Modificări

[[ImageImagine:Nativity.jpg|rightthumb|frame300px|Naşterea Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos]]'''Crăciunul''' sau '''Naşterea Nașterea Domnului''' este [[Praznic|sărbătoarea creştină ]] creștină a naşterii nașterii după trup a Domnului [[Iisus Hristos]], [[Praznic|celebrată ]] la [[25 decembrie]] (după [[calendarul gregorian]]) sau [[7 ianuarie]] (după [[calendarul iulian]]) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti domnești (sau [[Praznice Împărătești|praznice împărăteştiîmpărătești]]) a ale Bisericilor bizantineOrtodoxe, a treia mare sărbătoare după cea de [[PaştiSfintele Paști|Paști]] şi și de [[Pogorârea Duhului Sfânt|Rusalii]]. În anumite ţări țări, unde creştinii creștinii sunt majoritari, e Crăciunul este de asemenea sărbătoare legală, şi și se prelungeşte prelungește în ziua următoare, [[26 decembrie]]: a doua zi de Crăciun.

==Naşterea Nașterea lui Iisus, Hristosul==La "plinirea vremii" „plinirea vremii” ([[Epistola către Galatenia Sfântului Apostol Pavel|Galateni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=4#4 4,4]), [[Sfânta Treime|Dumnezeu ]] S-a întrupat, "chip „chip de rob luând" luând” ([[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 2, 7]) şi și S-a născut din Fecioara Maria, pentru [[Soteriologie|mântuirea ]] neamului omenesc.

Conform [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] şi și [[Sfânta TradiţieTradiție|Sfintei TradiţiiTradiții]], Iisus, Fiul şi și [[Iisus Hristos|Cuvântul lui Dumnezeu]], Unul din [[Sfânta Treime]], S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră peșteră săracă. [[Dreptul Iosif]] şi și [[Maica Domnului|Maria]], mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=2 2, 1]), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită însoțită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră peșteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).

'''Betleemul''', numit în vechime și ''Efrata'', se mai chema și cetatea lui [[David]], căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit si "și „'''Casa Pâinii'''"”, de către fericitul patriarh [[Iacov (patriarhulVechiul Testament)|Iacov]], care, păscându-şi și turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi și a [[prooroc]]it că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul [[Ioan Botezătorul]] și unde [[Avraam (patriarhul)|Avraam]] a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei [[îngeri - sau mai bine-zis cu Sfânta Treime]].

Ne putem întreba de De ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie [[prooroc]]ie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul [[Miheia]] a spus, cu 4-500 4–500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși PovăţuitorulPovățuitorul, Care va paşte paște pe poporul Meu Israel ([[Cartea lui Miheia|Miheia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=56&cap=5 5, 1]]; [[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2, 6]).

De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut Hristos într-o '''peșteră'''. Peştera ? Peștera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi și în temniţa temnița [[iad]]ului dar şi și în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]]: ''Întunericul veacului acestuia''. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la [[idolînchinarea la dumnezei străini|idoli]]i şi și al [[păcat]]ului.Hristos S-a născut '''noaptea''', la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus [[Isaia (proorocul)|Isaia]], căci zice: peșterile lor - vorbește de peșterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului.S-a născut la miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.

Deşi tradiţia vorbeşte despre trei [[magi]] care au venit şi sHristos S-au închinat Pruncului Sfânt chiar a născut '''noaptea''' și în ziua Naşterii Sale (saupeșteră, în Tradiţia [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]]ca să arate că El a venit să aducă lumină, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (a spus [[Evanghelia după Matei|MateiIsaia]] [http, căci zice://bibliaortodoxapeșterile lor – vorbește de peșterile iadului – în veci cu întuneric sunt făcute.ro/carte.php?id=55&cap=2 2]), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au Și a venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, [[smirnă]] şi [[tămâie]] (Matei 2, 11). [[Imnografie|Imnografia]] sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; [[tămâie]], ca unui [[Dumnezeu]]; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de [[femeile mironosiţe]]pe fața pământului.

