Crăciun: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Imnografie)
m (Nașterea lui Iisus, Hristosul)
 
(Nu s-au afișat 37 de versiuni intermediare efectuate de alți 10 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
[[Imagine:Nativity.jpg|thumb|300px|Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos]]
[[Image:Nativity.jpg|right|frame|Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos]]
+
'''Crăciunul''' sau '''Nașterea Domnului''' este [[Praznic|sărbătoarea]] creștină a nașterii după trup a Domnului [[Iisus Hristos]], [[Praznic|celebrată]] la [[25 decembrie]] (după [[calendarul gregorian]]) sau [[7 ianuarie]] (după [[calendarul iulian]]) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (sau [[Praznice Împărătești|praznice împărătești]]) ale Bisericilor Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de [[Sfintele Paști|Paști]] și de [[Pogorârea Duhului Sfânt|Rusalii]]. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală și se prelungește în ziua următoare, [[26 decembrie]]: a doua zi de Crăciun.
'''Crăciunul''' sau '''Naşterea Domnului''' este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului [[Iisus Hristos]], celebrată la [[25 decembrie]] (după [[calendarul gregorian]]) sau [[7 ianuarie]] (după [[calendarul iulian]]) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau [[praznice împărăteşti]]) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de [[Paşti]] şi de [[Rusalii]]. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, [[26 decembrie]]: a doua zi de Crăciun.
 
  
==Naşterea lui Iisus, Hristosul==
+
==Nașterea lui Iisus, Hristosul==
La "plinirea vremii" (Galateni 4, 4), Dumnezeu s-a întrupat, a luat "chip de rob" (Filipeni 2, 7) şi s-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.
+
La „plinirea vremii” ([[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4#4 4,4]), [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] S-a întrupat, „chip de rob luând” (Filipeni [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 2, 7]) și S-a născut din Fecioara Maria, pentru [[Soteriologie|mântuirea]] neamului omenesc.
  
Conform [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi [[Sfânta Tradiţie|Sfintei Tradiţii]], Iisus, Fiul şi [[Cuvântul lui Dumnezeu]], unul din [[Sfânta Treime]], s-a născut în cetatea Betleemului într-o peşteră de păstori, înconjurat de animale şi de ciobani. [[Iosif logodnicul]] şi Maria, mama lui Iisus, au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de cezarul August (Luca 2, 1). Dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de soţul ei Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde l-a născut pe Pruncul Sfânt ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 2, 1-20).
+
Conform [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și [[Sfânta Tradiție|Sfintei Tradiții]], Iisus, Fiul și [[Iisus Hristos|Cuvântul lui Dumnezeu]], Unul din [[Sfânta Treime]], S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peșteră săracă. [[Dreptul Iosif]] și [[Maica Domnului|Maria]], mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2, 1]), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoțită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peșteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).
  
Though three magi from the East are commonly depicted as visiting during the event itself (or, in [[Roman Catholic]] tradition, twelve days thereafter), the Bible records the coming of an unspecified number of wise men as being a few years after Jesus' birth (see [[Gospel of Matthew|Matthew]] 2). In either case, these magi came bearing gifts of gold, [[frankincense]], and [[myrrh]] (Matt 2:11). In the hymnography for the feast, these gifts are interpreted to signify Christ's royalty, divinity, and suffering.  
+
'''Betleemul''', numit în vechime și ''Efrata'', se mai chema și cetatea lui [[David]], căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit și „'''Casa Pâinii'''”, de către fericitul patriarh [[Iacov (Vechiul Testament)|Iacov]], care, păscându-și turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut și a [[prooroc]]it că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.
  
Though Jesus' birth is celebrated on December 25, most scholars agree that it is unlikely he was actually born on this date.  The choice of December 25 for the Church's celebration of the Nativity is most likely to have been in order to squelch attendance at pagan solstice festivals falling on the same day.
+
Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între [[Ierusalim]] și [[Hebron]], unde s-a născut Sfântul [[Ioan Botezătorul]] și unde [[Avraam]] a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei [[îngeri]].
  
