Conon Arămescu-Donici: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața)
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 24: Linia 24:
 
Născut la 2 februarie 1837, în satul Urzici-Arămeşti (actualmente comuna Bahna, județul Neamț), Conon Arămescu-Donici era fiul preotului din acel sat.  
 
Născut la 2 februarie 1837, în satul Urzici-Arămeşti (actualmente comuna Bahna, județul Neamț), Conon Arămescu-Donici era fiul preotului din acel sat.  
  
În jurul anului 1857, a intrat în obștea [[monah]]ală de [[Mănăstirea Neamț]], urmând și cursurile [[seminar]]ului de acolo. A studiat apoi la Universitatea din Cernăuți, unde a obținut titlul de doctor în teologie.  
+
În jurul anului 1857, a intrat în obștea [[monah]]ală de [[Mănăstirea Neamț]], urmând și cursurile [[seminar]]ului de acolo. Mai târziu, a urmat studii superioare la Universitatea din Cernăuți, între anii 1880-1885, unde a obținut titlul de doctor în [[teologie]].
  
 +
După întoarcerea de la studii, a fost numit profesor de teologie la „Liceul Internat” și la Seminarul „Veniamin” din Iași. A fost apoi hirotesit [[arhimandrit]] la [[Catedrala mitropolitană din Iași]], iar în 1897 a fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[arhiereu]], cu titlul „Bogdanul”.
 +
 +
Între iulie 1899 - februarie 1900, a fost locțiitor de episcop la Roman, iar la 8 februarie 1902 a fost ales episcop de Huși, înscăunarea sa având loc la 3 martie 1902.
 +
 +
La 14 februarie 1912, Conon Arămescu-Donici a fost ales [[Întâistătător|Mitropolit primat al României]], [[Întronizare|înscăunarea]] sa având loc după cinci zile (la 19 februarie) în [[Catedrala patriarhală din București|Catedrala mitropolitană din București]]. În calitatea sa de Mitropolit primat, a oficiat slujba de convertire la [[ortodoxie]] ([[botez]]) a principelui moștenitor Ferdinand I, devenind ulterior consilier al acestuia. În 1913, a efectuat o călătorie la [[Constantinopol]], pentru a se întâlni cu [[Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului|Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului]] și a începe demersurile pentru crearea unei [[Patriarhie|patriarhii]] române. Dar, după trei ani, în Primul Război Mondial, Turcia a intrat în război împotriva României, ceea ce a făcut imposibilă înființarea oricărei noi patriarhii. Mitropolitul Conon a fost nevoit astfel să-și abandoneze planurile importante pe care le avea pentru [[Biserica Ortodoxă Română]].
 +
 +
În perioada păstoririi sale ca mitropolit, a fost tipărită ediția [[sinod]]ală din 1914 a [[Biblia|Bibliei]].<ref>[http://monitorulneamt.ro/in-memoriam-un-romaocan-in-scaunul-mitropoliei-romaniei In Memoriam. Un romașcan în scaunul Mitropoliei României], 21 ianuarie 2018, ''Monitorul de Neamț și Roman'', accesat la 29 noiembrie 2019</ref>
 +
 +
Primul Război Mondial a adus schimbări dramatice și în activitatea Bisericii Ortodoxe Române, la fel cu cele ale întregii societăți românești. Înfrângerile suferite în toamna anului 1916 de armata română în Dobrogea, Oltenia și Muntenia, soldate în cele din urmă cu ocuparea de către trupele Triplei Alianțe a întregii părți de sud a României, inclusiv a capitalei, de către armatele Triplei Alianțe, a avut consecințe grave inclusiv în plan bisericesc. [[Ierarh]]ii munteni au rămas alături de credincioșii păstoriți în teritoriile ocupate, o parte la București, alții în centrele lor [[Eparhie|eparhiale]], în timp ce ierarhii din Moldova s-au adunat la Iași, în jurul regelui și al guvernului refugiat în capitala moldavă. Asupra ierarhilor rămași în zonele ocupate s-au exercitat presiuni puternice, pentru a-i determina să acționeze în sensul influențării autorităților române să încheie pacea cu Puterile Centrale. Episcopul Sofronie al Râmnicului a fost închis de către germani, pentru atitudinile sale ferme la adresa ocupanților, iar episcopul Calist al Argeșului a decedat în mai 1917. Singurii ierarhi legiuiți care au continuat să activeze oficial pe teritoriul ocupat au fost mitropolitul Conon și episcopul Dionisie al Buzăului.<ref name=lumina>[https://ziarullumina.ro/documentar/drama-mitropolitului-primat-conon-21875.html George Enache, ''Drama mitropolitului primat Conon], 2 octombrie 2010, ''Ziarul Lumina'', accesat la 3 decembrie 2019</ref>
 +
 +
...
 +
 +
IPS Conon Arămescu-Donici a trecut la cele veșnice la [[7 august]] 1922, în București. A fost înmormântat la [[Mănăstirea Cernica]].
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
Linia 46: Linia 59:
  
 
[[Categorie:Mitropoliți români]]
 
[[Categorie:Mitropoliți români]]
 +
[[Categorie:Teologi români]]

Versiunea de la data 3 decembrie 2019 14:56

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Conon Arămescu-Donici
Conon Aramescu Donici.PNG
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  București
Titlul   Mitropolit primat al României
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1912 - 1918
Predecesor   Atanasie Mironescu
Succesor   Miron Cristea
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   1897
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop al Hușilor (1902-1912)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   2 februarie 1837
Locul nașterii   Bahna, județul Neamț
Data morții   7 august 1922, București
Locul morții   București
Conon Arămescu-Donici (n. 2 februarie 1837, Bahna, județul Neamț - d. 7 august 1922, București) a fost Mitropolit primat al României între anii 1912 - 1918.

