Constans al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
 
'''Constans al II-lea''' (greacă: Κώνστας Β', Kōnstas II), numit şi "Constantin Bărbosul" (gr. Kōnstantinos Pogonatos), a fost împărat roman (bizantin) din 641 până în 668. El a încercat să forţeze unitatea din interiorul Bisericii printr-un edict, numit ''[[typos]]'', care interzicea polemica în privinţa [[erezie]]i [[monotelitism]]ului şi controversele privind firile divină şi umană ale lui [[Hristos]].  
 
'''Constans al II-lea''' (greacă: Κώνστας Β', Kōnstas II), numit şi "Constantin Bărbosul" (gr. Kōnstantinos Pogonatos), a fost împărat roman (bizantin) din 641 până în 668. El a încercat să forţeze unitatea din interiorul Bisericii printr-un edict, numit ''[[typos]]'', care interzicea polemica în privinţa [[erezie]]i [[monotelitism]]ului şi controversele privind firile divină şi umană ale lui [[Hristos]].  
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Constans al IIţlea s-a născut în [[7 noiembrie]] 630, fiind fiul lui Constantin al III-lea (sau Heraclie Constantin) şi Gregoria şi nepotul lui [[Heraclie]] I. A fost botezat Flaviu Heraclie şi a dominit sub numele de Constantin, dar scriitori bizantini l-au numit Constans al II-lea. El s-a căsătorit cu Fausta, de la care a avut trei fii: [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea]], Heraclie şi Tiberiu. Dinastia heracliană era suporter al ereziei monotelite.
+
Constans al II-lea s-a născut în [[7 noiembrie]] 630, fiind fiul lui Constantin al III-lea (sau Heraclie Constantin) şi Gregoria şi nepotul lui [[Heraclie]] I. A fost botezat Flaviu Heraclie şi a dominit sub numele de Constantin, dar scriitori bizantini l-au numit Constans al II-lea. El s-a căsătorit cu Fausta, de la care a avut trei fii: [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea]], Heraclie şi Tiberiu. Dinastia heracliană era suporter al ereziei monotelite.
  
 
După moartea tatălui său, unchiul lui Constans, Heraklonas, a devenit împărat şi, ca răspuns la presiunile publice şi politice care au înconjurat moartea tatălui său, l-a făcut co-împărat pe Constans în septembrie 641. Spre sfârşitul anului 641 şi începutul anului 642, Heraklonas a fost demis iar Constans a rămas singurul împărat, la vârste de unsprezece ani. Constans a intrat atunci sub o regenţă de senatori alături de [[Patriarh]]ul [[Pavel al II-lea de Constantinopol|Pavel al II-lea]]. La vremea urcării sale pe tron, Califatul Arab s-a întărit considerabil în părţile răsăritene ale imperiului şi a început să cotropească mari părţi din imperiu.
 
După moartea tatălui său, unchiul lui Constans, Heraklonas, a devenit împărat şi, ca răspuns la presiunile publice şi politice care au înconjurat moartea tatălui său, l-a făcut co-împărat pe Constans în septembrie 641. Spre sfârşitul anului 641 şi începutul anului 642, Heraklonas a fost demis iar Constans a rămas singurul împărat, la vârste de unsprezece ani. Constans a intrat atunci sub o regenţă de senatori alături de [[Patriarh]]ul [[Pavel al II-lea de Constantinopol|Pavel al II-lea]]. La vremea urcării sale pe tron, Califatul Arab s-a întărit considerabil în părţile răsăritene ale imperiului şi a început să cotropească mari părţi din imperiu.
  
The Byzantines withdrew from Egypt in 642, although the Byzantine fleet re-occupied Alexandria in 645 for a short time. By 647, the Arab forces had entered Armenia and Cappadocia. In 648, the Arabs entered Phrygia and began maritime attacks on Crete. By 651, Constans entered into negotiations with the Caliphate that resulted in a short term of peace, until 655. The Arabs then renewed their attacks and were preparing to attack Constantinople. The planned attack, however, did not take place as the newly formed Sunni and Shi'a factions within Islam broke into civil war. By 659, Constans was able to reassert Byzantine rule over the Slavs in the Balkans and and conclude peace with the Arabs.
+
Bizantinii s-au retras din Egipt în 642, cu toate că flota bizantină a reocupat Alexandria în 645 pentru scurtă vreme. În 647, forţele arabe au intrat în Armenia şi Capadocia. În 648, arabii au intrat în Frigia şi au început să atace Creta pe mare. În 651, Constans a demarat negocieri cu Califatul care au dus la o perioadă scurtă de pace, până în 655. Apoi, arabii şi-au reînceput atacurile şi au demarat pregătirile pentru atacarea Constantinopolului. Cu toate acestea, plănuitul atac nu a mai avut loc deoarece nou apărutele facţiuni şiită şi sunită din interiorul islamului au dus la război civil. În 659, Constans a putut restabili autoritatea bizantină asupra slavilor din balcani şi a încheiat pace cu arabii.
  