==Celebration of the feast==
+
De ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o [[prooroc]]ie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul [[Miheia]] a spus, cu 4–500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povățuitorul, Care va paște pe poporul Meu Israel (Miheia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=56&cap=5 5, 1]]; Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2, 6]).
===Nativity fast===
 
The cycle starts with a [[fast]] of forty days that precedes the feast. It is called the Nativity fast or Advent.  For the faithful, it is a time to purify both soul and body to enter properly into and partake of the great spiritual reality of Christ's Coming, much like the preparation for the fast of the Lord's Resurrection.
 
 
The beginning of the fast on [[November 15]] is not liturgically marked by any hymns, but five days later, on the eve of the Feast of the [[Presentation of the Theotokos]], we hear the first announcement from the nine "Irmoi" of the Christmas Canon: "Christ is born, glorify Him!"
 
  
This period includes other special preparatory days announcing the approaching Nativity: [[Apostle Andrew|St Andrew's]] Day, [[November 30]]; [[Nicholas of Myra|St Nicholas]] Day, [[December 6]]; the [[Sunday of the Forefathers]]; and the [[Sunday of the Fathers]].
+
De ce S-a născut Hristos într-o '''peșteră'''? Peștera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină și în temnița [[iad]]ului dar și în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]]: ''Întunericul veacului acestuia''. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la [[închinarea la dumnezei străini|idoli]] și al [[păcat]]ului.
  
[[December 20]]th begins the [[Forefeast]] of the Nativity. The liturgical structure is similar to the [[Holy Week]] preceding [[Pascha]]. The Orthodox Church sees the birth of the Son of God as the beginning of the saving ministry which will lead Him, for the sake of man’s salvation, to the ultimate sacrifice of the Cross.
+
Hristos S-a născut '''noaptea''' și în peșteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus [[Isaia]], căci zice: peșterile lor – vorbește de peșterile iadului – în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului.
===Eve of the Nativity===
 
On the [[eve of the Nativity]], the [[Royal Hours]] are read and the [[Divine Liturgy]] of St. [[Basil the Great]] is served with [[Vespers]]. At these services the [[Old Testament]] prophecies of Christ's birth are chanted.
 
  
===Christmas vigil===
+
S-a născut în miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vină în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.
The Vigil of Christmas begins with Great Compline because Vespers has already been served. At Compline there is the singing of the [[Troparion]] and [[Kontakion]] of the feast with special hymns glorifying the Saviour's birth. There are also the special long litanies of intercession and the solemn blessing of the five loaves of bread together with the wheat, wine, and oil. The faithful partake of the bread soaked in the wine and are also anointed with the oil.  This part of the festal vigil, which is done on all great feasts, is called in Slavonic the ''[[litya]]'' and in Greek ''[[artoklasia]],'' or the breaking of the bread.  
+
[[Imagine:Nativity of Christ - Adoration of the Magi.jpg|thumb|250px|Icoană a închinării Magilor]]
 +
Deși tradiția vorbește despre trei [[magi]] care au venit și s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Nașterii Sale (sau, în Tradiția [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]], douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbește despre mai mulți înțelepți care au venit și I s-au închinat ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2]), fără să precizeze numărul lor și nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii sau înțelepții au adus Pruncului daruri: aur, [[smirnă]] și [[tămâie]] (Matei 2, 11). [[Imnografie|Imnografia]] sărbătorii înțelege aceste daruri ca pe niște semne și simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]; și smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară și să fie îngropat cu smirna și aromele aduse de [[Mironosiță|femeile mironosițe]].
  
The order of [[Matins]] is that of a great feast. Here, for the first time, the full Canon "Christ is born," is sung while the faithful venerate the [[Nativity icon]].
+
Deși sărbătorim Nașterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulți [[teolog]]i sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Nașterii Domnului și că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstițiului. Însă nu este întâmplătoare așezarea sărbătorii Nașterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până și păgânii intuiau importanța și greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua crește și noaptea scade. Și la fel de semnificativ este faptul că, după unii Părinți, Hristos nu S-a născut oricând, ci '''duminica'''!
  
