{{Traducere EN}}[[ImageImagine:Nativity.jpg|rightthumb|frame300px|Naşterea Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos]]'''Crăciunul''' sau '''Naşterea Nașterea Domnului''' este [[Praznic|sărbătoarea creştină ]] creștină a naşterii nașterii după trup a Domnului [[Iisus Hristos]], [[Praznic|celebrată ]] la [[25 decembrie]] (după [[calendarul gregorian]]) sau [[7 ianuarie]] (după [[calendarul iulian]]) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti domnești (sau [[Praznice Împărătești|praznice împărăteştiîmpărătești]]) a ale Bisericilor bizantineOrtodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de [[PaştiSfintele Paști|Paști]] şi și de [[Pogorârea Duhului Sfânt|Rusalii]]. În anumite ţări țări, unde creştinii creștinii sunt majoritari, e Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală, şi și se prelungeşte prelungește în ziua următoare, [[26 decembrie]]: a doua zi de Crăciun.

==Naşterea Nașterea lui Iisus, Hristosul==La "plinirea vremii" „plinirea vremii” ([[Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel|Galateni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4#4 4, 4]), [[Sfânta Treime|Dumnezeu ]] S-a întrupat, "chip „chip de rob luând" luând” (Filipeni [[Filipeni]] http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 2, 7]) şi și S-a născut din Fecioara Maria, pentru [[Soteriologie|mântuirea ]] neamului omenesc.

Conform [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi și [[Sfânta TradiţieTradiție|Sfintei TradiţiiTradiții]], Iisus, Fiul şi și [[Iisus Hristos|Cuvântul lui Dumnezeu]], Unul din [[Sfânta Treime]], S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră peșteră săracă. [[Dreptul Iosif logodnicul]] şi și [[Maica Domnului|Maria]], mama lui Iisus, au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de cezarul Augustproconsulul Quirinius, împăratul în timpul împăratului Octavian Augustus ([[Evanghelia după Luca|Luca ]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2, 1]), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită însoțită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră peșteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 2, 1-20).

'''Betleemul''', numit în vechime si și ''Efrata'', se mai chema si și cetatea lui [[David]], căci într-însa s-a născut si s-și a fost uns ca împărat marele strămos strămoș după trup al Mântuitorului, după trup. Dar s-a mai numit si "și „'''Casa Pâinii'''"”, de către fericitul patriarh [[Iacov(Vechiul Testament)|Iacov]], care, păscându-şi și turmele oilor sale pe de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi și a proorocit [[prooroc]]it că acolo avea să Se pogoare si și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Betleemul, situat în Palestina , este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim si și Hebron, unde s-a născut Sfântul [[Ioan Botezătorul si ]] și unde [[Avraam ]] a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei [[îngeri, mai bine-zis cu Sfânta Treime]].

Dar de De ce S-a născut Mântuitorul în Betleem? Era . Exista o proorocie [[prooroc]]ie că Betleemul va fi locul de nastere naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul [[Miheia ]] a spus mai înainte , cu vreo 4-500 4–500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Si Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu esti ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va iesi Povăţuitorulieși Povățuitorul, Care va paşte paște pe poporul Meu Israel (Miheia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=56&cap=5 5, 1]]; Matei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2, 6]).

Dar de De ce S-a născut Hristos într-o '''pesterăpeșteră'''? Pentru că peştera Peștera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi și în temniţa iadului temnița [[iad]]ului dar şi și în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]]: ''Întunericul veacului acestuia''. Veacul de acum si și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stătea stând în întunericul slujirii de la [[închinarea la dumnezei străini|idoli şi ]] și al păcatului.Si S-a născut Hristos '''noaptea''', la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? La pesterile de care a spus Isaia, căci zice: pesterile lor - vorbeste de pesterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Si a venit să risipească întunericul din pesterile iadului si întunericul păcatului de pe fata pământului.Dar de ce S-a născut Iisus Hristos la miezul noptii? A venit să lumineze pesterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii si a venit să lumineze si să strălucească în toate părtile cu razele soarelui dumnezeirii Sale[[păcat]]ului.

Deşi tradiţia vorbeşte despre trei [[magi]] care au venit şi sHristos S-au închinat Pruncului Sfânt chiar a născut '''noaptea''' și în ziua Naşterii Sale (saupeșteră, în Tradiţia [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]ca să arate că El a venit să aducă lumină, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (a spus [[Evanghelia după Matei|MateiIsaia]] 2), fără să precizeze numărul căci zice: peșterile lor şi nici momentul precis la care au – vorbește de peșterile iadului – în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, [[smirnă]] şi [[tămâie]] (Matei 2, 11). [[Imnografia]] sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte [[semn]]e şi [[simbol]]uri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui [[Dumnezeu]]; şi smirnă, ca aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de [[femeile mironosiţe]]pe fața pământului.

Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie S-a născut în fiecare anmiezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, cei mai mulţi teologi sunt întunecat de atâtea mii de părere ani, pentru că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii DomnuluiHristos era lumina cea adevărată, şi că ar avea legătură cu serbările pagâne care cădeau luminează pe tot omul care va să vină în această zi a solstiţiuluilume. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo El de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică la început era lumina lumii și a acestei zilevenit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade[[Imagine:Nativity of Christ - Adoration of the Magi. Şi la fel de important este faptul că sărbătoarea este celebrată nu oricând ci '''duminica'''!jpg|thumb|250px|Icoană a închinării Magilor]]Sfânta Scriptură vorbeşte Deși tradiția vorbește despre trei [[magi]] care au venit și s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Nașterii Sale (sau, în care a făcut Dumnezeu luminaTradiția [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]], când a zis: "Să se facă lumină" si a fost lumină! (Facerea 1, 3douăsprezece zile mai târziu). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, ''Ziua Domnului'' sau ''Ziua soarelui''!Duminica SSfânta Scriptură vorbește despre mai mulți înțelepți care au venit și I s-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinti de la Sinodul IV Ecumenic. Duminica a înviat din morţi au închinat ([[Evanghelia după Matei 28, 1)|Matei]] [http://bibliaortodoxa. Duminica a turnat Hristos din Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici si Apostoliro/carte. Duminica Sfintii Apostoli făceau Sfânta Liturghiephp?id=55&cap=2 2]), fără să precizeze numărul lor și nici momentul precis la care au venit. Tot Duminica s-a descoperit si ApocalipsaOricum ar fi, că Sfântul Evanghelist Ioan zicemagii sau înțelepții au adus Pruncului daruri: Am fost în duh în zi de Duminică aur, [[smirnă]] și [[tămâie]] (1Matei 2, 1011). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfintit Dumnezeu ziua Duminicii si cu Naşterea Sa[[Imnografie|Imnografia]] sărbătorii înțelege aceste daruri ca pe niște semne și simboluri: aur, pentru că în ziua aceasta a făcut Hristos este împărat; tămâie, ca unui [[Sfânta Treime|Dumnezeu lumina]]; și smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară și să fie îngropat cu smirna și aromele aduse de [[Mironosiță|femeile mironosițe]].

Though Jesus' birth is celebrated on December Deși sărbătorim Nașterea Domnului pe 25decembrie în fiecare an, cei mai mulți [[teolog]]i sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Nașterii Domnului și că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstițiului. Însă nu este întâmplătoare așezarea sărbătorii Nașterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până și păgânii intuiau importanța și greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, most scholars agree that it is unlikely he was actually born on this datepentru că începând de acum ziua crește și noaptea scade. The choice of December 25 for the ChurchȘi la fel de semnificativ este faptul că, după unii Părinți, Hristos nu S-a născut oricând, ci '''duminica'''s celebration of the Nativity is most likely to have been in order to squelch attendance at pagan solstice festivals falling on the same day.!

==Celebration of the feast== ===Nativity fast===The cycle starts with Sfânta Scriptură vorbește despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: „Să se facă lumină” – și a fost lumină! ([[fastCartea Facerii|Facerea]] of forty days that precedes the feast1, 3). It is called the Nativity fast or Advent. For the faithfulZiua întâi a săptămânii, Duminica, it is ''Ziua Domnului'' sau ''Ziua soarelui''! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a time to purify both soul and body to enter properly into and partake of the great spiritual reality of Christ's Comingbotezat, much like the preparation for the fast of the Lord's Resurrectioncum arată Sfinții Părinți de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. The beginning of the fast on Duminica a înviat din morți ([[November 15Evanghelia după Matei|Matei]] is not liturgically marked by any hymns[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 28, but five days later, on the eve of the Feast of the 1]). Duminica a trimis Hristos pe [[Duhul Sfânt]] peste Sfinții Săi ucenici și [[Apostol]]i. Duminica Sfinții Apostoli făceau [[Sfânta Liturghie]]. Tot Duminica s-a dat și [[Presentation of the TheotokosApocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa]], we hear the first announcement from the nine "Irmoi" of the Christmas Canonpentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică ([http: "Christ is born//bibliaortodoxa.ro/noul-testament/4/Apocalipsa#10 1, glorify Him10]). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii!" De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Nașterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.

