Colivă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Coliva.ro, este un site unde puteti citiţi despre tradiţiile de pomenire ortodoxe din banat si comanda coliva online.)
m (Legături externe)
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Coliva''' (sl. ''kolivo'', gr. ''kollyvon'') este un preparat de grâu fiert amestecat cu zahăr (sau miere) şi cu nuci pisate şi ornat cu bomboane şi zahăr pudră, care se împarte ca pomană la [[Înmormântare|înmormântări]] şi la [[parastas]]e.
+
[[Image:Koliva.jpg|thumb|200px|Colivă ([[Mănăstirea Vatopedi (Muntele Athos)]].]]
 +
'''Coliva''' (sl. ''kolivo'', gr. ''kollyvon'') este un preparat de grâu fiert amestecat cu zahăr (sau miere) și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la [[Înmormântare|înmormântări]] și la [[parastas]]e după ce este sfințită de [[preot]] în cadrul slujbei respective.
  
==Semnificaţie==
+
==Istoric==
Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).
+
[[Image:Orthodoxer Gottesdienst.jpg|right|thumb|200px|Carte poștală (cca.1916), slujbă de binecuvântare a colivelor.]]
 +
Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea sfântului [[Teodor Tiron]], săvârșită la 50 de ani după moartea sfântului<ref>Sfântul mare mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea [[persecuții]]lor împăraților Maximian și Maximin și era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Himialon. Fiind încorporat de curând în oastea tironilor și făcând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare și a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe niște statui neînsuflețite și lucruri făcute de mâinile omenești. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârșit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins și mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; și fiind băgat într-un cuptor aprins și-a primit sfârșitul acolo. Și se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârșit el o minune deosebită și a izbăvit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor. (cf. [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie17.htm Sinaxar 17 februarie])</ref>, în vremea împăratului [[Iulian Apostatul]] (361-363), care dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului [[Constantinopol]] să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a [[Postul Mare|Postului Mare]]. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimeni nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). Nu mult după aceasta, sărbătoarea a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare a fost rânduită în [[calendar]], pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).
  
Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36).
+
La început deci coliva a servit ca hrană, iar mai apoi la pomenirea morților, după modele și [[Sfânta Tradiție|tradiții]] care existau deja în lumea păgână a timpului.
  
Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. [[Ene Branişte]], ''Liturgica Specială'', Ed. Nemira, 2002, pg. 379).
+
==Semnificație==
 +
[[Image:Kollyva-Saturday of Souls.jpg|thumb|right|200px|Colive pregătite pentru Sâmbăta morților]]
 +
Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).
  
==Reţetă de colivă==
+
Ea este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36).
===Ingrediente===
 
  
1 kg de grâu (arpacaş); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahăr; coajă de la 1-2 lămâi şi de la 1/2-1 portocală, ce nu au fost tratate; scorţisoară; rom sau altă esenţă; zahăr pudră şi, facultativ: cacao, bomboane, miere...
+
Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. <ref>Cf. Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], ''Liturgica Specială'', Ed. Nemira, 2002, pg. 379</ref>.
 +
 
 +
Legănarea colivei cu mâinile este, pe de-o parte, expresia legăturii sufletești vii și reale cu cei adormiți, iar pe de altă parte, încă un semn al învierii, asemănător celui din [[Sfânta Liturghie]] când preoții leagănă [[aer|Sfântul Aer]] deasupra Darurilor la citirea [[Crez]]ului până la momentul când se zic cuvintele "Și a înviat a treia zi, după Scripturi", închipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia morții și învierii lui [[Iisus Hristos]] ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=27#51 Matei 27, 51]).
 +
 
 +
==Rețetă de colivă==
 +
===Ingrediente <ref>Rețetă inspirată de Corina Veersé, revista "Lumina lumii" [http://toussaints.free.fr/Lumen3ro.htm]</ref>===
 +
 
 +
1 kg de grâu (arpacaș); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahăr; coajă de la 1-2 lămâi și de la 1/2-1 portocală, ce nu au fost tratate; scorțișoară; rom sau altă esență; zahăr pudră și, facultativ: cacao, bomboane, miere...
  