Deşi S-a născut în miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vină în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.[[Imagine:Nativity of Christ - Adoration of the Magi.jpg|thumb|250px|Icoană a închinării Magilor]]Deși tradiția vorbește despre trei [[magi]] care au venit și s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Nașterii Sale (sau, în Tradiția [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]], douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbește despre mai mulți înțelepți care au venit și I s-au închinat ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=2 2]), fără să precizeze numărul lor și nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii sau înțelepții au adus Pruncului daruri: aur, [[smirnă]] și [[tămâie]] (Matei 2, 11). [[Imnografie|Imnografia]] sărbătorii înțelege aceste daruri ca pe niște semne și simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]; și smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară și să fie îngropat cu smirna și aromele aduse de [[Mironosiță|femeile mironosițe]]. Deși sărbătorim Naşterea Nașterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi mulți [[teolog]]i sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Nașterii Domnului şi și că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstiţiuluisolstițiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea așezarea sărbătorii Naşterii Nașterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi și păgânii intuiau importanţa şi importanța și greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi crește și noaptea scade. Şi Și la fel de important semnificativ este faptul că, după unii PărinţiPărinți, Hristos nu S-a născut oricând, ci '''duminica'''! Sfânta Scriptură vorbeşte vorbește despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să „Să se facă lumină" - lumină” – și a fost lumină! ([[Cartea Facerii|Facerea]] 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, ''Ziua Domnului'' sau ''Ziua soarelui''!Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Sfinții Părinți de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. Duminica a înviat din morţi morți ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 28, 1]). Duminica a trimis Hristos pe [[Duhul Sfânt]] peste Sfinţii Sfinții Săi ucenici si și [[ApostoliApostol]]i. Duminica Sfinții Apostoli făceau [[Sfânta Liturghie]]. Tot Duminica s-a dat și [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa]], pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică ([http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/4/Apocalipsa#10 1, 10]). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Naşterea Nașterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.

''Articol dedicat: [[Postul CrăciunuluiNașterii Domnului]]''

Pregătirea începe cu un [[Postul|post]] de patruzeci de zile ce precede [[praznic]]ul. Acest post se numeşte numește al Crăciunului, sau Advent sau AşteptareAșteptare, după cum era numit în vechime şi și până în prezent în unele comunităţicomunități. Pentru credincioşi credincioși este un timp al curăţirii sufleteşti şi trupeşti curățirii sufletești și trupești pentru intrarea şi părtăşia și părtășia în marea realitate duhovnicească a venirii în lume a lui [[Iisus Hristos]], similar pregătirii prin post pentru [[Învierea Domnului]].

Începutul postului pe [[15 noiembrie]] nu e marcat liturgic de nici un imn special, însă şase șase zile mai târziu, de [[Intrarea Maicii Domnului în Biserică|Intrarea Maicii Domnului în biserică]], auzim prima anunţare anunțare din [[irmos|irmoasele]] [[Canon(imn)|Canonului]] Crăciunului "Hristos „Hristos Se naştenaște! SlăviţiSlăviți-L!"”

Perioada aceasta mai include alte zile pregătitoare ce anunţă anunță apropierea Crăciunului: [[Apostolul Andrei(cel Întâi chemat)|Sf . Andrei]] pe [[30 noiembrie]]; [[Nicolae al MireiMirelor|Sf . Nicolae]] pe [[6 decembrie]]; [[Spiridon al Trimitundei|Sf . Spiridon]] pe [[12 decembrie]]; [[Duminica Sfinţilor StrămoşiSfinților Strămoși]], penultima dinaintea Crăciunului; şi și [[Duminica Strămoşilor Strămoșilor după Trup]] de dinaintea Crăciunului.

Din [[20 decembrie]] începe [[Înainteprăznuire]]a Naşterii Nașterii Domnului. Există aici asemănări liturgice cu [[Săptămâna MarePatimilor]] de dinaintea [[PaştiSfintele Paști|Paștilor]]lor. Biserica Ortodoxă priveşte naşterea privește nașterea Fiului lui Dumnezeu ca începutul lucrării Sale mântuitoare ce Îl va conduce spre jertfa supremă pe [[Cruce]], pentru om şi și a sa mântuire.

