor sau preoţilor.

Vindecarea depinde de credinţa celui vindecat. Astfel Iisus a vindecat un lepros care s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: ,,Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.``[11] După Iisus s-au luat doi orbi care strigau după el zicând ,,ai milă de noi, fiul lui David!”. Acesta i-a întrebat dacă ei cred că poate face acest lucru. Ei au zis că da şi atunci Iisus i-a vindecat.[12] Cerşetorului orb Bartimeu care implora stăruitor mila lui Iisus strigând ,,Iisuse, fiul lui David, ai milă de mine” este şi el vindecat.[13] O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei Lui, zicându-şi ,,Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.``Iisus S-a întors, a văzut-o, şi i-a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.`` Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.[14] Pavel a tămăduit un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată şi care şedea jos şi-l asculta pe Pavel când vorbea, graţie credinţei de care acesta dădea dovadă.[15]

Uneori vindecarea depinde de credinţa celor apropiaţi celui care trebuie vindecat. Iisus vindecă slăbănogul purtat de 4 inşi şi băgat în casă pe sus, scoţând acoperişul, pe baza credinţei lui şi a celor care-l ajutau.[16] Iisus îl tămăduieşte pe robul unui sutaş pe baza marii credinţe a acestuia reflectată în faptul că acesta credea că Iisus îl poate vindeca pe robul său de la distanţă, cu un simplu cuvânt.[17]

Sfânta Scriptură arată că în unele cazuri vindecarea depinde şi de credinţa celui prin care se face vindecarea (apostoli). Apostolii nu pot scoate dracii dintr-un lunatic fiindcă aveau prea puţină credinţă, căci acel soi de draci nu ieşea decât cu post şi rugăciune.[18] Întotdeauna puterea de vindecare vine de la Dumnezeu. Când femeia cu scurgere de sânge se atinge de Mântuitor, Acesta simte cum o putere se scurge din el[19] În altă parte se spune:Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.[20]

Credinţa, una din cele trei virtuţi teologice

Credinţa este este una din cele trei virtuţi teologice, alături de nădejde şi de cea mai mare din virtuţi, dragostea.[21]Credinţa stă alături de celelalte virtuţi precum spun apostolul Pavel[22] şi apostolul Ioan.[23]

Credinţa fără fapte e moartă, e zadarnică

Credinţa adevărată este însoţită întotdeauna de fapte, spune apostolul Iacov. Credinţa fără fapte este o credinţă zadarnică, moartă, aşa cum trupul fără suflet e mort, continuă apostolul. E ca şi cum cineva zice unor oameni flămânzi şi goi să se sature şi să se încălzească dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, arată tot el. Credinţa fără fapte nu poate mântui, ea e proprie şi diavolilor, avertizează apostolul: Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!. Omul este socotit neprihănit şi prin fapte, nu numai prin credinţă, încheie el.[24]

Credinţa adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaţilor faţă de săraci

Credinţa adevărată e incompatibilă cu părtinirea bogaţilor faţă de săraci. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost/şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, şi-i ziceţi: ,,Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului: ,,Tu stai colo în picioare!`` Sau: ,,Şezi jos la picioarele mele!``/Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?, întreabă retoric apostolul. Apoi adaugă: ,,n'a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc? Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor? Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi? Aşadar ,,dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege”, concluzionază el.[25]() Credinţa distorsionată a unor farisei se transmite îndoit la prozeliţii acestora.[26]

Credinţa lucrează alături de iubire şi prin iubire

Credinţa, oricât de puternică ar fi, fără iubire, este zadarnică.[27] ,,Pace fraţilor, şi dragoste împreună cu credinţa, din partea lui Dumnezeu Tatăl, şi din partea Domnului Iisus Hristos!”, urează apostolul Pavel efesenilor.[28] El îi scrie lui Timotei: Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Iisus.[29] Apostolul Pavel scrie tesalonicenilor: Dar noi, care sîntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mîntuirii.[30] Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău, arată Solomon.[31]

