Cosma și Damian (Asia Mică)
Sfinţii „doctori fără de arginţi” şi făcători de minuni Cosma şi Damian, din Asia Mică, au trăit întru Domnul în secolul al IV-lea. Prăznuirea lor se face pe data de 1 noiembrie.
Nu trebuie confundaţi cu sfinţii mucenici şi doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Roma (pomeniţi pe 1 iulie) şi nici cu sfinţii mucenici şi doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, cei din Arabia (pomeniţi pe 17 octombrie).
Viaţa
Cosma şi Damian erau fraţi; tatăl lor era păgân, dar mama lor, Teodota, era creştină. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie. Având vreme liberă şi fără piedici, ea a slujit cu sârguinţă lui Hristos, închinându-şi toată viaţa lui Dumnezeu. După moartea ei, a fost proslăvită ca sfântă.
Sf. Teodota şi-a crescut cei doi fii ca buni creştini, insuflându-le iubirea faţă de semenii lor şi ajutându-i să devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi. De asemenea, ea le-a asigurat şi o educaţie aleasă.
Educaţi şi formaţi ca doctori, Cosma şi Damian au primit în dar de la Dumnezeu harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave prin puterea rugăciunii.
Cosma şi Damian sunt cunoscuţi şi sub numele de „doctori fără arginţi”, datorită vindecărilor miraculoase pe care le dăruiau oamenilor, vindecări pentru care ei nu cereau plată de la pacienţii lor. Deoarece vindecarea era dată nu atât de medicamente, cât de rugile lor fierbinţi către Dumnezeu, singura lor plată simbolică era ca cel tămăduit să înceapă să creadă în Iisus Hristos. Neluând niciodată plată în bani sau în alte bunuri pentru serviciile lor, ei respectau astfel porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: „În dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10:8). Faima sfinţilor Cosma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi oamenii i-au numit „doctorii fără de arginţi”.
Odată, sfinţii Cosma şi Damian au fost chemaţi la căpătâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu mai găsise vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinţi, numai prin credinţă şi puterea rugăciunii au reuşit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat sănătoasă şi a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătîndu-i trei ouă şi zicînd: „Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viaţă, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”. Auzind numele Sfintei Treimi doctorul fără de arginţi nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma această întâmplare, s-a întristat mult, crezând că făcând aceasta fratele său a încălcat porunca de a nu primi plată materială pentru serviciile medicale aduse semenilor lor.
Din acest motiv, atunci când Sf. Cosma era pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său Damian să nu fie înmormântat lângă el. La scurt timp după moartea sfântului Cosma, Sf. Damian s-a stins şi el din viaţă şi toţi apropiaţii săi se întrebau unde să îl îngroape. Dar Dumnezeu a făcut o minune: o cămilă, pe care cei doi doctori o vindecaseră mai demult, la rugămintea stăpânului ei, a glăsuit cu voce omenească, spunând că nu trebuie să se se îndoiască şi să-l îngroape pe Damian lângă fratele său Cosma, pentru că Damian nu acceptase acele ouă de la Paladia drept plată, ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fără arginţi au fost îngropate împreună la Thereman (în Mesopotamia).
Minunea de la Thereman
După moartea sfinţilor Cosma şi Damian s-au înfăptuit mai multe minuni.
În Thereman (Mesopotamia), aproape de biserica ridicată la mormântul Sf. Cosma şi Damian, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în călătorie, lăsându-şi soţia singură pentru o perioadă destul de lungă de timp. Înainte să plece el s-a rugat în biserica închinată „Doctorilor fără de arginţi”, ca aceştia să aibă grijă de nevasta lui. Dar un duşman al lui Malchus uneltind împotriva acestuia, a plănuit uciderea femeii. El i s-a arătat soţiei lui Malchus, spunându-i că l-a trimis bărbatul ei să o ia şi să o ducă acolo unde era el. Crezându-l, ea l-a urmat, dar când au ajuns într-un loc pustiu vrăjmaşul a încercat să o omoare. Văzând pericolul în care se afla, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute. Atunci au apărut doi bărbaţi înfricoşători care l-au alungat pe diavol şi acesta a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă, unde ajungând ei, ea s-a închinat şi i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulţumi toată viaţa. Ei i-au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, după care s-au făcut nevăzuţi. Tremurând de uimire şi bucurie, ea a povestit tuturor această minune şi a mers la icoana binefăcătorilor ei rugându-se şi mulţumind lui Dumnezeu.
De atunci, cei doi sfinţi, Cosma şi Damian, sunt consideraţi şi protectori ai sfinţeniei căsniciilor creştine, precum şi dătători de armonie în viaţa soţilor.
Imnografie
- Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, Cosma şi Damian, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.
Condac, glasul al 2-lea:
- Har de tămăduiri luând, întindeţi sănătate celor ce sunt întru nevoi, măriţi doctori făcători de minuni, Cosma şi Damian. Dar cu cercetarea lor de către voi, cutezările vrăjmaşilor le-aţi potolit, lumea tămăduind cu minunile.
