Crăciun: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Nativity fast)
(Postul Crăciunului)
Linia 26: Linia 26:
 
==Celebration of the feast==  
 
==Celebration of the feast==  
 
===Postul Crăciunului===
 
===Postul Crăciunului===
[[post]] de 40 (patruzeci)de zile, care precede sărbătoarea. Numit şi postul Crăciunul sau, în vechime şi, în unele comunităţi, până astăzi, Advent sau Aşteptare, pentru credincioşi este un timp al curăţirii sufleteşti şi trupeşti pentru a primi aşa cum se cuvine şi a participa la marele praznic al Întrupării Domnului, al venirii lui Hristos.
+
Marele praznic al Naşterii Domnului este precedat de un [[post]] de 40 (patruzeci)de zile, foarte asemănător în multe privinţe cu Postul cel Mare. Numit şi postul Crăciunul sau, în vechime şi, în unele comunităţi, până astăzi, Advent sau Aşteptare, pentru credincioşi este un timp al curăţirii sufleteşti şi trupeşti pentru a primi aşa cum se cuvine şi a participa la marea sărbătoare a Întrupării Domnului, a venirii lui Hristos.
 
 
  
 
===Nativity fast===
 
===Nativity fast===

Versiunea de la data 11 decembrie 2007 15:33

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

Crăciunul sau Naşterea Domnului este sărbătoarea creştină a naşterii după trup a Domnului Iisus Hristos, celebrată la 25 decembrie (după calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (după calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domneşti (sau praznice împărăteşti) a Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. În anumite ţări unde creştinii sunt majoritari, e de asemenea sărbătoare legală, şi se prelungeşte în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

Naşterea lui Iisus, Hristosul

La "plinirea vremii" (Galateni 4, 4), Dumnezeu S-a întrupat, "chip de rob luând" (Filipeni 2, 7) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.

Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. Iosif logodnicul şi Maria, mama lui Iisus, au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul cezarului August, împăratul Octavian (Luca 2, 1), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).

Betleemul, numit în vechime si Efrata, se mai chema si cetatea lui David, căci într-însa s-a născut si s-a uns ca împărat marele strămos al Mântuitorului, după trup. Dar s-a mai numit si "Casa Pâinii", de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-şi turmele oilor sale pe acele locuri, mai înainte a văzut şi a proorocit că acolo avea să Se pogoare si să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.

Betleemul, situat în Palestina este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim si Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul si unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri, mai bine-zis cu Sfânta Treime.

Dar de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem? Era o proorocie că Betleemul va fi locul de nastere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus mai înainte cu vreo 4-500 de ani de venirea lui Hristos în lume: Si tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu esti mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va iesi Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1; Matei 2, 6).

Dar de ce S-a născut într-o pesteră? Pentru că peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum si mai ales cel până la Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stătea în întunericul slujirii de idoli şi al păcatului. Si S-a născut Hristos noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? La pesterile de care a spus Isaia, căci zice: pesterile lor - vorbeste de pesterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Si a venit să risipească întunericul din pesterile iadului si întunericul păcatului de pe fata pământului. Dar de ce S-a născut Iisus Hristos la miezul noptii? A venit să lumineze pesterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii si a venit să lumineze si să strălucească în toate părtile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.

Deşi tradiţia vorbeşte despre trei magi care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (sau, în Tradiţia Bisericii Romano-Catolice, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (Matei 2), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.

Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Domnului, şi că ar avea legătură cu serbările pagâne care cădeau în această zi a solstiţiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade. Şi la fel de important este faptul că după unii Părinţi, Hristos nu S-a născut oricând ci duminica! Sfânta Scriptură vorbeşte despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să se facă lumină" si a fost lumină! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, Ziua Domnului sau Ziua soarelui! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinti de la Sinodul IV Ecumenic. Duminica a înviat din morţi (Matei 28, 1). Duminica a turnat Hristos din Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici si Apostoli. Duminica Sfintii Apostoli făceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a descoperit si Apocalipsa, că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfintit Dumnezeu ziua Duminicii si cu Naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.

Celebration of the feast

Postul Crăciunului

Marele praznic al Naşterii Domnului este precedat de un post de 40 (patruzeci)de zile, foarte asemănător în multe privinţe cu Postul cel Mare. Numit şi postul Crăciunul sau, în vechime şi, în unele comunităţi, până astăzi, Advent sau Aşteptare, pentru credincioşi este un timp al curăţirii sufleteşti şi trupeşti pentru a primi aşa cum se cuvine şi a participa la marea sărbătoare a Întrupării Domnului, a venirii lui Hristos.

Nativity fast

The cycle starts with a fast of forty days that precedes the feast. It is called the Nativity fast or Advent. For the faithful, it is a time to purify both soul and body to enter properly into and partake of the great spiritual reality of Christ's Coming, much like the preparation for the fast of the Lord's Resurrection.

The beginning of the fast on November 15 is not liturgically marked by any hymns, but five days later, on the eve of the Feast of the Presentation of the Theotokos, we hear the first announcement from the nine "Irmoi" of the Christmas Canon: "Christ is born, glorify Him!"