This period includes other special preparatory days announcing the approaching Nativity==Sărbătorirea Praznicului== ===Postul Crăciunului===''Articol dedicat: [[Apostle Andrew|St Andrew'sPostul Nașterii Domnului]] Day, [[November 30]]; [[Nicholas of Myra|St Nicholas]] Day, [[December 6]]; the [[Sunday of the Forefathers]]; and the [[Sunday of the Fathers]]. ''

Pregătirea începe cu un [[December 20Postul|post]]th begins the de patruzeci de zile ce precede [[Forefeastpraznic]] of the Nativityul. The liturgical structure is similar to the [[Holy Week]] preceding [[Pascha]]. The Orthodox Church sees the birth of the Son of God as the beginning of the saving ministry which will lead HimAcest post se numește al Crăciunului, for the sake of man’s salvationsau Advent sau Așteptare, to the ultimate sacrifice of the Crossdupă cum era numit în vechime și până în prezent în unele comunități.===Eve of the Nativity===On the Pentru credincioși este un timp al curățirii sufletești și trupești pentru intrarea și părtășia în marea realitate duhovnicească a venirii în lume a lui [[eve of the NativityIisus Hristos]], the [[Royal Hours]] are read and the [[Divine Liturgy]] of St. [[Basil the Great]] is served with [[Vespers]]. At these services the similar pregătirii prin post pentru [[Old TestamentÎnvierea Domnului]] prophecies of Christ's birth are chanted.

===Christmas vigil=== The Vigil of Christmas begins with Great Compline because Vespers has already been served. At Compline there is the singing of the Începutul postului pe [[Troparion15 noiembrie]] and [[Kontakion]] of the feast with nu e marcat liturgic de nici un imn special hymns glorifying the Saviour's birth. There are also the special long litanies of intercession and the solemn blessing of the five loaves of bread together with the wheat, wineînsă șase zile mai târziu, and oil. The faithful partake of the bread soaked in the wine and are also anointed with the oil. This part of the festal vigil, which is done on all great feasts, is called in Slavonic the ''de [[lityaIntrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrarea Maicii Domnului în biserică]]'' and in Greek '', auzim prima anunțare din [[artoklasiairmos|irmoasele]],'' or the breaking of the bread. Canonului Crăciunului „Hristos Se naște! Slăviți-L!”

The order of Perioada aceasta mai include alte zile pregătitoare ce anunță apropierea Crăciunului: [[MatinsApostolul Andrei (cel Întâi chemat)|Sf. Andrei]] pe [[30 noiembrie]]; [[Nicolae al Mirelor|Sf. Nicolae]] pe [[6 decembrie]] is that of a great feast; [[Spiridon al Trimitundei|Sf. Here, for the first time, the full Canon "Christ is bornSpiridon]] pe [[12 decembrie]]; [[Duminica Sfinților Strămoși]]," is sung while the faithful venerate the penultima dinaintea Crăciunului; și [[Nativity iconDuminica Strămoșilor după Trup]]de dinaintea Crăciunului.

===Christmas Liturgy === Concluding the celebration of the Nativity of Christ is the LiturgyDin [[20 decembrie]] începe [[Înainteprăznuire]]a Nașterii Domnului. It begins with psalms of glorification and praise instead of the three normal Există aici asemănări liturgice cu [[AntiphonsSăptămâna Patimilor]]. The troparion and kontakion mark the entrance with the Book of the Gospels. The baptismal line from Galatians 3:27 once again replaces the de dinaintea [[TrisagionSfintele Paști|Thrice-HolyPaștilor]]. The Epistle reading is from Galatians 4:4-7, the Gospel reading is the familiar Christmas story from Matthew (2:1-12)Biserica Ortodoxă privește nașterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe [[Cruce]], and then the liturgy continues in the normal fashionpentru om și a sa mântuire.

===Twelve days of ChristmasAjunul Crăciunului=== The second day of the feast starts a two-day celebration of the În ajunul Crăciunului se citesc [[Synaxis]] of the [[TheotokosCeasurile#Ceasurile_.C3.8Emp.C4.83r.C4.83te.C8.99ti|Ceasurile Împărătești]]și se săvârșește ''Vesperoliturghia Sf. Combining the hymns of the Nativity with those celebrating the Mother of God, the Church points to Mary as the one through whom the [[IncarnationVasile cel Mare]] was made possible'' (Liturghia de seară). St La toate aceste slujbe sunt citite profeții din [[Apostle Stephen the Protomartyr|StephenVechiul Testament]], the First Martyr, is also remembered on these two daysdespre Nașterea Domnului.