===Christmas Liturgy ===
+
Sfânta Scriptură vorbește despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: „Să se facă lumină” – și a fost lumină! ([[Cartea Facerii|Facerea]] 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, ''Ziua Domnului'' sau ''Ziua soarelui''! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfinții Părinți de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. Duminica a înviat din morți ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 28, 1]). Duminica a trimis Hristos pe [[Duhul Sfânt]] peste Sfinții Săi ucenici și [[Apostol]]i. Duminica Sfinții Apostoli făceau [[Sfânta Liturghie]]. Tot Duminica s-a dat și [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa]], pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică ([http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/4/Apocalipsa#10 1, 10]). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Nașterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.
Concluding the celebration of the Nativity of Christ is the Liturgy. It begins with psalms of glorification and praise instead of the three normal [[Antiphons]]. The troparion and kontakion mark the entrance with the Book of the Gospels. The baptismal line from Galatians 3:27 once again replaces the [[Trisagion|Thrice-Holy]]. The Epistle reading is from Galatians  4:4-7, the Gospel reading is the familiar Christmas story from Matthew (2:1-12), and then the liturgy continues in the normal fashion.
 
  
===Twelve days of Christmas===  
+
==Sărbătorirea Praznicului==
The second day of the feast starts a two-day celebration of the [[Synaxis]] of the [[Theotokos]]. Combining the hymns of the Nativity with those celebrating the Mother of God, the Church points to Mary as the one through whom the [[Incarnation]] was made possible. St [[Apostle Stephen the Protomartyr|Stephen]], the First Martyr, is also remembered on these two days.
+
===Postul Crăciunului===
 +
''Articol dedicat: [[Postul Nașterii Domnului]]''
  
On the Sunday after Christmas the Church [[Apostle James the Just|James the Brother of Our Lord]], [[David]] the King, and [[Joseph the Betrothed]].  
+
Pregătirea începe cu un [[Postul|post]] de patruzeci de zile ce precede [[praznic]]ul. Acest post se numește al Crăciunului, sau Advent sau Așteptare, după cum era numit în vechime și până în prezent în unele comunități. Pentru credincioși este un timp al curățirii sufletești și trupești pentru intrarea și părtășia în marea realitate duhovnicească a venirii în lume a lui [[Iisus Hristos]], similar pregătirii prin post pentru [[Învierea Domnului]].
  
Eight days after the Nativity, is the feast of [[Circumcision of our Lord]].
+
Începutul postului pe [[15 noiembrie]] nu e marcat liturgic de nici un imn special, însă șase zile mai târziu, de [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrarea Maicii Domnului în biserică]], auzim prima anunțare din [[irmos|irmoasele]] Canonului Crăciunului „Hristos Se naște! Slăviți-L!”
  
The period of Christmas rejoicing extends to [[Theophany|Epiphany]] during which time the Christmas songs are sung and fasting and kneeling in prayer are not called for by the Church. Throughout this time, it is the custom of some Orthodox Christians to greet each other with the words: ''"'''Christ is Born!'''"'' and the response: ''"'''Glorify Him!'''"''
+
Perioada aceasta mai include alte zile pregătitoare ce anunță apropierea Crăciunului: [[Apostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Sf. Andrei]] pe [[30 noiembrie]]; [[Nicolae al Mirelor|Sf. Nicolae]] pe [[6 decembrie]]; [[Spiridon al Trimitundei|Sf. Spiridon]] pe [[12 decembrie]]; [[Duminica Sfinților Strămoși]], penultima dinaintea Crăciunului; și [[Duminica Strămoșilor după Trup]] de dinaintea Crăciunului.
 +
 
 +
Din [[20 decembrie]] începe [[Înainteprăznuire]]a Nașterii Domnului. Există aici asemănări liturgice cu [[Săptămâna Patimilor]] de dinaintea [[Sfintele Paști|Paștilor]]. Biserica Ortodoxă privește nașterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe [[Cruce]], pentru om și a sa mântuire.
 +
 
 +
===Ajunul Crăciunului===
 +
În ajunul Crăciunului se citesc [[Ceasurile#Ceasurile_.C3.8Emp.C4.83r.C4.83te.C8.99ti|Ceasurile Împărătești]] și se săvârșește ''Vesperoliturghia Sf. [[Vasile cel Mare]]'' (Liturghia de seară, unită cu vecernia). La toate aceste slujbe sunt citite 9 profeții din [[Vechiul Testament]] despre Nașterea Domnului.
 +
 
