Constantin cel Nou: Diferență între versiuni
m (leg. int.) |
(→Legături externe) |
||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Imagine:Constantin_IV.jpeg|thumb|250px|<center>'''Constantin al IV-lea'''</center>]] | [[Imagine:Constantin_IV.jpeg|thumb|250px|<center>'''Constantin al IV-lea'''</center>]] | ||
| − | Sfântul | + | Sfântul și drept-credinciosul împărat '''Constantin cel Nou''' ('''Constantin al IV-lea''') a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 668 și 685. Mai este cunoscut și sub numele de ''Constantin Pogonatul (Bărbosul)'', dar la mijloc este o confuzie, tatăl său, împăratul [[Constans al II-lea]] având de fapt porecla ''Pogonatul (Bărbosul)''. |
| − | [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Prăznuire| | + | [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Prăznuire|pomenește]] pe Sfântul Constantin cel Nou la [[3 septembrie]]. |
| − | == | + | ==Viața== |
| − | Constantin era fiul cel mai mare al împăratului [[Constans al II-lea]] ''Pogonatul (Bărbosul)'' | + | Constantin era fiul cel mai mare al împăratului [[Constans al II-lea]] ''Pogonatul (Bărbosul)'' și al împărătesei Fausta. A fost căsătorit cu Anastasia, având doi fii: Iustinian, care l-a urmat pe tron ([[Iustinian al II-lea]]) și Heraclius. |
| − | A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul [[Constans al II-lea]] | + | A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul [[Constans al II-lea]] și a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din Sicilia, care luase parte la asasinarea lui [[Constans al II-lea]]. Răscoala a fost potolită în anul 669. |
| − | În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, ocupând importantul | + | În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, ocupând importantul oraș Amorion. În 669, arabii au atacat Cartagina și Sicilia și au ocupat Cyzicus. În anul 673 arabii au atacat chiar [[Constantinopol]]ul, de pe uscat și de pe mare. Profitând de situația dificilă a imperiului, slavii au asediat și ei orașul Salonic, dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat abia în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanță explozivă/inflamabilă). Aproape în același timp, arabii au fost înfrânți și în Lycia, bizantinii distrugând flota arabă la Syllaeum. Arabii au acceptat un tratat de pace pe 30 de ani, tratat favorabil imperiului bizantin. |
| − | În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea | + | În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea și, împreună cu slavii, au atacat [[Imperiul Bizantin]]. Pentru a putea face față invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia Moesia și nordul Traciei (Bulgaria de azi). |
| − | Împăratul Constantin al IV-lea a convocat [[Sinodul VI Ecumenic|al | + | Împăratul Constantin al IV-lea a convocat [[Sinodul VI Ecumenic|al șaselea Sinod Ecumenic]] (cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol), care a durat din noiembrie 680 până în septembrie 681. Pe parcursul celor 18 ședințe ale Sinodului (din care 12 au fost conduse personal de către împăratul Constantin) s-a încercat o reconciliere între [[Biserica Ortodoxă]] și [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Apuseană]]. |
| − | Sinodul a decretat că Hristos a avut atât | + | Sinodul a decretat că Hristos a avut atât voință divină cât și voință umană, corespunzător celor două firi ale sale (divină și umană); s-a reafirmat astfel doctrina adoptată la [[Sinodul IV Ecumenic]] de la Calcedon din 451. Aceasta a rezolvat controversa privind [[monotelism]]ul. Acțiunile Sinodului au contribuit la promovarea unui sentiment de unitate între cele două biserici și la încercarea de a le aduce mai aproape decât fuseseră în ultimii ani. |
| − | Împăratul Constantin al IV-lea a murit în anul 685; el a fost înmormântat în Biserica | + | Împăratul Constantin al IV-lea a murit în anul 685; el a fost înmormântat în Biserica Sfinții Apostoli, din [[Constantinopol]]. |
==Iconografie== | ==Iconografie== | ||
| − | [[Dionisie din Furna]] arată că dreptcredinciosul împărat Constantin cel Nou se | + | [[Dionisie din Furna]] arată că dreptcredinciosul împărat Constantin cel Nou se zugrăvește în icoana celui de-al [[Sinodul VI Ecumenic|șaselea Sinod Ecumenic]] stând pe tron în mijlocul adunării Sfințiților Părinți acolo de față. Este zugrăvit ca un om între două vârste, cu părul pe alocuri albit, cu barba despărțită în două; de o parte și de alta sunt așezați Părinții de la Sinod, iar în spate, ostași (garda imperială). <ref>Dionisie din Furna, ''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 219-220. </ref>. |
===Notă=== | ===Notă=== | ||
| Linia 38: | Linia 38: | ||
{{succesiune| | {{succesiune| | ||
înainte=[[Constans al II-lea]]| | înainte=[[Constans al II-lea]]| | ||
| − | titlu=[[Listă a | + | titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]| |
ani=668-685| | ani=668-685| | ||
după=[[Iustinian al II-lea]]}} | după=[[Iustinian al II-lea]]}} | ||
| Linia 44: | Linia 44: | ||
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Sfinți]] |
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Împărați romani]] |
[[en:Constantine the New]] | [[en:Constantine the New]] | ||
Versiunea curentă din 13 august 2014 20:24
Sfântul și drept-credinciosul împărat Constantin cel Nou (Constantin al IV-lea) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 668 și 685. Mai este cunoscut și sub numele de Constantin Pogonatul (Bărbosul), dar la mijloc este o confuzie, tatăl său, împăratul Constans al II-lea având de fapt porecla Pogonatul (Bărbosul).
Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Constantin cel Nou la 3 septembrie.
Viața
Constantin era fiul cel mai mare al împăratului Constans al II-lea Pogonatul (Bărbosul) și al împărătesei Fausta. A fost căsătorit cu Anastasia, având doi fii: Iustinian, care l-a urmat pe tron (Iustinian al II-lea) și Heraclius.
A fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul Constans al II-lea și a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din Sicilia, care luase parte la asasinarea lui Constans al II-lea. Răscoala a fost potolită în anul 669.
În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în Chalcedon, ocupând importantul oraș Amorion. În 669, arabii au atacat Cartagina și Sicilia și au ocupat Cyzicus. În anul 673 arabii au atacat chiar Constantinopolul, de pe uscat și de pe mare. Profitând de situația dificilă a imperiului, slavii au asediat și ei orașul Salonic, dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat abia în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanță explozivă/inflamabilă). Aproape în același timp, arabii au fost înfrânți și în Lycia, bizantinii distrugând flota arabă la Syllaeum. Arabii au acceptat un tratat de pace pe 30 de ani, tratat favorabil imperiului bizantin.
În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului Asparuh, au trecut Dunărea și, împreună cu slavii, au atacat Imperiul Bizantin. Pentru a putea face față invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia Moesia și nordul Traciei (Bulgaria de azi).
Împăratul Constantin al IV-lea a convocat al șaselea Sinod Ecumenic (cunoscut și ca al treilea Sinod de la Constantinopol), care a durat din noiembrie 680 până în septembrie 681. Pe parcursul celor 18 ședințe ale Sinodului (din care 12 au fost conduse personal de către împăratul Constantin) s-a încercat o reconciliere între Biserica Ortodoxă și Biserica Apuseană. Sinodul a decretat că Hristos a avut atât voință divină cât și voință umană, corespunzător celor două firi ale sale (divină și umană); s-a reafirmat astfel doctrina adoptată la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din 451. Aceasta a rezolvat controversa privind monotelismul. Acțiunile Sinodului au contribuit la promovarea unui sentiment de unitate între cele două biserici și la încercarea de a le aduce mai aproape decât fuseseră în ultimii ani.
Împăratul Constantin al IV-lea a murit în anul 685; el a fost înmormântat în Biserica Sfinții Apostoli, din Constantinopol.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că dreptcredinciosul împărat Constantin cel Nou se zugrăvește în icoana celui de-al șaselea Sinod Ecumenic stând pe tron în mijlocul adunării Sfințiților Părinți acolo de față. Este zugrăvit ca un om între două vârste, cu părul pe alocuri albit, cu barba despărțită în două; de o parte și de alta sunt așezați Părinții de la Sinod, iar în spate, ostași (garda imperială). [1].
Notă
- ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 219-220.
Legături externe
- Constantine IV from Wikipedia
- [1] Constantin_al_IV-lea
- Constantine IV (668 -685 A.D.) Constantine IV
- Anastasia (Wife of Constantine IV)
- Sixth Ecumenical Council: Constantinople III, 680-681 from the Medieval Sourcebook
- The Sixth Ecumenical Council from the Greek Orthodox Archdiocese of America website
| Constantin cel Nou | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Constans al II-lea |
Împărat Roman (Bizantin) 668-685 |
Urmat de: Iustinian al II-lea |