 
===Preparare===
 
===Preparare===
  
Coliva se prepară în doi timpi. Primul timp este seara înainte de a merge la biserică, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este de dimineaţă, chiar în ziua în care urmează să fie adusă ca ofrandă la biserică şi de aceea trebuie prevazută cam o oră pentru această ultimă preparare (depinde cât de mult timp stăruiţi pentru a o orna).
+
Coliva se prepară în doi timpi. Primul timp este seara înainte de a merge la biserică, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este de dimineață, chiar în ziua în care urmează să fie adusă ca ofrandă la biserică și de aceea trebuie prevăzută cam o oră pentru această ultimă preparare (depinde cât de mult timp stăruiți pentru a o orna).
  
 
*'''Primul timp, seara'''
 
*'''Primul timp, seara'''
 +
[[Image:Koliva4.jpg|thumb|right|200px|Colivă simplă]].
 +
:Grâul se alege, îndepărtându-se pleava și bucățelele de grâu sparte. După aceea se spală în 9 ape călduțe (corespunzătoare celor 9 cete îngerești) și se pune la fiert în 3 litri de apă, de preferință într-o oală de teflon. Focul este la început potrivit de mare, iar când începe să fiarbă apa, se dă mai mic. În timpul fierberii nu se amestecă cu lingura, ci se mișcă oala din când în când, astfel ca grâul să nu se lipească. Se ține pe foc până ce apa scade și, când apa a scăzut aproape complet, se adaugă puțină sare și zahărul, amestecându-se ușor cu lingura de lemn. Se mai lasă 5-10 minute până când nu mai este apă, iar bobul de grâu este "înflorit". După fiert, grâul se răstoarnă într-o oală smălțuită și se acoperă cu un ștergar umed pentru a nu face coajă. Tot seara puteți curăța nucile de coajă, astfel încât să aveți o farfurie adâncă plină de mieji. Jumătate din ei se dau prin mașina de nuci (sau, dacă nu avem, putem să găsim în comerț o răzătoare manuală de brânză și care poate fi folosită cu succes pentru a fărâmița nuca). Cealaltă jumătate din miejii de nucă se vor tăia cu cuțitul în bucățele mai mici. Se are în vedere a se opri jumătăți de mieji de nuca (10-20) pentru a forma o cruce pe colivă.
  
:Grâul se alege, îndepărtându-se pleava şi bucăţelele de grâu sparte. După aceea se spală în 9 ape călduţe (corespunzătoare celor 9 cete îngereşti) şi se pune la fiert în 3 litri de apă, de preferinţă într-o oală de teflon. Focul este la început potrivit de mare, iar când începe să fiarbă apa, se dă mai mic. În timpul fierberii nu se amestecă cu lingura, ci se mişcă oala din când în când, astfel ca grâul să nu se lipească. Se ţine pe foc până ce apa scade şi, când apa a scăzut aproape complet, se adaugă puţină sare şi zahărul, amestecându-se uşor cu lingura de lemn. Se mai lasă 5-10 minute până când nu mai este apă, iar bobul de grâu este "înflorit". După fiert, grâul se răstoarnă într-o oală smălţuită şi se acoperă cu un ştergar umed pentru a nu face coajă. Tot seara puteţi curăţa nucile de coajă, astfel încât să aveţi o farfurie adâncă plină de mieji. Jumătate din ei se dau prin maşina de nuci (sau, dacă nu avem, putem să găsim în comerţ o răzătoare manuală de brânză şi care poate fi folosită cu succes pentru a fărâmiţa nuca). Cealaltă jumătate din miejii de nucă se vor tăia cu cuţitul în bucăţele mai mici. Se are în vedere a se opri jumătăţi de mieji de nuca (10-20) pentru a forma o cruce pe colivă.
+
*'''Al doilea timp, de dimineață'''
 +
[[Image:Κόλλυβα.jpg|thumb|right|200px|Colivă grecească împodobită, cu inițialele celui adormit.]]
 +
:Dacă s-a format coaja la grâu, se îndepărtează. Se adaugă miejii de nucă ce au fost sfărâmați și cam un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin mașină. Se aromatizează adăugându-se coaja de lămâie dată prin răzătoarea mică. (Se poate adăuga în egală măsură și coaja de la o jumătate de portocală). Se mai adaugă o sticluță de esență de rom (sau, dacă nu avem, o altă aromă) și scorțișoară . Se gustă și, dacă nu este destul de dulce, se pot adăuga o lingură-două de miere. Toată compoziția se frământă bine cu mâna și se așază pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nucă măcinată astfel încât să fie un strat destul de gros, pentru ca zahărul farin ce se va pune pe urmă să nu se umezească. Printr-o strecurătoare mică se pudrează pe deasupra zahăr farin până ce se acoperă toată nuca. Se nivelează cu ajutorul unei foi albe de hârtie care se așază pe deasupra și se presează ușor cu mâna. După ce s-a omogenizat suprafața, se formează o cruce din jumătățile de nucă păstrate. Se poate însă să se facă o cruce și din cacao, folosindu-se un șablon. Dacă preferați, puteți folosi pentru decorare bomboane etc...  
  