 +
===Slujba de Priveghere===
 +
Privegherea de seară a Nașterii Domnului începe cu Pavecernița Mare, deoarece Vecernia s-a slujit deja cu Liturghia Sf. Vasile. La Pavecerniță se cântă [[tropar]]ul și [[condac]]ul praznical precum și imnuri speciale de slăvire a nașterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare și de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului și untdelemnului. Credincioșii consumă apoi pâinea binecuvântată și înmuiată în vin, și sunt unși cu acest untdelemn. Partea aceasta a privegherii, săvârșită la toate praznicele mari, se numește [[Litia]] (cuvânt de origine slavonă) sau ''artoklasia'', care în limba greacă înseamnă frângerea pâinii.
 +
 
 +
Rânduiala Utreniei este cea a unui [[praznic]] mare. Aici, pentru prima dată, se cântă în întregime Canonul Nașterii Domnului, iar credincioșii cinstesc [[Icoana Nașterii Domnului]].
 +
 
 +
===Liturghia de Crăciun ===
 +
În încheierea prăznuirii stă Liturghia din ziua Nașterii Domnului. Aceasta începe cu [[Listă de arhaisme în cărțile de cult|stihuri]] speciale din [[Psaltire|psalmi]] aleși (109/110, 110/111 și 111/112) care înlocuiesc cele trei antifoane obișnuite. Troparul și Condacul praznical marchează ''vohodul'' (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat” (Galateni 3,27) înlocuiește încă o dată imnul [[Trisaghion]], „Sfinte Dumnezeule”. Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4,4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Nașterii Domnului de la Matei 2,1-12. Liturghia continuă apoi obișnuit, singura excepție fiind înlocuirea [[Axion]]ului („Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Nașterii „Taină minunată și neobișnuită văd”.
 +
 
 +
===Douăsprezece zile de Crăciun===
 +
A doua zi de sărbătoare marchează începutul a două două zile de prăznuire închinate Maicii Domnului. Prima, pe [[26 decembrie]], este a [[Sobor]]ului Născătoarei de Dumnezeu. Îmbinând imnuri ale Nașterii cu cele ale Maicii lui Dumnezeu, Biserica arată către Fecioara Maria ca înlesnitoarea care a îngăduit [[Întruparea]] Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi pe [[27 decembrie]], pomenim și pe Sf. Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]].
 +
 
 +
În Duminica de după Nașterea Domnului pomenim pe Sf. [[Apostolul Iacov cel Drept|Apostol Iacov, ruda Domnului]], pe regele [[David]] și pe Dreptul Iosif.
 +
 
 +
Într-a opta zi a Nașterii e [[Tăierea Împrejur a Domnului]].
 +
 
 +
Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la [[Epifania|Arătarea Domnului]], perioadă în care postul și îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepția unei singure zi, [[Epifania|Ajunul Bobotezei]]. De la Crăciun și până la Bobotează, creștinii ortodocși din unele părți se salută cu cuvintele: '''''Hristos Se naște!''''' iar răspunsul este: '''''Slăviți-L!'''''
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
[[Tropar]] (Glasul al 4-lea)
+
[[Tropar]] ([[Glas]]ul al 4-lea)
{{citat|Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !|Troparul Naşterii Domnului - glas 4}}
+
{{citat|Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție !|Troparul Nașterii Domnului glas 4}}
 +
 
 
[[Condac]] (Glasul al 3-lea)
 
[[Condac]] (Glasul al 3-lea)
{{citat|Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci|Condacul Naşterii Domnului - glas 3}}
+
{{citat|Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci|Condacul Nașterii Domnului glas 3}}
  
==Crăciunul în tradiţia românească==
+
==Crăciunul în tradiția românească==
  
Peste tot unde există suflare românescă cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.
+
Peste tot unde există suflare românească cu simțământ creștin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.
  
===Credinţă şi legende===
+
===Credință și legende===
  
Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.
+
În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soția acestuia în grajd, unde dă naștere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a nașterii lui Hristos s-au deschis cerurile și Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.
  