În [[ajunul Crăciunului]] se citesc [[Ceasurile Împărăteşti#Ceasurile_.C3.8Emp.C4.83r.C4.83te.C8.99ti|Ceasurile Împărătești]] şi și se săvârşeşte săvârșește ''Vesperoliturghia Sf. [[Vasile cel Mare]] '' (Liturghia de searaseară). La toate aceste slujbe sunt citite profeţii profeții din [[Vechiul Testament]] despre Naşterea Nașterea Domnului.

===Slujba de Priveghere=== Privegherea de seară a Naşterii Nașterii Domnului începe cu Pavecerniţa Pavecernița Mare, deoarece Vecernia s-a slujit deja cu Liturghia Sf. Vasile. La Pavecerniţă Pavecerniță se cântă [[tropar]]ul şi și [[condac]]ul praznical precum şi și imnuri speciale de slăvire a naşterii nașterii Mântuitorului. La aceasta se adaugă rugăciuni speciale de cereri stăruitoare şi și de binecuvântare a celor cinci pâini, a grâului, vinului şi și untdelemnului. Credincioşii Credincioșii consumă apoi pâinea binecuvântată şi și înmuiată în vin, şi și sunt unşi unși cu acest untdelemn. Partea aceasta a privegherii, săvârşită săvârșită la toate praznicele mari, se numeşte numește [[Litia]] (cuvânt de origine slavonă) sau ''artoklasia'', care în limba greacă înseamnă frângerea pâinii.

Rânduiala Utreniei este cea a unui [[praznic]] mare. Aici, pentru prima dată, se cântă în întregime Canonul Naşterii Nașterii Domnului, iar credincioşii credincioșii cinstesc [[icoana Naşterii Icoana Nașterii Domnului]].

===Liturghia de Crăciun === În încheierea prăznuirii stă Liturghia din ziua Naşterii Nașterii Domnului. Aceasta începe cu [[stihListă de arhaisme în cărțile de cult|stihuri]]uri speciale din [[psalmPsaltire|psalmi]]i aleşi aleși (109/110, 110/111 şi și 111/112) ce care înlocuiesc cele trei antifoane obişnuiteobișnuite. Troparul şi și Condacul praznical marchează ''vohodul '' (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal “Câţi „Câți în Hristos v-aţi ați botezat, în Hristos v-aţi şiați și-mbrăcat” (Gal Galateni 3,27) înlocuieşte înlocuiește încă o dată imnul [[Trisaghion]], “Sfinte Dumnezeule„Sfinte Dumnezeule”.” Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4,4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Naşterii Nașterii Domnului de la Matei 2,1-12. Liturghia continuă apoi obişnuitobișnuit, singura excepţie excepție fiind înlocuirea [[Axion]]ului (“Cuvine„Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Naşterii “Taină Nașterii „Taină minunată şi neobişnuită vădși neobișnuită văd”.”

===Douăsprezece zile de Crăciun=== A doua zi de sărbătoare marchează începutul a două două zile de prăznuire închinate Maicii Domnului. Prima, pe [[26 Decembriedecembrie]], este a [[Sobor]]ului Născătoarei de Dumnezeu. Îmbinând imnuri ale Naşterii Nașterii cu cele ale Maicii lui Dumnezeu, Biserica arată către Fecioara Maria ca înlesnitoarea care a îngăduit [[Întruparea]] Cuvântului lui Dumnezeu. Apoi pe [[27 Decembriedecembrie]], pomenim şi și pe Sf . Apostol, Întâiul Mucenic şi și Arhidiacon [[Apostolul Ştefan Ștefan (Întâiul-mucenic)|ŞtefanȘtefan]].

În Duminica de după Naşterea Nașterea Domnului pomenim pe Sf. [[Apostolul Iacov cel Drept|Apostol Iacov , ruda Domnului]], pe regele [[David]] şi și pe Dreptul Iosif.