*'''Al doilea timp, de dimineaţă'''
+
==Legături externe==
  
:Dacă s-a format coaja la grâu, se îndepărtează. Se adaugă miejii de nucă ce au fost sfărâmaţi şi cam un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin maşină. Se aromatizează adăugându-se coaja de lămâie dată prin răzătoarea mică. (Se poate adăuga în egală măsură şi coaja de la o jumătate de portocală). Se mai adaugă o sticluţă de esenţă de rom (sau, dacă nu avem, o altă aromă) şi scorţişoară . Se gustă şi, dacă nu este destul de dulce, se pot adăuga o lingură-două de miere. Toată compoziţia se frământă bine cu mâna şi se aşază pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nucă măcinată astfel încât să fie un strat destul de gros, pentru ca zahărul farin ce se va pune pe urmă să nu se umezească. Printr-o strecurătoare mică se pudrează pe deasupra zahăr farin până ce se acoperă toată nuca. Se nivelează cu ajutorul unei foi albe de hârtie care se aşază pe deasupra şi se presează uşor cu mâna. După ce s-a omogenizat suprafaţa, se formează o cruce din jumătaţile de nucă păstrate. Se poate însă să se facă o cruce şi din cacao, folosindu-se un şablon. Dacă preferaţi, puteţi folosi pentru decorare bomboane etc...  
+
*[https://www.trinitas.tv/de-ce-facem-coliva/ De ce facem colivă?] - Protoiereu Gheorghe Colțea, protopoiatul de Bran-Zărnești, Arhiepiscopia Sibiului, Trinitas TV.
  
(reţetă inspirată de Corina Veersé, revista "Lumina lumii" http://toussaints.free.fr/Lumen3ro.htm )
+
==Note==
 +
<references/>
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
  
Legături externe:
+
 
[http://www.coliva.ro coliva.ro]
+
[[en:Kollyva]]

Versiunea curentă din 24 octombrie 2019 11:27

Coliva (sl. kolivo, gr. kollyvon) este un preparat de grâu fiert amestecat cu zahăr (sau miere) și cu nuci pisate și ornat cu bomboane și zahăr pudră, care se împarte ca pomană la înmormântări și la parastase după ce este sfințită de preot în cadrul slujbei respective.

Istoric

Carte poștală (cca.1916), slujbă de binecuvântare a colivelor.

Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea sfântului Teodor Tiron, săvârșită la 50 de ani după moartea sfântului[1], în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimeni nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). Nu mult după aceasta, sărbătoarea a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare a fost rânduită în calendar, pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).

La început deci coliva a servit ca hrană, iar mai apoi la pomenirea morților, după modele și tradiții care existau deja în lumea păgână a timpului.

Semnificație

Colive pregătite pentru Sâmbăta morților

Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).

Ea este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36).

Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. [2].

Legănarea colivei cu mâinile este, pe de-o parte, expresia legăturii sufletești vii și reale cu cei adormiți, iar pe de altă parte, încă un semn al învierii, asemănător celui din Sfânta Liturghie când preoții leagănă Sfântul Aer deasupra Darurilor la citirea Crezului până la momentul când se zic cuvintele "Și a înviat a treia zi, după Scripturi", închipuind cutremurul care a avut loc cu ocazia morții și învierii lui Iisus Hristos (Matei 27, 51).

Rețetă de colivă

Ingrediente [3]

1 kg de grâu (arpacaș); 1-2 Kg de nuci; 200-250 g de zahăr; coajă de la 1-2 lămâi și de la 1/2-1 portocală, ce nu au fost tratate; scorțișoară; rom sau altă esență; zahăr pudră și, facultativ: cacao, bomboane, miere...

