6.119 modificări
Modificări
→Naşterea lui Iisus, Hristosul: legături externe la versetele din Biblie
==Naşterea lui Iisus, Hristosul==
La "plinirea vremii" ([[Epistola către Galateni|Galateni]] 4, 4 [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4#4 4,4]), Dumnezeu S-a întrupat, "chip de rob luând" ([[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 2, 7]) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.
Conform [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi [[Sfânta Tradiţie|Sfintei Tradiţii]], Iisus, Fiul şi [[Iisus Hristos|Cuvântul lui Dumnezeu]], Unul din [[Sfânta Treime]], S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. [[Iosif (logodnicul)|Dreptul Iosif]] şi [[Maica Domnului|Maria]], mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2, 1]), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).
'''Betleemul''', numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui [[David]], căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit si "'''Casa Pâinii'''", de către fericitul patriarh [[Iacov (patriarhul)|Iacov]], care, păscându-şi turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi a [[prooroc]]it că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.
Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul [[Ioan Botezătorul]] și unde [[Avraam (patriarhul)|Avraam]] a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri - sau mai bine-zis cu Sfânta Treime.
Ne putem întreba de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul [[Miheia]] a spus, cu 4-500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel ([[Cartea lui Miheia|Miheia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=56&cap=5 5, 1]]; [[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2, 6]).
De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut într-o '''peșteră'''. Peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa [[iad]]ului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]]: ''Întunericul veacului acestuia''. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la [[idol]]i şi al [[păcat]]ului.
S-a născut la miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.
Deşi tradiţia vorbeşte despre trei [[magi]] care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (sau, în Tradiţia [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]], douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=22]), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, [[smirnă]] şi [[tămâie]] (Matei 2, 11). [[Imnografie|Imnografia]] sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; [[tămâie]], ca unui [[Dumnezeu]]; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de [[femeile mironosiţe]].
Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Domnului şi că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstiţiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade. Şi la fel de important este faptul că, după unii Părinţi, Hristos nu S-a născut oricând, ci '''duminica'''!
Sfânta Scriptură vorbeşte despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să se facă lumină" - și a fost lumină! ([[Cartea Facerii|Facerea]] 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, ''Ziua Domnului'' sau ''Ziua soarelui''!
Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinți de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. Duminica a înviat din morţi ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 28, 1]). Duminica a trimis Hristos pe [[Duhul Sfânt]] peste Sfinţii Săi ucenici si [[Apostoli]]. Duminica Sfinții Apostoli făceau [[Sfânta Liturghie]]. Tot Duminica s-a dat și [[Apocalipsa]], pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică ([http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/4/Apocalipsa#10 1, 10]). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.
==Sărbătorirea Praznicului==