Într-a opta zi a Naşterii Nașterii e [[Tăierea Împrejur a Domnului]].

Perioada de bucurie a Crăciunului se întinde până la [[Epifania|Arătarea Domnului]], perioadă în care postul şi și îngenuncherea în biserică sunt oprite, cu excepţia excepția unei singure zi, [[Epifania|Ajunul Bobotezei]]. De la Crăciun şi și până la Bobotează, creştinii ortodocşi creștinii ortodocși din unele părţi părți se salută cu cuvintele: '''”„''Hristos Se naştenaște!''”''' iar răspunsul este: '''”„''SlăviţiSlăviți-L!''”'''

[[Tropar]] (Glasul [[Glas]]ul al 4-lea){{citat|Naşterea Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţeicunoștinței. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat învățat să se închine ŢieȚie, Soarelui dreptăţiidreptății, şi și să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie Ție !|Troparul Naşterii Nașterii Domnului - — glas 4}} 

{{citat|Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşteființă naște, şi și pământul peştera peștera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci|Condacul Naşterii Nașterii Domnului - — glas 3}}

==Crăciunul în tradiţia tradiția românească==

Peste tot unde există suflare românescă românească cu simţământ creştinsimțământ creștin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Nașterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte și liniște spirituală. Este o zi în care dăruim şi și primim multă iubire şi și căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

===Credinţă şi Credință și legende===

Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia soția acestuia în grajd, unde dă naştere naștere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii nașterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi și Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Colindele, precum şi și obiceiurile colindelor sunt prezente şi și la alte popoare, şi și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală„Scoală, gazdă, din pătuţ" pătuț” există şi și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji „Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé".Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este "mersul cu icoana", un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindeleNoyé”.

Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii — câte trei, ca cei trei magi — merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii. Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele. ===Obiceiurile culinare===Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii creștinii respectă [[Postul Nașterii Domnului|Postul Crăciunului]], care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de [[Ignatie Teoforul|Ignat ]] (la [[20 decembrie]]) este un moment important ce anticipă anticipează Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţiicârnații, chişcachișca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi caltaboșul și nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit roșu prețuit de toată lumea. ===Etimologie===Pentru lingviști, cuvântul „Crăciun” este un cuvânt ciudat. Unii susțin că ar proveni din limba latină, și anume din „creatio”/ „creationem”, care înseamnă „creațiune, naștere”. Alții susțin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. ''Dicționarul etimolog român'' al lui Alexandru Ciorănescu (Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966) aduce clarificări și argumente importante pentru a susține că numele de „Crăciun” vine de la etimonul latin ''creātiōnem'' luat cu semnificația de „copil”. {{citat|Crăciún (crăciúnuri), s. n. — Mr., megl. Crățun, Crăciun, Cărțun. Origine foarte discutată. Fonetismul din mr. indică un etimon lat., care trebuie să fie lat. creātiōnem, cu sensul de „copil,” ca în sard. kriathone (Wagner 90), v. sp. criazón, cf. sp. crio. Crăciun trebuie să fi însemnat la început „Pruncul Iisus”, care explică și folosirea acestui cuvânt ca nume de botez și de familie, iar mai târziu personificarea sărbătorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus, dar cu sensul de „creație” sau „naștere”. (A. Densusianu, Hlr., 262; Jagič, Arch. slaw. Phil., XXXIII, 618; Pascu, Beiträge, 8; Pascu, I, 69). Această soluție nu pare posibilă, fiind negarea directă a dogmei creștinești a Întrupării (născut, iar nu făcut), și fiindcă lasă fără obiect personificarea și fără explicație numele de persoană Crăciun. Dificultățile care s-au opus der. din creātiōnem (de Rosetti, BL, XI, 56) sînt pierderea inexplicabilă a lui -e și rezultatul ea › ă, și acesta se reduce la e în poziție atonă, de unde rezultatul de așteptat *Creciune). Cele două argumente sînt insuficiente: pierderea lui -e este normală în acest caz, cf. tăun, păun, bărzăun(e), și pe de altă parte, numele de persoană la care nominativul s-a confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile, Petrus › Petru și Petre, Γρηγόριος ‹ Grigore, față de ’Iωαννης › Ioan. Pe de altă parte, ideea că hiatul e-a trebuie să se reducă la a este falsă, și se bazează pe false analogii: videbat are în e-a secundar și catella a ajuns la rezultatul ea printr-un mecanism pe care nu îl cunoaștem. Hiatul e-a se reduce normal la ă, cum arată Rosetti, Mélanges, 353, cînd obține de la Diana, *zănă și de aici zînă. Prin urmare, credem că rezultatul creātiōnem › Crăciun este fonetic normal și logic, din punct de vedere semantic, dacă se pleacă de la semnificația de „copil”. Celelalte etimoane lat. care s-au propus sînt mai puțin convingătoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt, Literaturblatt, VII, 154; ZRPh., XV, 93); lat. Christi- cu un al doilea element neclar, cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. călātiōnem „chemare adresată de preot poporului, în prima zi a fiecărei luni” (P. Papahagi, Conv. Lit., XXXVII, 670; Pușcariu 407; Capidan, Dacor., III, 142; T. Papahagi, LL, III, 211-3 și 220; cf. împotrivă Iorga, Revista istorică, XVIII, 220). Același cuvînt apare în mai multe limbi care au fost în contact cu rom.; cf. bg. kračon, kračunek (după Mladenov 256, direct din lat.), sb. Kračun „nume de persoană” (Daničič, V, 429), rut. k(e)rečun, kračun, g(e)rečun, v. rus. koročjun „o anumită epoca a anului, nedeterminată în texte”, rus. koročun „solstițiu de iarnă” și „moarte”. Această răspîndire a cuvîntului i-a făcut pe unii filologi să se gîndească la o posibilă origine sl. (Cihac, II, 79; Philippide, Principii, 17; Domaschke 163; Weigand, BA, III, 98-104; Rosetti, BL, XI, 56; Vasmer 633), bazat pe kratŭkŭ „scurt”, sau pe kračati „a face pași”. Vasmer adaugă că der. din rom. nu este posibilă întrucît apare în v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient, deoarece se știe că pe vremea aceea rușii veneau în contact cu populațiile danubiene; este însă sigur că rusa nu are alte cuvinte rom. atît de vechi, și că în general are foarte puține. Totuși, etimoanele slave propuse nu par posibile, kratŭkŭ fiindcă der. ar fi imposibilă în această formă (Berneker 604) și kračati pentru că se bazează pe o simplă consonanță, fără legătură semantică vizibilă. Ipoteza lui Rosetti, după care creātiōnem „creație” ar fi trecut în sl. ca termen ecleziastic, nu suprimă dificultățile, căci este imposibil de admis, cum o face autorul, că „la langue de l'église a également employé creatio” în loc de Crăciun pentru rațiunile dogmatice expuse. În sfîrșit, sensul de „moarte violentă” sau „moarte în floarea tinereții”, propriu rus., pare a se explica prin rom. crăciuni, vb. (a vărsa sînge, a ucide), datorită obiceiului de a tăia porcul în ajun de Crăciun, cf. ți-a venit Crăciunul, „ți-a sosit ceasul de pe urmă”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič, Arch. slaw. Phil., II, 610; Schuchardt, Arch. slaw. Phil., IX, 526; Berneker 604; Capidan, Raporturile, 182.|Alexandru Ciorănescu, ''Dicționarul etimolog român'', Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958–1966}} ==A se vedea și==* [[Moș Crăciun]]* [[Postul Nașterii Domnului]]* [[Colindă]]* [[Magi]]* [[Icoana Nașterii Domnului]]

*(ro) [http://colinde.credo.ro/ Colinde pe Credo.ro]*(ro) [http://cornel.nistea.com/scrieri/memorii/craciunul-primiti-colindatori.htm Crăciunul - Primiţi — Primiți colindători?] - despre tradiţiile tradițiile religioase populare dintr-un sat din Munţii Munții Apuseni