Credinţa lucrează prin dragoste, învaţă apostolul Pavel.[32]. Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută, scrie apostolul Pavel lui Timotei.[33]

Virtutea credincioşiei

,,Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie", scrie psalmistul.[34],,Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?" întreabă retoric Solomon. [35],,Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută", scrie frumos psalmistul[36] ,,Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale", scrie acelaşi psalmist.[37] ,,Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale", scrie Solomon.[38] Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat, arată acelaşi Solomon.[39] Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni, adaugă înţeleptul împărat.[40] ,,În adevăr cei ce gândesc răul se rătăcesc. dar cei ce gândesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie", scrie Solomon.[41] ,,Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate", arată acelaşi Solomon.[42]

Credinţa şi cugetul curat

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei:,,să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă."[43] În altă parte apostolul neamurilor scrie:,,Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav:/ci să păstreze taina credinţei într-un cuget curat./Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.[44] El scrie evreilor:,,să ne apropiem (de Hristos) cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată”.[45]

Stăruinţa în credinţă

Apostolul Pavel spune că femeia ,,va fi mântuită prin naşterea de copii, dacă aceştia stăruiesc cu smerenie în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie”[46] Întărind sufletele ucenicilor, El (Pavel) îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.[47]

Cuvintele credinţei

Învăţăturile credinţei sunt o hrană spirituală:,,Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Iisus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o până acum."[48]

Credinţa adevărată se întemeiază pe puterea lui Dumnezeu

Credinţa adevărată se întemeiază nu pe înţelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu, arată apostolul Pavel.[49]

Credinţă şi răbdare

Iov şi prietenii săi-I. Y. Repin, sec al XIX-lea, The State Russian Museum, St. Petersburg

Încercarea credinţei lucrează răbdare precum arată apostolul Pavel:,,Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,/ ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare./Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic."[50]

Credinţa curăţitoare

Credinţa curăţeşte inimile precum stă scris în Faptele Apostolilor.[51]

Tăria şi întărirea în credinţă

Apostolul Pavel îndeamnă pe toţi să vegheze, să fie tari în credinţă şi să se întărească.[52], să se întărească în Domnul şi în puterea tăriei Lui.[53] să rămână ,,şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei, pe care aţi auzit –o.”[54] Credinţa trebuie a fi mereu sporită, arată apostolul Pavel.[55]

Scutul credinţei

În lupta împotriva stăpînitorilor întunericului acestui veac noi trebuie să luăm toată armătura lui Dumnezeu pentru a ne putea împotrivi acestora şi pentru a rămâne în picioare. Astfel trebuie să avem mijlocul incins cu adevărul, să fim îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, să avem picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii şi, pe deasupra tuturor acestora, să luăm scutul credinţei, cu care vom putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. În plus trebuie să luăm şi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu.[56]

Apostolul Pavel scrie: ,,Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori."[57]

Apostolul Iuda scrie şi el: ,,Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna."[58]

Prin credinţă ne eliberăm şi ne apropiem de Dumnezeu cu încredere

Apostolul Pavel scrie:,,În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere."[59]

Prin credinţă Hristos locuieşte în inimile noastre

Apostolul Pavel scrie că îl roagă pe Hristos ,,ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinlăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă.[60]

Tipuri de credincioşi

Solii credincioşi aduc alinare, tămăduire,[61] înviorează sufletul stăpânului, fiind ca răcoarea zăpezii în vremea secerişului.[62]

Nevasta ideală este una credincioasă: harnică, gospodină, miloasă, optimistă, inspiră încredere, se teme de Dumnezeu şi este înţeleaptă.[63]

Apostolul Pavel îndeamnă:,,Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri (conducătorii spirituali), care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire, şi urmaţi-le credinţa!"[64]

Îngerul este martorul credincios din cer.[65]