 
===Colindele de Crăciun===
 
===Colindele de Crăciun===
Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală, gazdă, din pătuţ" există şi la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé".
+
Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească „Scoală, gazdă, din pătuț” există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”.
Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este "mersul cu icoana", un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindele.
+
 
 +
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii câte trei, ca cei trei magi merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare..., purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele.
 +
 
 +
===Obiceiurile culinare===
 +
Timp de 40 de zile înainte de sărbători creștinii respectă [[Postul Nașterii Domnului|Postul Crăciunului]], care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de [[Ignatie Teoforul|Ignat]] (la [[20 decembrie]]) este un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roșu prețuit de toată lumea.
 +
 
 +
===Etimologie===
 +
Pentru lingviști, cuvântul „Crăciun” este un cuvânt ciudat. Unii susțin că ar proveni din limba latină, și anume din „creatio”/ „creationem”, care înseamnă „creațiune, naștere”. Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei.
 +
 
 +
''Dicționarul etimolog român'' al lui Alexandru Ciorănescu (Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966) aduce clarificări și argumente importante pentru a susține că numele de „Crăciun” vine de la etimonul latin ''creātiōnem'' luat cu semnificația de „copil”.
 +
 
 +
{{citat|Crăciún (crăciúnuri), s. n. — Mr., megl. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvânt ca nume de botez și de familie, iar mai târziu personificarea sărbătorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun. Dificultățile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sînt pierderea inexplicabilă a lui -e și rezultatul ea › ă, și acesta se reduce la e în poziție atonă, de unde rezultatul de așteptat *Creciune). Cele două argumente sînt insuficiente: pierderea lui -e este normală în acest caz, cf. tăun, păun, bărzăun(e), și pe de altă parte, numele de persoană la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, Petrus › Petru și Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, față de ’Iωαννης › Ioan. Pe de altă parte, ideea că hiatul e-a trebuie să se reducă la a este falsă, și se bazează pe false analogii: videbat are în e-a secundar și catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu îl cunoaștem. Hiatul e-a se reduce normal la ă, cum arată Rosetti, Mélanges, 353, cînd obține de la Diana, *zănă și de aici zînă. Prin urmare, credem că rezultatul creātiōnem › Crăciun este fonetic normal și logic, din punct de vedere semantic, dacă se pleacă de la semnificația de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sînt mai puțin convingătoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. călātiōnem „chemare adresată de preot poporului, în prima zi a fiecărei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Pușcariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 și 220; cf. împotrivă Iorga, Revista istorică, XVIII, 220). Același cuvînt apare în mai multe limbi care au fost în contact cu rom.; cf. bg. kračon, kračunek (după Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kračun „nume de persoană” (Daničič, V, 429), rut. k(e)rečun, kračun, g(e)rečun, v. rus. koročjun „o anumită epoca a anului, nedeterminată în texte”, rus. koročun „solstițiu de iarnă” și „moarte”. Această răspîndire a cuvîntului i-a făcut pe unii filologi să se gîndească la o posibilă origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratŭkŭ „scurt”, sau pe kračati „a face pași”. Vasmer adaugă că der. din rom. nu este posibilă întrucît apare în v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se știe că pe vremea aceea rușii veneau în contact cu populațiile danubiene; este însă sigur că rusa nu are alte cuvinte rom. atît de vechi, și că în general are foarte puține. Totuși, etimoanele slave propuse nu par posibile, kratŭkŭ fiindcă der. ar fi imposibilă în această formă (Berneker 604) și kračati pentru că se bazează pe o simplă consonanță, fără legătură semantică vizibilă. Ipoteza lui Rosetti, după care creātiōnem „creație” ar fi trecut în sl. ca termen ecleziastic, nu suprimă dificultățile, căci este imposibil de admis, cum o face autorul, că „la langue de l'église a également employé creatio” în loc de Crăciun pentru rațiunile dogmatice expuse. În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.|Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul etimolog român'', Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966}}
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
* [[Moș Crăciun]]
 +
* [[Postul Nașterii Domnului]]
 +
* [[Colindă]]
 +
* [[Magi]]
 +
* [[Icoana Nașterii Domnului]]
  
