Constantin al XI-lea Paleologul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viaţa)
(referinte)
Linia 1: Linia 1:
 
{{În curs}}
 
{{În curs}}
 
[[Imagine:Constantinos XI Palaiologos.jpg|thumb|200px|'''Constantin al XI-lea Paleologul''']]
 
[[Imagine:Constantinos XI Palaiologos.jpg|thumb|200px|'''Constantin al XI-lea Paleologul''']]
Drept-credinciosul Împărat '''Constantin al XI-lea Paleologul''' (grec.: ''Κωνσταντίνος ΙΑ' Δραγάσης Παλαιολόγος'', sau Kōnstantinos XI Dragasēs Palaiologos), a fost ultimul împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin). A domnit din 1449 până la [[29 mai]] 1453, când a murit ca un martir creştin, apărând eroic [[Căderea Constantinopolului|zidurile Constantinopol]]ului.
+
Drept-credinciosul Împărat '''Constantin al XI-lea Paleologul''' (grec.: ''Κωνσταντίνος ΙΑ' Δραγάσης Παλαιολόγος'', sau Kōnstantinos XI Dragasēs Palaiologos), a fost ultimul împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin). A domnit din 1448 până la [[29 mai]] 1453, când a murit ca un martir creştin, apărând eroic [[Căderea Constantinopolului|zidurile Constantinopol]]ului.
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Linia 15: Linia 15:
  
 
[[Manuel al II-lea]] a murit la 21 iulie 1425, în vârstă de 75 de ani, după ce, pentru câteva luni, îmbrăcase veșmântul monahal. Fiul său cel mai mare, [[Ioan al VIII-lea]], a rămas împărat unic.
 
[[Manuel al II-lea]] a murit la 21 iulie 1425, în vârstă de 75 de ani, după ce, pentru câteva luni, îmbrăcase veșmântul monahal. Fiul său cel mai mare, [[Ioan al VIII-lea]], a rămas împărat unic.
Trebuia acum să-i dea un apanaj propriu şi fratelui său Constantin, care rămăsese numai cu titlul de ''despot''.
+
Trebuia acum să-i dea un apanaj propriu şi fratelui său Constantin, care rămăsese numai cu titlul de ''despot''<ref>Donald M. Nicol, - ''Împăratul fără de moarte. Viaţa şi legenda lui Constantin Paleologul, ultimul împărat al romanilor'', Editura Polirom, Bucureşti, 2003</ref>.
  
 
...
 
...
Linia 25: Linia 25:
 
...
 
...
  
Constantin a căzut în luptă şi odată cu el, ultimii dintre oamenii săi credincioşi<ref>[http://www.answers.com/topic/constantine-xi Columbia Encyclopedia: Constantine XI]</ref>. El a fost al 138-lea împărat roman (pornind de la Octavian Augustus) şi ultimul.
+
Constantin a căzut în luptă şi odată cu el, ultimii dintre oamenii săi credincioşi<ref>[http://www.answers.com/topic/constantine-xi Columbia Encyclopedia: Constantine XI]</ref>. El a fost al 138-lea împărat roman (pornind de la Octavian Augustus) şi ultimul<ref>Edward Gibbon, - ''Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman'', Editura Minerva, Bucureşti, 1976</ref>.
  
 
   
 
   
Linia 55: Linia 55:
 
înainte= [[Ioan al VIII-lea]]|
 
înainte= [[Ioan al VIII-lea]]|
 
titlu=[[List of Byzantine Emperors|Împărat Roman (Bizantin)]]|
 
titlu=[[List of Byzantine Emperors|Împărat Roman (Bizantin)]]|
ani=1449-1453|
+
ani=1448-1453|
 
după= - }}
 
după= - }}
 
{{end box}}
 
{{end box}}

Versiunea de la data 11 decembrie 2009 08:49

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Constantin al XI-lea Paleologul

Drept-credinciosul Împărat Constantin al XI-lea Paleologul (grec.: Κωνσταντίνος ΙΑ' Δραγάσης Παλαιολόγος, sau Kōnstantinos XI Dragasēs Palaiologos), a fost ultimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). A domnit din 1448 până la 29 mai 1453, când a murit ca un martir creştin, apărând eroic zidurile Constantinopolului.

Viaţa

Constantin s-a născut la Mistra în anul 1404, fiind al patrulea din cei 7 fii ai împăratului Manuel al II-lea din dinastia Paleologilor, care a domnit între 1392-1425. Mama sa, Elena, era fiica principelui sârb Constantin Dragaş. Constantin a fost întotdeauna favoritul mamei sale şi era mândru să-i poarte numele sârbesc de familie, Dragaş ori Dragases, la fel de mândru ca şi pentru numele de Paleolog, al tatălui său. I s-a spus adesea şi Porfirogenetul, ceea ce însemna că se născuse în camera de purpură a palatului imperial.

Constantin a primit o educaţie aleasă, inclusiv în domeniul militar, precum şi bazele învăţăturii creştine ortodoxe.