Înainte de patimi, Iisus le spune ucenicilor să nu li se tulbure inima, să aibă credinţa în Dumnezeu şi să aibă credinţă şi în El. Apoi le spune că în casa Tatălui său sunt multe locuri şi că el se duce să le pregătească un loc şi că se va întoarce (a doua venire) şi îi va lua cu El.[66]

Credinţa înlătură temerile

Credinţa înlătură teama de moarte

La un moment dat Iisus umbla pe mare iar ucenicii când l-au văzut s-au înspăimântat zicând că e o nălucă şi au ţipat de frică. Iisus le spune să îndrăznească şi să nu se teamă. Petru îi spune că dacă El e să-I poruncească să vină la el pe ape. Iisus îl cheamă, Petru vine pe mare dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!``Îndată, Iisus a întins mîna, l-a apucat, şi i-a zis: ,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?`` .[67]

Pe când dormea Iisus la cârmă, s-a stârnit o mare furtună. Ucenicii l-au deşteptat spunându-i: ,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?`` Iisus a certat vântul şi a poruncit mării să se liniştească apoi i-a certat pe ucenici pentru că au fost aşa fricoşi din pricina necredinţei.[68]

Credinţa presupune doar frica de Dumnezeu

Apostolul Pavel spune că ramurile (oamenii poporului ales) au fost tăiate din pricina necredinţei lor, în timp ce tu (neamurile) stau în picioare prin credinţă. Ele sunt sfătuite: ,,Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!"[69]

Credinţa e un dar de la Dumnezeu

Apostolul Pavel arată că unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune, altuia despre cunoştinţă, altuia îi este dată credinţa, altuia darul tămăduirilor prin acelaşi Duh[70]. În altă parte acelaşi apostol arată că ,,aceasta (credinţa) nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu”[71] Apostolul neamurilor spune în Epistola către Romani: eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.[72]Duhul, prin care apostolii fac minuni, a fost primit prin auzirea credinţei.[73]

Cererile făcute cu credinţă vor fi împlinite

Întrebat de către ucenici de ce nu au putut scoate dracul dintr-un lunatic, el le spune că din pricina puţinei lor credinţe. Apoi le spune că dacă ar avea credinţă cât un grăunte de muştar, ar zice muntelui să se mute de colo-colo şi aşa s-ar întâmpla. Apoi le spune că acel soi de draci nu ieşea decât cu rugăciune şi cu post.[74]

Întrebat cum a făcut ca smochinul să se usuce, Iisus le zice că dacă vor avea credinţă şi nu se vor îndoi, vor face şi ca un munte să se arunce în mare la cuvântul lor şi apoi adaugă:,,Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi."[75]

Apostolul Iacov spune că dacă cuiva îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu şi îi va fi dată. El adaugă apoi:,,Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale."[76]

Lucruri care ne îndepărtează de la credinţă

Iubirea de arginţi a rătăcit pe mulţi de la credinţă…

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare, avertizează apostolul Pavel. Căci iubirea de bani- continuă el- este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.[77]

Aşa-zisa ştiinţă a rătăcit de la credinţă pe unii

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei:,,Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei, pe nedrept numite astfel/pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă. Harul să fie cu voi! Amin."[78]

Nepăsarea faţă de grijile materiale ale familiei înseamnă lepădare de credinţă

,,Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios", avertizează apostolul Pavel.[79]

Vrăjitoria împotriva credinţei

Un vrăjitor, un prooroc mincinos, un iudeu pe nume Elima căuta să abată de la credinţă pe dregătorul înţelept Sergius Paulus. Atunci Pavel, fiind plin de Duh Sfânt s-a uitat ţintă la el şi a zis,,Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?/Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele până la o vreme.`` Îndată a căzut peste el ceaţă şi întunerec, şi căuta bâjbâind nişte oameni, care să-l ducă de mână. Atunci dregătorul, când a văzut ce se întîmplase, a crezut, şi a rămas uimit de învăţătura Domnului."[80]

