Comuniune deplină: Diferență între versiuni
m (corect. grafie) |
|||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Îmbunătăţire}} | {{Îmbunătăţire}} | ||
− | ''Comuniunea deplină''' este relaţia normală dintre bisericile [[autocefalie|autocefale]] şi [[autonomie|autonomome]] din [[Biserica Ortodoxă]] care constă în posibilitatea ca [[cler]]ul să [[concelebrare|concelebreze]] iar [[laic|credincioşii]] acelor biserici pot participa la slujbe şi pot primi [[Sfintele Taine]] fiecare la [[parohie|parohia]] şi comunitatea [[mănăstire|monahală]] a celuilalt. | + | '''Comuniunea deplină''' este relaţia normală dintre bisericile [[autocefalie|autocefale]] şi [[autonomie|autonomome]] din [[Biserica Ortodoxă]], care constă în posibilitatea ca [[cler]]ul să [[concelebrare|concelebreze]], iar [[laic|credincioşii]] acelor biserici pot participa la slujbe şi pot primi [[Sfintele Taine]] fiecare la [[parohie|parohia]] şi comunitatea [[mănăstire|monahală]] a celuilalt. |
− | O rupere a | + | O rupere a comuniunii este cunoscută sub numele de [[schismă]] şi poate fi scurtă sau prelungită. De obicei, termenul ''schismă'' nu este folosit, cu excepţia situaţiei când nu se vede un sfârşit al rupturii. O suspendare a concelebrării nu este acelaşi lucru cu o ruptură a comuniunii—credincioşii şi clerul încă mai pot primi tainele împreună la [[altar]]ul celuilalt, dar clerul nu poate sluji împreună. Când are loc o suspendare a concelebrării, nu se mai foloseşte ''comuniune deplină'' pentru descrierea relaţiei acelor biserici, una cu cealaltă. |
[[Categorie:Eclesiologie]] | [[Categorie:Eclesiologie]] | ||
[[en:Full communion]] | [[en:Full communion]] |
Versiunea de la data 6 iunie 2013 06:04
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Comuniunea deplină este relaţia normală dintre bisericile autocefale şi autonomome din Biserica Ortodoxă, care constă în posibilitatea ca clerul să concelebreze, iar credincioşii acelor biserici pot participa la slujbe şi pot primi Sfintele Taine fiecare la parohia şi comunitatea monahală a celuilalt.
O rupere a comuniunii este cunoscută sub numele de schismă şi poate fi scurtă sau prelungită. De obicei, termenul schismă nu este folosit, cu excepţia situaţiei când nu se vede un sfârşit al rupturii. O suspendare a concelebrării nu este acelaşi lucru cu o ruptură a comuniunii—credincioşii şi clerul încă mai pot primi tainele împreună la altarul celuilalt, dar clerul nu poate sluji împreună. Când are loc o suspendare a concelebrării, nu se mai foloseşte comuniune deplină pentru descrierea relaţiei acelor biserici, una cu cealaltă.