On the Sunday after Christmas the Church ===Slujba de Priveghere===Privegherea de seară a Nașterii Domnului începe cu Pavecernița Mare, deoarece Vecernia s-a slujit deja cu Liturghia Sf. Vasile. La Pavecerniță se cântă [[Apostle James the Just|James the Brother of Our Lordtropar]], ul și [[Davidcondac]] the Kingul praznical precum și imnuri speciale de slăvire a nașterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare și de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului și untdelemnului. Credincioșii consumă apoi pâinea binecuvântată și înmuiată în vin, și sunt unși cu acest untdelemn. Partea aceasta a privegherii, and săvârșită la toate praznicele mari, se numește [[Joseph the BetrothedLitia]](cuvânt de origine slavonă) sau ''artoklasia'', care în limba greacă înseamnă frângerea pâinii.

Eight days after the NativityRânduiala Utreniei este cea a unui [[praznic]] mare. Aici, pentru prima dată, se cântă în întregime Canonul Nașterii Domnului, is the feast of iar credincioșii cinstesc [[Circumcision of our LordIcoana Nașterii Domnului]].

The period of Christmas rejoicing extends to ===Liturghia de Crăciun ===În încheierea prăznuirii stă Liturghia din ziua Nașterii Domnului. Aceasta începe cu [[Listă de arhaisme în cărțile de cult|stihuri]] speciale din [[Psaltire|psalmi]] aleși (109/110, 110/111 și 111/112) care înlocuiesc cele trei antifoane obișnuite. Troparul și Condacul praznical marchează ''vohodul'' (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat” (Galateni 3,27) înlocuiește încă o dată imnul [[Trisaghion]], „Sfinte Dumnezeule”. Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4,4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Nașterii Domnului de la Matei 2,1-12. Liturghia continuă apoi obișnuit, singura excepție fiind înlocuirea [[Axion]]ului („Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Nașterii „Taină minunată și neobișnuită văd”. ===Douăsprezece zile de Crăciun===A doua zi de sărbătoare marchează începutul a două două zile de prăznuire închinate Maicii Domnului. Prima, pe [[26 decembrie]], este a [[Sobor]]ului Născătoarei de Dumnezeu. Îmbinând imnuri ale Nașterii cu cele ale Maicii lui Dumnezeu, Biserica arată către Fecioara Maria ca înlesnitoarea care a îngăduit [[Întruparea]] Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi pe [[27 decembrie]], pomenim și pe Sf. Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon [[Apostolul Ștefan (Întâiul-mucenic)|Ștefan]]. În Duminica de după Nașterea Domnului pomenim pe Sf. [[Apostolul Iacov cel Drept|Apostol Iacov, ruda Domnului]], pe regele [[David]] și pe Dreptul Iosif. Într-a opta zi a Nașterii e [[Tăierea Împrejur a Domnului]]. Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la [[Epifania|Arătarea Domnului]], perioadă în care postul și îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepția unei singure zi, [[TheophanyEpifania|EpiphanyAjunul Bobotezei]] during which time the Christmas songs are sung and fasting and kneeling in prayer are not called for by the Church. Throughout this timeDe la Crăciun și până la Bobotează, it is the custom of some Orthodox Christians to greet each other with the wordscreștinii ortodocși din unele părți se salută cu cuvintele: ''"'„''Christ is BornHristos Se naște!''”'"'' and the responseiar răspunsul este: ''"'„''Glorify HimSlăviți-L!''”'"''

[[Tropar]] (Glasul [[Glas]]ul al 4-lea){{citat|Naşterea Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţeicunoștinței. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat învățat să se închine ŢieȚie, Soarelui dreptăţiidreptății, şi și să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie Ție !|Troparul Naşterii Nașterii Domnului - — glas 4}} 

{{citat|Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşteființă naște, şi și pământul peştera peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci|Condacul Naşterii Nașterii Domnului - — glas 3}}

==Crăciunul în tradiţia tradiția românească==

Peste tot unde există suflare românescă românească cu simţământ creştinsimțământ creștin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim şi și primim multă iubire şi și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

===Credinţă şi Credință și legende===

Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia soția acestuia în grajd, unde dă naştere naștere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii nașterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi și Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Colindele, precum şi și obiceiurile colindelor sunt prezente şi și la alte popoare, şi și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală„Scoală, gazdă, din pătuţ" pătuț” există şi și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé".Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este "mersul cu icoana", un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindeleNoyé”.