While having leanings to Monothelitism, Constans attempted to keep to a middle ground in the dispute between Orthodoxy and Monothelitism. The Monothelite controversy arose during the reign of Heraclius I and continued to cause strife in the empire. Monothelitism was backed in Syria and Palestine, but was rejected in Africa and the West.  
+
Deşi avea înclinaţii spre monotelism, Constans a încercat să rămână neutu în disputele dintre Ortodoxie şi monotelism. Controversa monotelită a apărut în timpul domniei lui Heraclie I şi a continuat să căuzeze conflicte în imperiu. Monotelismul a fost adoptat în Siria şi Palestina, dar respins în Africa şi Occident.  
  
St. [[Maximus the Confessor]], an advocate of the Orthodox position, strongly criticized the imperial policies as heresy. His criticism led to the convening of a number of local councils in the [[exarchate]] of Carthage. In a decree, the ''Typos'', issued in 648 through the Patriarch Paul, he refused to persecute either side and prohibited discussion of the natures of Christ. The Typos, as well as Heraclius' ''[[Ecthesis]]'', were condemned at a [[Lateran Council of 649|Lateran council]] attended by St. Maximus, Pope St. [[Martin the Confessor|Martin]], and other [[bishop]]s. Affronted by the action of the council, Constans ordered Olympius, exarch of Ravenna, to arrest Pope Martin and force the bishops at the council to accept and sign the ''Typos''. Instead, Olympius, expecting the support of Martin and the other bishops declared himself emperor. However, the revolt fell apart when Olympius died in 652.  
+
Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]], un avocat înfocat al poziţiei ortodoxe, a criticat cu tărie politicile imperiale ca eretice. Criticile lui au dus la convocarea a câteva sinoade locale în [[exarhat]]ul Cartaginei. Într-un edict, ''Tipos-ul'', emis în 648 prin Patriarhul Pavel, el a refuzat să persecute vreo parte şi a interzis discuţiile despre firile lui Hristos. Tipos-ul, la fel ca ''[[Ectesis]]ul'' lui Heraclie, au fost condamnate le [[Sinodul lateran din 649|Sinodul Lateran]] la care au participat Sfântul Maxim, Papa Sfântul [[Martin Mărturisitorul|Martin]] şi alţi [[episcop]]i. Ofensat de acţiunea sinodului, Constans i-a ordonat lui Olimpiu, exarh de Ravenna, să îl aresteze pe Papa Martin şi să-i oblige pe episcopii de la sinod să accepte să semneze ''Tipos-ul''. În schimb, Olimpiu, aşteptându-se la sprijinul lui Martin şi al celorlalţi episcopi, s-a declarat el însuşi împărat. Cu toate acestea, revolta a eşuat când Olimpiu a murit în 652.  
  
A new exarch arrived in Ravenna in June 653 and arrested St. Martin who was tried before the Senate in Constantinople. He was found guilty and condemned to death. Constans commuted the sentence to exile in Cherson. St. Maximus the Confessor was also arrested and tried. After being found guilty, he was mutilated and exiled to Schemarion in the Caucasus where he died in 662.
+
Un nou exarh a sosit în Ravenna în iunie 653 şi l-a arestat pe Sfântul Martin care a fost judecat în faţa senatului din Constantinopol. El a fost găsit vinovat şi condamnat la moarte. Constans i-a comutat pedeapsa în exil în Cherson. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost şi el arestat şi judecat. După ce a fost găsit vinovat, el a fost mutilat şi exilat în Schemarion în Caucaz, unde a şi murit în 662.
  