Dumnezeu păzeşte pe cei credincioşi

Psalmistul scrie:,,Iubiţi dar pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri".[81],,Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită", adaugă acelaşi psalmist.[82] El adaugă: ,,Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!", adaugă psalmistul.[83] ,,Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Lui, şi-i izbăveşte din mâna celor răi", asigură psalmistul.[84] Dumnezeu spune: ,,Voi avea ochii îndreptaţi asupra credincioşilor din ţară, ca să locuiască lângă mine; cel ce umblă pe o cale fără prihană acela îmi va sluji."[85] (Dumnezeu) ,,ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui", arată Solomon.[86]

Binefacerile credinţei în Hristos- binecuvântări în viaţa pământească şi mântuire la Judecată

Solomon scrie:,,Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit."[87]Iisus îi spune lui Pavel că îl va trimite:,,ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întunerec la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi să primească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi."[88] ,,Voi îmbrăca în mântuire pe preoţii lui, şi credincioşii lui vor scoate strigăte de bucurie.", spune Dumnezeu în Cartea Psalmilor. [89] Cuvântul credinţei pe care-l propovăduiesc apostolii este aproape de credincios, fiind în gura lui şi în inima lui: ,,Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Iisus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit./Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire,/după cum zice Scriptura: ,,Oricine crede în el, nu va fi dat de ruşine."[90]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
  3. English Standard Version Bible, 1971.
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti.
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului, Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4.

Note

  1. Evrei11.1
  2. Evrei11.3
  3. Evrei11.6
  4. Evrei12.2
  5. 1Cor15.14-17
  6. Gal3.22-25, Flp3.9
  7. Rom3.31
  8. Efes4.5-6
  9. 2Cor4.13
  10. 2Cor5.7
  11. Mat8.1-3
  12. Mat9.27-31
  13. Mc10.52
  14. Mt9.20-22
  15. FA14.9
  16. Mc2.5, Mt9.2
  17. Mat8.10-13
  18. Mt17.20-21
  19. Mc5.30
  20. Lc6.19
  21. 1Cor13.13
  22. 1Tim6.11,2Tim2.22, 2Tim3.10, Tit2.2, Evrei6.12
  23. Apoc2.19
  24. Iac2.14-26
  25. Iac2.1-9
  26. Mt23.15
  27. 1Cor13.2
  28. Efes6.23
  29. 1Tim1.14
  30. 1Tes5.8
  31. Prov16.6
  32. Gal5.6
  33. 1Tim1.5
  34. Ps37.3
  35. Prov20.6
  36. Ps85.10
  37. Ps119.66
  38. Prov3.3
  39. Prov11.13
  40. Prov14.5
  41. Prov14.22
  42. Prov20.28
  43. 1Tim1.19
  44. 1Tim3.9
  45. Evrei10.22
  46. 1Tim2.15
  47. FA14.22
  48. 1Tim4.6
  49. 1Cor2.5, Col2.12
  50. Iac1.3
  51. FA15.9
  52. 1Cor16.13
  53. Efes6.10
  54. Col1.23
  55. 2Cor8.7,10.15
  56. Efes6.16
  57. 1Tim6.12
  58. Iuda1.3
  59. Efes3.12
  60. Efes3.17
  61. Prov13.17
  62. Prov25.13
  63. Prov 31.10-31
  64. Evrei13.7
  65. Ps89.37
  66. Ioan 14.1
  67. Mat14.31
  68. Mc4.40
  69. Rom 11.20
  70. 1Cor12.9
  71. Efes2.8, Rom 1.17
  72. Rom12.3
  73. Gal3.5
  74. Mt17.20, Mc11.23
  75. Mt21.22
  76. Iac1.6
  77. 1Tim6.9-10
  78. 1Tim6.21
  79. 1Tim5.8
  80. FA13.6-12
  81. Ps31.23
  82. Ps37.28
  83. Ps50.5
  84. Ps97.10
  85. Ps101.6
  86. Prov2.8
  87. Prov28.20
  88. FA26.18
  89. Ps132.16
  90. Rom 10.4.-13