Constantin Șerban

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.

Constantin Şerban (sau Constantin Şerban Basarab, numit şi Cârnul) a fost Domn al Ţării Româneşti între anii 1654-1658. A domnit şi în Moldova, de două ori: în 1659 şi în 1661.

Era fiul lui Radu Şerban, Domn al Ţării Româneşti (urmaşul lui Mihai Viteazul), și descendent al Craioveştilor şi Basarabilor din Oltenia. Curţile sale se aflau în satul Dobreni, unde astăzi se mai păstrează biserica și ruinele conacului. A fost căsătorit cu Bălaşa, fiica stolnicului Nicolache.

În 1644 avea rangul de serdar (denumire dată şefului călărimii) şi a luptat în Transilvania alături de principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, fiind trimis de voievodul Matei Basarab cu 6000 de oameni.

Este ctitorul, printre altele, a Catedralei patriarhale din Bucureşti. A mai ridicat biserica ortodoxă din Muncaciu în 1661 și pe cea din Tinod (județul Bihor). În perioada cât a domnit, a dăruit Mitropoliei din Alba Iulia 6000 de aspri anual.

A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. Martir şi Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu.

A murit în 1682, în Polonia.

Casetă de succesiune: Constantin Șerban
Precedat de: Matei Basarab	Domnitor al Țării Românești 1654 - 1658	Urmat de: Mihnea al III-lea