To assure a dynastic succession by his sons, Constans made his son Constantine IV co-emperor in 654, and then in 659 did the same for his younger sons, Heraclius and Tiberius. In 660, after forcing a [[tonsure]] on his younger brother, Theodosius, he had him murdered. The great public outcry in Constantinople over the fratricide of his brother and his handling of his religious problems led Constans to leave Constantinople for Sicily in 661, where he established his headquarters in Syracuse. While his plan to use Sicily as a base to defend Italy and Africa from the Arab attacks, the financial demands became a heavy burden for the populace as he mounted forays through out southern and central Italy collecting valuables.  
+
Pentru a asigura succesiune dinastică fiilor săi, Constans îl face co-împărat pe fiul său Constantin al IV-lea în 654 şi apoi în 659, îi face co-împătaţi pe Heraclie şi Tiberiu. În 660, după ce l-a forţat pe fratele ău mai tânăr Teodosie să de călugărească, îl asasinează. Strigătele populaţiei Constantinopolului privitor la acest fraticid şi felul cum a abordat problemele religioase îl fac pe Constans să părăsească Constantinopolul în 661 şi să se mute în Sicilia, unde îşi stabileşte cartierul general în Siracuza. Planul său de a folosi Sicilia ca bază de apărare a Italiei şi Africii în faţa atacurilor arabe necesită resurse financiare mari care devin poveri grele pe umerii populaţiei, făcându-l să întreprindă incursiuni în sudul şi centrul Italiei în scop de jaf.  
  
In 663, he visited Rome, the first emperor to do so in two centuries. Although then on friendly terms with Pope Vitilian, Constans announced that the [[Archbishop]] of Ravenna was not in the [[jurisdiction]] of the Pope of Rome, since that city was the seat of the exarch who was his immediate representative. Constans' actions in Italy enraged the Italian populace. On [[September 15]], 668, his chamberlain assassinated Constans in his bath. He was 37 years old. After a brief usurpation by Mezezius, Constans' oldest son succeeded him as Constantine IV.
+
În 663, el vizitează Roma, fiind primul împărat roman care face această vizită în ultimele două secole. Cu toate că atunci se afla în relaţii bune cu Papa Vitilian, Constans anunţă că [[Arhiepiscop]]ul de Ravenna nu era în [[jurisdicţie|jurisdicţia]] Papei Romei, deoarece oraşul era sediul exarhului care era reprezentantul său apropiat. Acţiunile lui Constans în Italia au exasperat populaţia italiană. În [[15 septembrie]] 668, majordomul său îl asasinează în baie. Constans avea 37 de ani. După o scurtă uzurpare din partea lui Mezezie, cel mai în vârstă fiu al lui Constans, Constantin al IV-lea, îi urmează la tron.
  
Constans' body was returned to Constantinople by Constantine IV and buried in the [[Church of the Holy Apostles (Constantinople)|Church of the Holy Apostles]].
+
Trupul lui Constans este adus la Constantinopol de către Constantin al IV-lea şi înormântat în [[Biserica Sfinţilor Apostoli (Constantinopol)|Biserica Sfinţilor Apostoli]].
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 38: Linia 38:
 
[[Categorie:Oameni]]
 
[[Categorie:Oameni]]
 
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
 
[[Categorie:Împăraţi şi regi]]
[[Categorie:Împăraţi romani]]
 
 
[[Categorie:Eretici]]
 
[[Categorie:Eretici]]
  
 
[[en:Constans II]]
 
[[en:Constans II]]

Versiunea de la data 14 octombrie 2009 18:06

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Constans al II-lea (greacă: Κώνστας Β', Kōnstas II), numit şi "Constantin Bărbosul" (gr. Kōnstantinos Pogonatos), a fost împărat roman (bizantin) din 641 până în 668. El a încercat să forţeze unitatea din interiorul Bisericii printr-un edict, numit typos, care interzicea polemica în privinţa ereziei monotelitismului şi controversele privind firile divină şi umană ale lui Hristos.

Viaţa

Constans al II-lea s-a născut în 7 noiembrie 630, fiind fiul lui Constantin al III-lea (sau Heraclie Constantin) şi Gregoria şi nepotul lui Heraclie I. A fost botezat Flaviu Heraclie şi a dominit sub numele de Constantin, dar scriitori bizantini l-au numit Constans al II-lea. El s-a căsătorit cu Fausta, de la care a avut trei fii: Constantin al IV-lea, Heraclie şi Tiberiu. Dinastia heracliană era suporter al ereziei monotelite.

După moartea tatălui său, unchiul lui Constans, Heraklonas, a devenit împărat şi, ca răspuns la presiunile publice şi politice care au înconjurat moartea tatălui său, l-a făcut co-împărat pe Constans în septembrie 641. Spre sfârşitul anului 641 şi începutul anului 642, Heraklonas a fost demis iar Constans a rămas singurul împărat, la vârste de unsprezece ani. Constans a intrat atunci sub o regenţă de senatori alături de Patriarhul Pavel al II-lea. La vremea urcării sale pe tron, Califatul Arab s-a întărit considerabil în părţile răsăritene ale imperiului şi a început să cotropească mari părţi din imperiu.