Preparare

Coliva se prepară în doi timpi. Primul timp este seara înainte de a merge la biserică, când se fierbe grâul, iar cel de-al doilea timp este de dimineață, chiar în ziua în care urmează să fie adusă ca ofrandă la biserică și de aceea trebuie prevăzută cam o oră pentru această ultimă preparare (depinde cât de mult timp stăruiți pentru a o orna).

  • Primul timp, seara
Colivă simplă
.
Grâul se alege, îndepărtându-se pleava și bucățelele de grâu sparte. După aceea se spală în 9 ape călduțe (corespunzătoare celor 9 cete îngerești) și se pune la fiert în 3 litri de apă, de preferință într-o oală de teflon. Focul este la început potrivit de mare, iar când începe să fiarbă apa, se dă mai mic. În timpul fierberii nu se amestecă cu lingura, ci se mișcă oala din când în când, astfel ca grâul să nu se lipească. Se ține pe foc până ce apa scade și, când apa a scăzut aproape complet, se adaugă puțină sare și zahărul, amestecându-se ușor cu lingura de lemn. Se mai lasă 5-10 minute până când nu mai este apă, iar bobul de grâu este "înflorit". După fiert, grâul se răstoarnă într-o oală smălțuită și se acoperă cu un ștergar umed pentru a nu face coajă. Tot seara puteți curăța nucile de coajă, astfel încât să aveți o farfurie adâncă plină de mieji. Jumătate din ei se dau prin mașina de nuci (sau, dacă nu avem, putem să găsim în comerț o răzătoare manuală de brânză și care poate fi folosită cu succes pentru a fărâmița nuca). Cealaltă jumătate din miejii de nucă se vor tăia cu cuțitul în bucățele mai mici. Se are în vedere a se opri jumătăți de mieji de nuca (10-20) pentru a forma o cruce pe colivă.
  • Al doilea timp, de dimineață
Colivă grecească împodobită, cu inițialele celui adormit.
Dacă s-a format coaja la grâu, se îndepărtează. Se adaugă miejii de nucă ce au fost sfărâmați și cam un sfert din cantitatea de nucă ce a fost dată prin mașină. Se aromatizează adăugându-se coaja de lămâie dată prin răzătoarea mică. (Se poate adăuga în egală măsură și coaja de la o jumătate de portocală). Se mai adaugă o sticluță de esență de rom (sau, dacă nu avem, o altă aromă) și scorțișoară . Se gustă și, dacă nu este destul de dulce, se pot adăuga o lingură-două de miere. Toată compoziția se frământă bine cu mâna și se așază pe platouri, nivelându-se bine. Se adaugă pe deasupra restul de nucă măcinată astfel încât să fie un strat destul de gros, pentru ca zahărul farin ce se va pune pe urmă să nu se umezească. Printr-o strecurătoare mică se pudrează pe deasupra zahăr farin până ce se acoperă toată nuca. Se nivelează cu ajutorul unei foi albe de hârtie care se așază pe deasupra și se presează ușor cu mâna. După ce s-a omogenizat suprafața, se formează o cruce din jumătățile de nucă păstrate. Se poate însă să se facă o cruce și din cacao, folosindu-se un șablon. Dacă preferați, puteți folosi pentru decorare bomboane etc...

Legături externe

  • De ce facem colivă? - Protoiereu Gheorghe Colțea, protopoiatul de Bran-Zărnești, Arhiepiscopia Sibiului, Trinitas TV.

Note

  1. Sfântul mare mucenic Teodor Tiron a trăit pe vremea persecuțiilor împăraților Maximian și Maximin și era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Himialon. Fiind încorporat de curând în oastea tironilor și făcând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare și a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe niște statui neînsuflețite și lucruri făcute de mâinile omenești. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârșit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins și mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; și fiind băgat într-un cuptor aprins și-a primit sfârșitul acolo. Și se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârșit el o minune deosebită și a izbăvit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor. (cf. Sinaxar 17 februarie)
  2. Cf. Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica Specială, Ed. Nemira, 2002, pg. 379
  3. Rețetă inspirată de Corina Veersé, revista "Lumina lumii" [1]