==Obiceiurile culinare==
+
==Legături externe==
Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipă Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit de toată lumea.
+
*(ro) [http://cornel.nistea.com/scrieri/memorii/craciunul-primiti-colindatori.htm Crăciunul — Primiți colindători?] - despre tradițiile religioase populare dintr-un sat din Munții Apuseni
 +
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103638 The Nativity of our Lord God and Savior Jesus Christ] ([[OCA]])
 +
*(fr) [http://www.icones-grecques.com/textes/iconographie-orthodoxe/l-icone-de-la-nativite-noel.htm L'icône de la Nativité]
  
==External links==
 
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103638 The Nativity of our Lord God and Savior Jesus Christ] ([[OCA]])
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=352 The Nativity of Our Lord and Savior, Jesus Christ] ([[GOARCH]])
 
*[http://www.touchstonemag.com/docs/issues/16.10docs/16-10pg12.html Calculating Christmas - A differing opinion of the calculation of the date of Christmas]
 
*[http://www.comeandseeicons.com/festal/festal.htm#phf04 Icons of the Nativity of Christ]
 
  
==Vedeţi de asemenea==
+
{{Praznice Împărătești}}
*[[Moş Crăciun]]
 
*[[Colindă]]
 
*[[Icoana Naşterii Domnului]]
 
  
 
[[Categorie:Sărbători]]
 
[[Categorie:Sărbători]]
 +
[[Categorie:Praznice împărătești]]
 
[[Categorie:Crăciun]]
 
[[Categorie:Crăciun]]
  
 +
[[el:Χριστούγεννα]]
 
[[en:Nativity]]
 
[[en:Nativity]]
 +
[[mk:Рождество Христово]]

Versiunea curentă din 19 octombrie 2023 11:51

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos

Crăciunul sau Nașterea Domnului este sărbătoarea creștină a nașterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești (sau praznice împărătești) ale Bisericilor Ortodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală și se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

Nașterea lui Iisus, Hristosul

La „plinirea vremii” (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, „chip de rob luând” (Filipeni 2, 7) și S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.

Conform Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții, Iisus, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peșteră săracă. Dreptul Iosif și Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoțită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peșteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).

Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit și „Casa Pâinii”, de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-și turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut și a proorocit că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul și unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri.

De ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus, cu 4–500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povățuitorul, Care va paște pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1]; Matei 2, 6).

De ce S-a născut Hristos într-o peșteră? Peștera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină și în temnița iadului dar și în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli și al păcatului.

Hristos S-a născut noaptea și în peșteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus Isaia, căci zice: peșterile lor – vorbește de peșterile iadului – în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului.

S-a născut în miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vină în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.

Icoană a închinării Magilor

Deși tradiția vorbește despre trei magi care au venit și s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Nașterii Sale (sau, în Tradiția Bisericii Romano-Catolice, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbește despre mai mulți înțelepți care au venit și I s-au închinat (Matei 2), fără să precizeze numărul lor și nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii sau înțelepții au adus Pruncului daruri: aur, smirnă și tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înțelege aceste daruri ca pe niște semne și simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; și smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară și să fie îngropat cu smirna și aromele aduse de femeile mironosițe.

Deși sărbătorim Nașterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulți teologi sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Nașterii Domnului și că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstițiului. Însă nu este întâmplătoare așezarea sărbătorii Nașterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până și păgânii intuiau importanța și greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua crește și noaptea scade. Și la fel de semnificativ este faptul că, după unii Părinți, Hristos nu S-a născut oricând, ci duminica!

Sfânta Scriptură vorbește despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: „Să se facă lumină” – și a fost lumină! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, Ziua Domnului sau Ziua soarelui! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfinții Părinți de la Sinodul de la Calcedon. Duminica a înviat din morți (Matei 28, 1). Duminica a trimis Hristos pe Duhul Sfânt peste Sfinții Săi ucenici și Apostoli. Duminica Sfinții Apostoli făceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a dat și Apocalipsa, pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Nașterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.

Sărbătorirea Praznicului

Postul Crăciunului

Articol dedicat: Postul Nașterii Domnului

Pregătirea începe cu un post de patruzeci de zile ce precede praznicul. Acest post se numește al Crăciunului, sau Advent sau Așteptare, după cum era numit în vechime și până în prezent în unele comunități. Pentru credincioși este un timp al curățirii sufletești și trupești pentru intrarea și părtășia în marea realitate duhovnicească a venirii în lume a lui Iisus Hristos, similar pregătirii prin post pentru Învierea Domnului.