Bizantinii s-au retras din Egipt în 642, cu toate că flota bizantină a reocupat Alexandria în 645 pentru scurtă vreme. În 647, forţele arabe au intrat în Armenia şi Capadocia. În 648, arabii au intrat în Frigia şi au început să atace Creta pe mare. În 651, Constans a demarat negocieri cu Califatul care au dus la o perioadă scurtă de pace, până în 655. Apoi, arabii şi-au reînceput atacurile şi au demarat pregătirile pentru atacarea Constantinopolului. Cu toate acestea, plănuitul atac nu a mai avut loc deoarece nou apărutele facţiuni şiită şi sunită din interiorul islamului au dus la război civil. În 659, Constans a putut restabili autoritatea bizantină asupra slavilor din balcani şi a încheiat pace cu arabii.

Deşi avea înclinaţii spre monotelism, Constans a încercat să rămână neutu în disputele dintre Ortodoxie şi monotelism. Controversa monotelită a apărut în timpul domniei lui Heraclie I şi a continuat să căuzeze conflicte în imperiu. Monotelismul a fost adoptat în Siria şi Palestina, dar respins în Africa şi Occident.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, un avocat înfocat al poziţiei ortodoxe, a criticat cu tărie politicile imperiale ca eretice. Criticile lui au dus la convocarea a câteva sinoade locale în exarhatul Cartaginei. Într-un edict, Tipos-ul, emis în 648 prin Patriarhul Pavel, el a refuzat să persecute vreo parte şi a interzis discuţiile despre firile lui Hristos. Tipos-ul, la fel ca Ectesisul lui Heraclie, au fost condamnate le Sinodul Lateran la care au participat Sfântul Maxim, Papa Sfântul Martin şi alţi episcopi. Ofensat de acţiunea sinodului, Constans i-a ordonat lui Olimpiu, exarh de Ravenna, să îl aresteze pe Papa Martin şi să-i oblige pe episcopii de la sinod să accepte să semneze Tipos-ul. În schimb, Olimpiu, aşteptându-se la sprijinul lui Martin şi al celorlalţi episcopi, s-a declarat el însuşi împărat. Cu toate acestea, revolta a eşuat când Olimpiu a murit în 652.

Un nou exarh a sosit în Ravenna în iunie 653 şi l-a arestat pe Sfântul Martin care a fost judecat în faţa senatului din Constantinopol. El a fost găsit vinovat şi condamnat la moarte. Constans i-a comutat pedeapsa în exil în Cherson. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost şi el arestat şi judecat. După ce a fost găsit vinovat, el a fost mutilat şi exilat în Schemarion în Caucaz, unde a şi murit în 662.

Pentru a asigura succesiune dinastică fiilor săi, Constans îl face co-împărat pe fiul său Constantin al IV-lea în 654 şi apoi în 659, îi face co-împătaţi pe Heraclie şi Tiberiu. În 660, după ce l-a forţat pe fratele ău mai tânăr Teodosie să de călugărească, îl asasinează. Strigătele populaţiei Constantinopolului privitor la acest fraticid şi felul cum a abordat problemele religioase îl fac pe Constans să părăsească Constantinopolul în 661 şi să se mute în Sicilia, unde îşi stabileşte cartierul general în Siracuza. Planul său de a folosi Sicilia ca bază de apărare a Italiei şi Africii în faţa atacurilor arabe necesită resurse financiare mari care devin poveri grele pe umerii populaţiei, făcându-l să întreprindă incursiuni în sudul şi centrul Italiei în scop de jaf.

În 663, el vizitează Roma, fiind primul împărat roman care face această vizită în ultimele două secole. Cu toate că atunci se afla în relaţii bune cu Papa Vitilian, Constans anunţă că Arhiepiscopul de Ravenna nu era în jurisdicţia Papei Romei, deoarece oraşul era sediul exarhului care era reprezentantul său apropiat. Acţiunile lui Constans în Italia au exasperat populaţia italiană. În 15 septembrie 668, majordomul său îl asasinează în baie. Constans avea 37 de ani. După o scurtă uzurpare din partea lui Mezezie, cel mai în vârstă fiu al lui Constans, Constantin al IV-lea, îi urmează la tron.

Trupul lui Constans este adus la Constantinopol de către Constantin al IV-lea şi înormântat în Biserica Sfinţilor Apostoli.

Casetă de succesiune:
Constans al II-lea
Precedat de:
Heraklonas
Împărat al Bizanţului
641-668
Urmat de:
Constantin al IV-lea



Legături externe