Credința

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Credinţa este una din cele trei virtuţi teologice (alături de nădejde şi iubire) prin care omul crede în existenţa Sfintei Treimi (Dumnezeu-Tatăl, Iisus Hristos şi Duhul Sfânt), a duhurilor (îngerii şi demonii), a lumii ca zidire a lui Dumnezeu, în tainele Bisericii, în învierea morţilor, în Judecată şi în viaţa viitoare (raiul şi iadul) care urmează după viaţa pământească.

Credinţă şi vindecare

Vindecarea depinde atât de credinţa celui ce trebuie vindecat (uneori a celor apropiaţi acestuia) cât şi de puterea lui Dumnezeu care vindecă propriu-zis, direct sau prin intermediul apostolilor sau preoţilor.

Vindecarea depinde de credinţa celui vindecat. Astfel Iisus a vindecat un lepros care s-a apropiat de El, I s-a închinat şi i-a zis: ,,Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.``(Mat8.1-3). După Iisus s-au luat doi orbi care strigau după el zicând ,,ai milă de noi, fiul lui David!”. Acesta i-a întrebat dacă ei cred că poate face acest lucru. Ei au zis că da şi atunci Iisus i-a vindecat. (Mat9.27-31) Cerşetorului orb Bartimeu care implora stăruitor mila lui Iisus strigând ,,Iisuse, fiul lui David, ai milă de mine” este şi el vindecat (Mc10.52). O femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge, a venit pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei Lui, zicându-şi ,,Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.``Isus S-a întors, a văzut -o, şi i -a zis: ,,Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te -a tămăduit.`` Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.(Mt9.20-22) Pavel a tămăduit un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată şi care şedea jos şi-l asculta pe Pavel când vorbea, graţie credinţei de care dădea dovadă.(FA14.9)

Uneori vindecarea depinde de credinţa celor apropiaţi celui care trebuie vindecat. Iisus vindecă slăbănogul purtat de 4 inşi şi băgat în casă pe sus, scoţând acoperişul,. pe baza credinţei lui şi a celor care-l ajutau (Mc2.5, Mt9.2). Iisus îl tămăduieşte pe robul unui sutaş pe baza marii credinţe a acestuia reflectată în faptul că acesta credea că Iisus îl poate vindeca pe robul său de la distanţă, cu un simplu cuvânt (Mat8.10-13).

Sfânta Scriptură arată că în unele cazuri vindecarea depinde şi de credinţa celui prin care se face vindecarea (apostoli). Apostolii nu pot scoate dracii dintr-un lunatic fiindcă aveau prea puţină credinţă, căci acel soi de draci nu ieşea decăt cu post şi rugăciune. (Mt17.20-21). Întotdeauna puterea de vindecare vine de la Dumnezeu. Când femeia cu cu scurgere de sânge se atinge de Mântuitor, Acesta simte cum o putere se scurge din el (Mc5.30). În altă parte se spune:Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentru că din El ieşea o putere, care-i vindeca pe toţi.(Lc6.19)

Cererile făcute cu credinţă vor fi împlinite

Întrebat de către ucenici de ce nu au putut scoate dracul dintr-un lunatic, el le spune că din pricina puţinei lor credinţe. Apoi le spune că dacă ar avea credinţă cât un grăunte de muştar, ar zice muntelui să se mute de colo-colo şi aşa s-ar întâmpla. Apoi le spune că acel soi de draci nu ieşea decât cu rugăciune şi cu post (Mt17.20, Mc11.23)

Întrebat cum a făcut ca smochinul să se usuce, Iisus le zice că dacă vor avea credinţă şi nu se vor îndoi, vor face şi ca un munte să se arunce în mare la cuvântul lor şi apoi adaugă:Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.(Mt21.22)

Apostolul Iacov spune că dacă cuiva îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la dumnezeu şi îi va fi dată. El adaugă apoi:Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, turburat şi împins de vânt încoace şi încolo.Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,căci este un om nehotărît şi nestatornic în toate căile sale.(Iac1.6)

Lucrurile în care crede creştinul

Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu

` Apostolul Pavel scrie evreilor:Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd, (Evrei11.3)

Apropierea de Dumnezeu presupune credinţa în el şi în răsplata Sa

În aceeaşi scrisoare el arată:,,Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută"(Evrei11.6)

Iisus este căpetenia şi desăvărşirea credinţei

Apostolul Pavel învaţă:Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.(Evrei12.2)

Credinţa se întemeiază pe învierea lui Hristos

Credinţa se întemeiază pe învierea lui Hristos, scrie apostolul Pavel corintenilor. (1Cor15.14-17)

Credinţa în Iisus Hristos a înlocuit legea veche

Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos./Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită/Astfel, Legea ne -a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă./După ce a venit credinţa, nu mai sîntem sub îndrumătorul acesta./Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Iisus, spune lămurit apostolul Pavel galatenilor. (Gal3.22-25, Flp3.9)

O singură credinţă adevărată

Apostolul Pavel arată că ,,Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez/Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.(Efes4.5-6)

Credinţa, temeiul evanghelizării

Credinţa este temeiul pe care vorbesc apostolii. (2Cor4.13) sau umblă (2Cor5.7)

Credinţa înlătură temerile

Credinţa înlătură teama de moarte

La un moment dat Iisus umbla pe mare iar ucenicii când l-au văzut s-au înspăimântat zicând că e o nălucă şi au ţipat de frică. Iisus le spune să îndrăznească şi să nu se teamă. Petru îi spune că dacă El e să-I poruncească să vină la el pe ape. Iisus îl cheamă, petru vine pe mare dar cînd a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!``Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?`` .(Mat14.31)

Pe când dormea Iisus la cârmă, s-a stârnit o mare furtună. Ucenicii l-au deşteptat spunându-i: ,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?`` Iisus a certat vântul şi a poruncit mării să se liniştească apoi i-a certat pe ucenici pentru că au fost aşa fricoşi din pricina necredinţei. (Mc4.40)

Credinţa presupune doar frica de Dumnezeu

Apostolul Pavel spune că ramurile (oamenii poporului ales) au fost tăiate din pricina necredinţei lor, în timp ce tu (neamurile) stau în picioare prin credinţă. Ele sunt sfătuite: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!(Rom 11.20)

Credinţa e un dar de la Dumnezeu

Apostolul Pavel arată că unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune, altuia despre cunoştinţă, altuia îi este dată credinţa, altuia darul tămăduirilor prin acelaşi Duh(1Cor12.9). În altă parte acelaşi apostol arată că ,,aceasta (credinţa) nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efes2.8, Rom 1.17). Apostolul neamurilor spune în Epistola către Romani: eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit -o Dumnezeu fiecăruia.(Rom12.3). Duhul, prin care apostolii fac minuni, a fost primit prin auzirea credinţei. (Gal3.5)