Începutul postului pe 15 noiembrie nu e marcat liturgic de nici un imn special, însă șase zile mai târziu, de Intrarea Maicii Domnului în biserică, auzim prima anunțare din irmoasele Canonului Crăciunului „Hristos Se naște! Slăviți-L!”

Perioada aceasta mai include alte zile pregătitoare ce anunță apropierea Crăciunului: Sf. Andrei pe 30 noiembrie; Sf. Nicolae pe 6 decembrie; Sf. Spiridon pe 12 decembrie; Duminica Sfinților Strămoși, penultima dinaintea Crăciunului; și Duminica Strămoșilor după Trup de dinaintea Crăciunului.

Din 20 decembrie începe Înainteprăznuirea Nașterii Domnului. Există aici asemănări liturgice cu Săptămâna Patimilor de dinaintea Paștilor. Biserica Ortodoxă privește nașterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe Cruce, pentru om și a sa mântuire.

Ajunul Crăciunului

În ajunul Crăciunului se citesc Ceasurile Împărătești și se săvârșește Vesperoliturghia Sf. Vasile cel Mare (Liturghia de seară, unită cu vecernia). La toate aceste slujbe sunt citite 9 profeții din Vechiul Testament despre Nașterea Domnului.

Slujba de Priveghere

Privegherea de seară a Nașterii Domnului începe cu Pavecernița Mare, deoarece Vecernia s-a slujit deja cu Liturghia Sf. Vasile. La Pavecerniță se cântă troparul și condacul praznical precum și imnuri speciale de slăvire a nașterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare și de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului și untdelemnului. Credincioșii consumă apoi pâinea binecuvântată și înmuiată în vin, și sunt unși cu acest untdelemn. Partea aceasta a privegherii, săvârșită la toate praznicele mari, se numește Litia (cuvânt de origine slavonă) sau artoklasia, care în limba greacă înseamnă frângerea pâinii.

Rânduiala Utreniei este cea a unui praznic mare. Aici, pentru prima dată, se cântă în întregime Canonul Nașterii Domnului, iar credincioșii cinstesc Icoana Nașterii Domnului.

Liturghia de Crăciun

În încheierea prăznuirii stă Liturghia din ziua Nașterii Domnului. Aceasta începe cu stihuri speciale din psalmi aleși (109/110, 110/111 și 111/112) care înlocuiesc cele trei antifoane obișnuite. Troparul și Condacul praznical marchează vohodul (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat” (Galateni 3,27) înlocuiește încă o dată imnul Trisaghion, „Sfinte Dumnezeule”. Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4,4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Nașterii Domnului de la Matei 2,1-12. Liturghia continuă apoi obișnuit, singura excepție fiind înlocuirea Axionului („Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Nașterii „Taină minunată și neobișnuită văd”.

Douăsprezece zile de Crăciun

A doua zi de sărbătoare marchează începutul a două două zile de prăznuire închinate Maicii Domnului. Prima, pe 26 decembrie, este a Soborului Născătoarei de Dumnezeu. Îmbinând imnuri ale Nașterii cu cele ale Maicii lui Dumnezeu, Biserica arată către Fecioara Maria ca înlesnitoarea care a îngăduit Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi pe 27 decembrie, pomenim și pe Sf. Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan.

În Duminica de după Nașterea Domnului pomenim pe Sf. Apostol Iacov, ruda Domnului, pe regele David și pe Dreptul Iosif.

Într-a opta zi a Nașterii e Tăierea Împrejur a Domnului.

Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la Arătarea Domnului, perioadă în care postul și îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepția unei singure zi, Ajunul Bobotezei. De la Crăciun și până la Bobotează, creștinii ortodocși din unele părți se salută cu cuvintele: Hristos Se naște! iar răspunsul este: Slăviți-L!

