Constanțiu al II-lea
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Constanţiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius, n. 7 august 317 - d. 3 noiembrie 361), a fost împărat roman între anii 337-361. Era cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare şi al soţiei acestuia, Fausta.
Viaţa
Constanţiu al II-lea s-a născut în cetatea Sirmium din provincia romană Illyricum (Iliria), la data de 7 august 317. Era al doilea fiu al împăratului Constantin cel Mare (fraţii săi fiind viitorii împăraţi Constantin al II-lea şi Constant).
În anul 324 a primit titlul de Cezar. Deşi Constantin cel Mare reuşise reunificarea imperiului roman, la moartea sa, în anul 337, imperiul a fost din nou divizat din punct de vedere administrativ. Cei trei fii ai săi, fiecare avînd titlul de Augustus, şi-au împărţit zonele de dominaţie astfel: Constantin al II-lea a primit provinciile occidentale (Gallia, Hispania şi Britannia), Constanţiu al II-lea a primit Egiptul, Tracia şi întregul Orient, iar Constant provinciile Iliria, Africa, precum şi Italia.
Extrem de important este faptul că cei trei co-împăraţi au continuat politica de creştinare a locuitorilor imperiului şi au acordat în continuare sprijin Bisericii.
Constanțiu al II-lea | ||
---|---|---|
Precedat de: Constantin cel Mare |
Împărat al Imperiului Roman de Răsărit 337-361 |
Urmat de: Iulian Apostatul |