Pe când avea doar 17 ani , în iunie 1422, sultanul otoman Murad al II-lea a asediat Constantinopolul. Bizantinii se bucuraseră până atunci de o lungă amânare a agresiunii turcești direct asupra capitalei. Împăratul Manuel al II-lea se înțelesese relativ bine cu sultanul de mai înainte, Mehmed I. Dar acesta murise în 1421 și, foarte curând după aceea, a devenit clar că răgazul se ispărăvise. Asediul turcesc a fost lung și chinuitor pentru bizantini. Apărarea cetății a condus-o mai ales Ioan, fiul cel mai mare al împăratului Manuel al II-lea, care fusese asociat la domnie de către tatăl său. Mulțumită vigilenței sale, turcii s-au retras înainte de sfîrșitul anului. Totuși, pentru bătrânul împărat Manuel al II-lea fusese prea mult. În septembrie 1422, a suferit un atac ce i-a paralizat o jumătate a trupului. Deși avea să mai rămână în viață încă aproape 3 ani, cârmuirea Constantinopolului se va afla de fapt în mâinile fiului mai mare, Ioan (viitorul împărat Ioan al VIII-lea).

Ioan a considerat că este necesar să caute ajutor în lumea creștină din Apus, așa cum făcuse și tatăl său, cu vreo 20 de ani în urmă, dar fără succes. În noiembrie 1423, el a pornit spre Veneția și Ungaria. L-a numit pe fratele său, Constantin, regent la Constantinopol, până la întoarcerea sa. Constantin era încă tânăr, iar aceasta era prima lui funcţie; pentru a avea autoritate i s-a dat titlul de despot. Îl avea la îndemână, ca să-l povățuiască, pe tatăl său țintuit la pat, pe bătrânul împărat Manuel al II-lea. După câteva încercări neizbutite, ei au pregătit un nou tratat de pace cu sultanul Murad al II-lea. Era o înțelegere umilitoare, dar prin aceasta Constantinopolul avea să fie cruțat, pentru un timp, de alte atacuri din partea turcilor. A fost semnată la 22 februarie 1424. După toate relatările, Constantin și-a îndeplinit îndatoririle de regent cu demnitate și succes.

Ioan s-a întors din călătoria făcută în Italia și Ungaria la începutul lui noiembrie 1424, fără să obţină ajutor concret împotriva turcilor. Regele catolic al Ungariei îl înştiinţase că șansele de a-și asigura un ajutor din partea creștinătăţii apusene ar fi mult sporite dacă el și poporul său ar jura supunere papei și s-ar uni cu Biserica Romei. Sugestia era departe de a fi nouă. O auzise, mai înainte, și tatăl lui Ioan, Manuel al II-lea, dar o respinsese întotdeauna, ca pe o mișcare numai bună să-i alerteze pe turci și să-i transforme în dușmani, dacă nu chiar ca pe o formă de șantaj moral.

Manuel al II-lea a murit la 21 iulie 1425, în vârstă de 75 de ani, după ce, pentru câteva luni, îmbrăcase veșmântul monahal. Fiul său cel mai mare, Ioan al VIII-lea, a rămas împărat unic. Trebuia acum să-i dea un apanaj propriu şi fratelui său Constantin, care rămăsese numai cu titlul de despot[1].

...

Împărat al Bizanţului

Căderea Constantinopolului

...

Constantin a căzut în luptă şi odată cu el, ultimii dintre oamenii săi credincioşi[2]. El a fost al 138-lea împărat roman (pornind de la Octavian Augustus) şi ultimul[3].


...

Saintly Status

Eastern Orthodox and Greek-Catholics consider Constantine XI a saint, but he has not been officially recognized as such. One of the reasons for this was that in the centuries of Ottoman rule, any effort on the part of the Orthodox Church to officially glorify Constantine XI as a saint would have been seen as an act of rebellion, and hence decidedly ill-advised. After the Greek War of Independence (1821-1831), when the Greek Orthodox Church once again had freedom to act, an official act of glorification was thought to be superfluous, on account of longstanding veneration as a saint and martyr, specifically, a national martyr or ethnomartyr, (Greek: Eθνομάρτυρας).

However, the erection of the statue of "Saint Constantine XI the Ethnomartyr" in the square in front of the Metropolitan Cathedral of Athens, with the formal blessing of the Church authorities, appears to be a semi-official act of recognition. His feast falls on 29 May.[4].

The Russian Menologion indicates commemoration days for the Emperor on May 29 and May 30. The entry under May 30 is as follows: ‘On this day we commemorate the suffering of the right-believing Emperor Constantine under the ungodly Turkish King, who himself became ruler.’ The entry for May 29 reads simply: ‘Emperor Constantine, who suffered under the Turks.’[5].

Note

  1. Donald M. Nicol, - Împăratul fără de moarte. Viaţa şi legenda lui Constantin Paleologul, ultimul împărat al romanilor, Editura Polirom, Bucureşti, 2003
  2. Columbia Encyclopedia: Constantine XI
  3. Edward Gibbon, - Istoria declinului şi a prăbuşirii imperiului roman, Editura Minerva, Bucureşti, 1976
  4. Constantine XI: Unofficial Saint at Wikipedia.
  5. A Special Note Concerning the Status of Blessed Constantine XI. Society of St. John Chrysostom of Ayatriada Rum Katoliki Kilise.

Surse

Legături externe


Casetă de succesiune:
Constantin al XI-lea Paleologul
Precedat de:
Ioan al VIII-lea
Împărat Roman (Bizantin)
1448-1453
Urmat de:
-