Viața

Născut la 2 februarie 1837, în satul Urzici-Arămeşti (actualmente comuna Bahna, județul Neamț), Conon Arămescu-Donici era fiul preotului din acel sat.

În jurul anului 1857, a intrat în obștea monahală de Mănăstirea Neamț, urmând și cursurile seminarului de acolo. Mai târziu, a urmat studii superioare la Universitatea din Cernăuți, între anii 1880-1885, unde a obținut titlul de doctor în teologie.

După întoarcerea de la studii, a fost numit profesor de teologie la „Liceul Internat” și la Seminarul „Veniamin” din Iași. A fost apoi hirotesit arhimandrit la Catedrala mitropolitană din Iași, iar în 1897 a fost hirotonit arhiereu, cu titlul „Bogdanul”.

Între iulie 1899 - februarie 1900, a fost locțiitor de episcop la Roman, iar la 8 februarie 1902 a fost ales episcop de Huși, înscăunarea sa având loc la 3 martie 1902.

La 14 februarie 1912, Conon Arămescu-Donici a fost ales Mitropolit primat al României, înscăunarea sa având loc după cinci zile (la 19 februarie) în Catedrala mitropolitană din București. În calitatea sa de Mitropolit primat, a oficiat slujba de convertire la ortodoxie (botez) a principelui moștenitor Ferdinand I, devenind ulterior consilier al acestuia. În 1913, a efectuat o călătorie la Constantinopol, pentru a se întâlni cu Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului și a începe demersurile pentru crearea unei patriarhii române. Dar, după trei ani, în Primul Război Mondial, Turcia a intrat în război împotriva României, ceea ce a făcut imposibilă înființarea oricărei noi patriarhii. Mitropolitul Conon a fost nevoit astfel să-și abandoneze planurile importante pe care le avea pentru Biserica Ortodoxă Română.

În perioada păstoririi sale ca mitropolit, a fost tipărită ediția sinodală din 1914 a Bibliei.[1]

Primul Război Mondial a adus schimbări dramatice și în activitatea Bisericii Ortodoxe Române, la fel cu cele ale întregii societăți românești. Înfrângerile suferite în toamna anului 1916 de armata română în Dobrogea, Oltenia și Muntenia, soldate în cele din urmă cu ocuparea de către trupele Triplei Alianțe a întregii părți de sud a României, inclusiv a capitalei, de către armatele Triplei Alianțe, a avut consecințe grave inclusiv în plan bisericesc. Ierarhii munteni au rămas alături de credincioșii păstoriți în teritoriile ocupate, o parte la București, alții în centrele lor eparhiale, în timp ce ierarhii din Moldova s-au adunat la Iași, în jurul regelui și al guvernului refugiat în capitala moldavă. Asupra ierarhilor rămași în zonele ocupate s-au exercitat presiuni puternice, pentru a-i determina să acționeze în sensul influențării autorităților române să încheie pacea cu Puterile Centrale. Episcopul Sofronie al Râmnicului a fost închis de către germani, pentru atitudinile sale ferme la adresa ocupanților, iar episcopul Calist al Argeșului a decedat în mai 1917. Singurii ierarhi legiuiți care au continuat să activeze oficial pe teritoriul ocupat au fost mitropolitul Conon și episcopul Dionisie al Buzăului.[2]

...

IPS Conon Arămescu-Donici a trecut la cele veșnice la 7 august 1922, în București. A fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.

Scrieri

Note

  1. In Memoriam. Un romașcan în scaunul Mitropoliei României, 21 ianuarie 2018, Monitorul de Neamț și Roman, accesat la 29 noiembrie 2019
  2. George Enache, Drama mitropolitului primat Conon, 2 octombrie 2010, Ziarul Lumina, accesat la 3 decembrie 2019

Bibliografie


Casetă de succesiune:
Conon Arămescu-Donici
Precedat de:
Atanasie Mironescu
Mitropolit primat al României
1912-1918
Urmat de:
Miron Cristea


Întâistătători ai Bisericii Ortodoxe Române
Mitropoliți-Primat Nifon Rusailă | Calinic Miclescu | Iosif Gheorghian (prima dată) | Ghenadie Petrescu | Iosif Gheorghian (din nou) |
Atanasie Mironescu | Conon Arămescu-Donici | Miron Cristea
Patriarhi Miron (Cristea) | Nicodim (Munteanu) | Iustinian (Marina) | Iustin (Moisescu) | Teoctist (Arăpașu) | Daniel (Ciobotea)