==Obiceiurile culinare==Timp Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de 40 a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de zile înainte colindat care se face de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunuluicătre preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, care binecuvântându-se încheie în seara casele și creștinii. Colindele de Crăciun după litieiarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Tăierea porcului Originea lor se pierde în ziua de Ignat (vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la 20 decembrie) este un moment important ce anticipă Crăciunullocul nașterii, copiii — câte trei, ca cei trei magi — merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare... Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii”, chişcapurtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, tobacasele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, răciturilecovrigi, sarmaleledulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de CrăciunTiberiu Brediceanu, fiind la loc „O, ce veste minunată” de cinste alături D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de vinul roşu preţuit de toată lumeaGheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele.

==External links=Obiceiurile culinare===Timp de 40 de zile înainte de sărbători creștinii respectă [[Postul Nașterii Domnului|Postul Crăciunului]], care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de [[Ignatie Teoforul|Ignat]] (la [[20 decembrie]]) este un moment important ce anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnații, chișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roșu prețuit de toată lumea. ===Etimologie===Pentru lingviști, cuvântul „Crăciun” este un cuvânt ciudat. Unii susțin că ar proveni din limba latină, și anume din „creatio”/ „creationem”, care înseamnă „creațiune, naștere”. Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. ''Dicționarul etimolog român'' al lui Alexandru Ciorănescu (Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966) aduce clarificări și argumente importante pentru a susține că numele de „Crăciun” vine de la etimonul latin ''creātiōnem'' luat cu semnificația de „copil”. {{citat|Crăciún (crăciúnuri), s. n. — Mr., megl. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvânt ca nume de botez și de familie, iar mai târziu personificarea sărbătorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun. Dificultățile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sînt pierderea inexplicabilă a lui -e și rezultatul ea › ă, și acesta se reduce la e în poziție atonă, de unde rezultatul de așteptat *Creciune). Cele două argumente sînt insuficiente: pierderea lui -e este normală în acest caz, cf. tăun, păun, bărzăun(e), și pe de altă parte, numele de persoană la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, Petrus › Petru și Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, față de ’Iωαννης › Ioan. Pe de altă parte, ideea că hiatul e-a trebuie să se reducă la a este falsă, și se bazează pe false analogii: videbat are în e-a secundar și catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu îl cunoaștem. Hiatul e-a se reduce normal la ă, cum arată Rosetti, Mélanges, 353, cînd obține de la Diana, *zănă și de aici zînă. Prin urmare, credem că rezultatul creātiōnem › Crăciun este fonetic normal și logic, din punct de vedere semantic, dacă se pleacă de la semnificația de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sînt mai puțin convingătoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. călātiōnem „chemare adresată de preot poporului, în prima zi a fiecărei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Pușcariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 și 220; cf. împotrivă Iorga, Revista istorică, XVIII, 220). Același cuvînt apare în mai multe limbi care au fost în contact cu rom.; cf. bg. kračon, kračunek (după Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kračun „nume de persoană” (Daničič, V, 429), rut. k(e)rečun, kračun, g(e)rečun, v. rus. koročjun „o anumită epoca a anului, nedeterminată în texte”, rus. koročun „solstițiu de iarnă” și „moarte”. Această răspîndire a cuvîntului i-a făcut pe unii filologi să se gîndească la o posibilă origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratŭkŭ „scurt”, sau pe kračati „a face pași”. Vasmer adaugă că der. din rom. nu este posibilă întrucît apare în v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se știe că pe vremea aceea rușii veneau în contact cu populațiile danubiene; este însă sigur că rusa nu are alte cuvinte rom. atît de vechi, și că în general are foarte puține. Totuși, etimoanele slave propuse nu par posibile, kratŭkŭ fiindcă der. ar fi imposibilă în această formă (Berneker 604) și kračati pentru că se bazează pe o simplă consonanță, fără legătură semantică vizibilă. Ipoteza lui Rosetti, după care creātiōnem „creație” ar fi trecut în sl. ca termen ecleziastic, nu suprimă dificultățile, căci este imposibil de admis, cum o face autorul, că „la langue de l'église a également employé creatio” în loc de Crăciun pentru rațiunile dogmatice expuse. În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.|Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul etimolog român'', Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966}} ==A se vedea și==* [[Moș Crăciun]]* [[Postul Nașterii Domnului]]* [[Colindă]]* [[Magi]]* [[Icoana Nașterii Domnului]] ==Legături externe==*(ro) [http://colindecornel.credonistea.rocom/scrieri/memorii/ Colinde pe Credocraciunul-primiti-colindatori.rohtm Crăciunul — Primiți colindători?]- despre tradițiile religioase populare dintr-un sat din Munții Apuseni