This period includes other special preparatory days announcing the approaching Nativity: St Andrew's Day, November 30; St Nicholas Day, December 6; the Sunday of the Forefathers; and the Sunday of the Fathers.

December 20th begins the Forefeast of the Nativity. The liturgical structure is similar to the Holy Week preceding Pascha. The Orthodox Church sees the birth of the Son of God as the beginning of the saving ministry which will lead Him, for the sake of man’s salvation, to the ultimate sacrifice of the Cross.

Ajunul Crăciunului

În ajunul Crăciunului, se citesc Ceasurile Împărăteşti şi se săvârşeşte Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mareşi Vecernia. La toate aceste slujbe sunt citite profeţii din Vechiul Testament despre Naşterea Domnului.

Christmas vigil

The Vigil of Christmas begins with Great Compline because Vespers has already been served. At Compline there is the singing of the Troparion and Kontakion of the feast with special hymns glorifying the Saviour's birth. There are also the special long litanies of intercession and the solemn blessing of the five loaves of bread together with the wheat, wine, and oil. The faithful partake of the bread soaked in the wine and are also anointed with the oil. This part of the festal vigil, which is done on all great feasts, is called in Slavonic the litya and in Greek artoklasia, or the breaking of the bread.

The order of Matins is that of a great feast. Here, for the first time, the full Canon "Christ is born," is sung while the faithful venerate the Nativity icon.

Christmas Liturgy

Concluding the celebration of the Nativity of Christ is the Liturgy. It begins with psalms of glorification and praise instead of the three normal Antiphons. The troparion and kontakion mark the entrance with the Book of the Gospels. The baptismal line from Galatians 3:27 once again replaces the Thrice-Holy. The Epistle reading is from Galatians 4:4-7, the Gospel reading is the familiar Christmas story from Matthew (2:1-12), and then the liturgy continues in the normal fashion.

Twelve days of Christmas

The second day of the feast starts a two-day celebration of the Synaxis of the Theotokos. Combining the hymns of the Nativity with those celebrating the Mother of God, the Church points to Mary as the one through whom the Incarnation was made possible. St Stephen, the First Martyr, is also remembered on these two days.

On the Sunday after Christmas the Church James the Brother of Our Lord, David the King, and Joseph the Betrothed.

Eight days after the Nativity, is the feast of Circumcision of our Lord.

The period of Christmas rejoicing extends to Epiphany during which time the Christmas songs are sung and fasting and kneeling in prayer are not called for by the Church. Throughout this time, it is the custom of some Orthodox Christians to greet each other with the words: "Christ is Born!" and the response: "Glorify Him!"

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !”
(Troparul Naşterii Domnului - glas 4)

Condac (Glasul al 3-lea)

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”
(Condacul Naşterii Domnului - glas 3)

Crăciunul în tradiţia românească

Peste tot unde există suflare românescă cu simţământ creştin, Crăciunul este una din cele mai importante sărbători religioase, este sărbătoarea Naşterii Domnului, prilej de bucurie, pace şi linişte spirituală. Este o zi în care dăruim şi primim multă iubire şi căldură sufletească. Acest lucru se remarcă în entuziasmul cu care se fac pregătirile pentru Crăciun.

Credinţă şi legende

Pentru lingvişti, cuvântul "Crăciun" este un cuvânt ciudat. Unii susţin că ar proveni din limba latină, şi anume din "creatio", care înseamnă creaţiune, naştere. Rămâne însă o pură ipoteză. Alţii susţin că e vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei. În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost. Ajungând la casa unui anume Crăciun, este dusă de soţia acestuia în grajd, unde dă naştere lui Iisus. De asemenea, se spune că în noaptea sfântă a naşterii lui Hristos s-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt a coborât deasupra Fiului lui Dumnezeu, luminând grajdul în care domnea întunericul. Deci Crăciunul este o sărbătoare sfântă care aduce lumină în sufletele oamenilor.

Colindele de Crăciun

Colindele, precum şi obiceiurile colindelor sunt prezente şi la alte popoare, şi s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "Scoală, gazdă, din pătuţ" există şi la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé". Sărbătoarea Crăciunului este anunţată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul, pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiţie este "mersul cu icoana", un fel de colindat care se face de către preoţii comunităţii locale cu icoana Naşterii Domnului, binecuvântându-se casele şi creştinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului şi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român. Evocând momentul când, la naşterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul naşterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul "Steaua sus răsare...", purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul "Bună dimineaţa la Moş Ajun!", casele frumos împodobite îşi primesc colindătorii. Aceştia sunt răsplătiţi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri şi chiar bani. Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: "Iată vin colindătorii" de Tiberiu Brediceanu, "O, ce veste minunată" de D.G. Kiriac, "Domnuleţ şi Domn în cer" de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în "Amintiri din copilărie" aventurile mersului cu colindele.

Obiceiurile culinare

Timp de 40 de zile înainte de sărbători creştinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în seara de Crăciun după litie. Tăierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipă Crăciunul. Pregătirea mâncărurilor capătă dimensiunile unui ritual străvechi: cârnaţii, chişca, toba, răciturile, sarmalele, caltaboşul şi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crăciun, fiind la loc de cinste alături de vinul roşu preţuit de toată lumea.

Legături externe

Vedeţi de asemenea