Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
note
[[Image:Constantine the Great.jpg|right|frame|'''Sfântul Constantin cel Mare''']]
'''Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus''' <ref>În (latină titlul imperial oficial al lui Constantin a fost <small>IMPERATOR CAESAR FLAVIVS CONSTANTINVS PIVS FELIX INVICTVS AVGVSTVS</small>, ''Imperator Caesar Flavius Constantinus Augustus, piosul, fortunatul, neînvinsul''. După anul 312, el adaugă <small>MAXIMVS</small> ("cel Mare"), pentru ca după anul 325 să înlocuiască ''invictus'' ("neînvinsul") cu <small>VICTOR</small>, deoarece ''invictus'' reamintea de ''Sol Invictus'', Zeul Soare.</ref> ([[27 februarie]] 272 – [[22 mai]] 337), cunoscut si sub numele de '''Constantin I''', '''Constantin''', sau în cadrul Bisericii Ortodoxe <ref>Bisericile Răsăritene l-au declarat pe Constantin [[sfânt]], spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, care nu a urmat aceeaşi cale.</ref> sub titulatura de '''Sfântul Constantin cel Mare''', a fost Împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de [[25 iulie]] 306 şi care a condus Imperiul Roman până la moartea sa, survenită în anul 337.
==Viaţa==
===Epoca timpurie===
Sfântul Constantin s-a născut la Naissus (astăzi localitatea Niš, în Serbia) în provincia romană Moesia Superior în data de [[27 februarie]] 272 sau 273, fiind fiul generalului roman Constantius Chlorus şi al primei sale soţii, Sfânta [[Elena]], fiica unui hangiu, în vârstă de numai 16 ani la acea vreme. Tatăl său o va părasi pe Elena în jurul anului 292 pentru a se recăsători cu Flavia Maximiana Theodora, fiica împăratului roman din Apus [[Maximian]]. Theodora va da naştere la nu mai puţin de 6 copii, printre care şi [[Julius Iulius Constantius]].
Tânărul Constantin a fost trimis la curtea lui [[Diocleţian]] în Nicomidia, imediat după numirea tatălui său ca unul din cei doi Cezari ai Tetrarhiei, în anul 293. În 305, Diocleţian şi Maximian se decid să abdice împreună, Constantius succedând lui Maximian în poziţia de Augustus al Imperiului Roman de Apus. Deşi fiecare dintre noii auguşti aveau fii legitimi capabili de a fi numiţi în cinstea de Cezar (e vorba de Constantin si Maxenţiu, fiul lui Maximian), ei sunt lăsaţi la o parte în favoarea lui Severus şi a lui Maximin Daia. În aceste condiţii, Constantin părăseşte Nicomidia pentru a se alătura tatălui său în Galia. Pe de altă parte, Constantius cade grav bolnav în timpul unei expediţii militare împotriva Picţilor în Caledonia, şi moare în cele din urmă în [[25 iulie]] 306 la Eboracum (York, în Anglia). În puţină vreme, generalul Chrocus alături de trupele loiale lui Constantius îl proclamă pe Constantin Augustus.
Totuşi, în cadrul Tetrahiei ascesiunea lui Constantin apare ca fiind cel puţin nelegitimă. Pe când Constantius, aflându-se în poziţia de împărat senior (Augustus), ar fi putut "crea" „crea” un nou ''caesarCaesar'', proclamarea lui Constantin ca Augustus de către armatele sale ignora sistemul de succesiune stabilit în 305. De aceea, Constantin îi cere lui GaleriuGalerius, împăratul roman din răsarit, să-i recunoască succesiunea la tronul tatălui său. Galeriu îi acordă titlul de ''caesarCaesar'', confirmând astfel jurisdicţia lui Constantin asupra teritoriilor deţinute de tatăl său. De asemenea, Galerius îl declară pe Sever Severus ca împărat senior (augustus''Augustus'') al Imperiului de Apus.<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>
===Epoca Imperiului de Apus===
*[[Sinodul I Ecumenic]]
*[[Înălţarea Sfintei Cruci]]
==Note==
<div class="references-small">
<references />
</div>
==Surse==
* [http://www.westsrbdio.org/prolog/my.html?month=May&day=21 Prologue of Ohrid - Saint Constantine and Empress Helena]
*[http://www.goarch.org/chapel/saints_view?contentid=62 Constantine & Helen, Equal-to-the Apostles] ([[GOARCH]])