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ție !”
(Troparul Nașterii Domnului — glas 4)

Condac (Glasul al 3-lea)

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”
(Condacul Nașterii Domnului — glas 3)

Crăciunul în tradiția românească

Peste tot unde există suflare românească cu simțământ creștin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim și primim multă iubire și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

Credință și legende

În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soția acestuia în grajd, unde dă naștere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a nașterii lui Hristos s-au deschis cerurile și Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Colindele de Crăciun

Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească „Scoală, gazdă, din pătuț” există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”.

Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii — câte trei, ca cei trei magi — merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele.

Obiceiurile culinare

Timp de 40 de zile înainte de sărbători creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roșu prețuit de toată lumea.

Etimologie

Pentru lingviști, cuvântul „Crăciun” este un cuvânt ciudat. Unii susțin că ar proveni din limba latină, și anume din „creatio”/ „creationem”, care înseamnă „creațiune, naștere”. Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei.

Dicționarul etimolog român al lui Alexandru Ciorănescu (Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966) aduce clarificări și argumente importante pentru a susține că numele de „Crăciun” vine de la etimonul latin creātiōnem luat cu semnificația de „copil”.

„Crăciún (crăciúnuri), s. n. — Mr., megl. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvânt ca nume de botez și de familie, iar mai târziu personificarea sărbătorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun. Dificultățile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sînt pierderea inexplicabilă a lui -e și rezultatul ea › ă, și acesta se reduce la e în poziție atonă, de unde rezultatul de așteptat *Creciune). Cele două argumente sînt insuficiente: pierderea lui -e este normală în acest caz, cf. tăun, păun, bărzăun(e), și pe de altă parte, numele de persoană la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, Petrus › Petru și Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, față de ’Iωαννης › Ioan. Pe de altă parte, ideea că hiatul e-a trebuie să se reducă la a este falsă, și se bazează pe false analogii: videbat are în e-a secundar și catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu îl cunoaștem. Hiatul e-a se reduce normal la ă, cum arată Rosetti, Mélanges, 353, cînd obține de la Diana, *zănă și de aici zînă. Prin urmare, credem că rezultatul creātiōnem › Crăciun este fonetic normal și logic, din punct de vedere semantic, dacă se pleacă de la semnificația de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sînt mai puțin convingătoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. călātiōnem „chemare adresată de preot poporului, în prima zi a fiecărei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Pușcariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 și 220; cf. împotrivă Iorga, Revista istorică, XVIII, 220). Același cuvînt apare în mai multe limbi care au fost în contact cu rom.; cf. bg. kračon, kračunek (după Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kračun „nume de persoană” (Daničič, V, 429), rut. k(e)rečun, kračun, g(e)rečun, v. rus. koročjun „o anumită epoca a anului, nedeterminată în texte”, rus. koročun „solstițiu de iarnă” și „moarte”. Această răspîndire a cuvîntului i-a făcut pe unii filologi să se gîndească la o posibilă origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratŭkŭ „scurt”, sau pe kračati „a face pași”. Vasmer adaugă că der. din rom. nu este posibilă întrucît apare în v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se știe că pe vremea aceea rușii veneau în contact cu populațiile danubiene; este însă sigur că rusa nu are alte cuvinte rom. atît de vechi, și că în general are foarte puține. Totuși, etimoanele slave propuse nu par posibile, kratŭkŭ fiindcă der. ar fi imposibilă în această formă (Berneker 604) și kračati pentru că se bazează pe o simplă consonanță, fără legătură semantică vizibilă. Ipoteza lui Rosetti, după care creātiōnem „creație” ar fi trecut în sl. ca termen ecleziastic, nu suprimă dificultățile, căci este imposibil de admis, cum o face autorul, că „la langue de l'église a également employé creatio” în loc de Crăciun pentru rațiunile dogmatice expuse. În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.”
(Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimolog român, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966)

A se vedea și

Legături externe


Praznice Împărătești
Praznicul Împărătesc
și data
Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) | Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie) | Intrarea Maicii Domnului în Biserică (21 noiembrie) |
Nașterea Domnului (25 decembrie) | Botezul Domnului (6 ianuarie) | Întâmpinarea Domnului (2 februarie) | Bunavestire (25 martie) |
Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor) | Înălțarea Domnului (40 de zile după Paști) | Pogorârea Duhului Sfânt (50 de zile după Paști) |
Schimbarea la Față (6 august) | Adormirea Maicii Domnului (15 august)