Clotilda

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 4 iunie 2021 05:29, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (+imagine)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Sfânta Clotilda (gravură din sec. XIX)

Sfânta Clotilda (din germanicul hlod, « slavă » et hild, « luptă »), născută în anul 474 sau 475 și trecută la Domnul la 3 iunie 545 la Tours (Franța), este o prințesă burgundă devenită regină a francilor prin căsătoria cu regele Clovis I, convertit la creștinism și prin contribuția ei.

Sfânta Clotilda era deja canonizată către anul 550. Prăznuirea ei în vechiul martirologiu roman și în Biserica Ortodoxă se face la 3 iunie (iar în Biserica romano-catolică de azi la 4 iunie).

Viața

Sfânta Clotilda era fiica lui Chilperic, care împreună cu cei doi frați ai săi stăpânea regatul Burgundiei, de la Jura la Durance. S-a născut prin 475 la Vienne (Franța), Lyon sau Geneva, în vremea în care, după căderea Imperiului Roman, popoarele barbare (burgunzii, vizigoții, francii și alamanii) se băteau pentru a-și împărți Galia. Ortodoxă după mamă, în timp ce toți ceilalți suverani burgunzi erau părtași ai arianismului, a trebuit să se exileze după ce unchiul său i-a omorât părinții și a trăit pios la Geneva. Tânăra și frumoasa prințesă fiind remarcată de ambasadorii lui Clovis, regele Francilor, acesta o ceru în căsătorie, pentru a consfinți alianța poporului său cu burgunzii (în jurul lui 492). Prin blândețea și exemplul felului său de a se purta plin de virtute, regina avea mare trecere la Clovis, care acceptă să le fie botezat copilul bolnav, iar acesta se vindecă prin rugăciunile maicii sale. Dar Clovis continua să rămână surd la îndemnurile soției sale, până în ziua în care, trebuind să îi înfrunte pe alamani la Tolbiac, dincolo de Rin (496), înspăimântat de superioritatea adversarului, se adresă "Dumnezeului lui Clotilda" și îi promise să accepte botezul dacă îl va ajuta să iasă învingător. Francii triumfară iar regele își ținu promisiunea și, după ce a primit învățătura catehezei de la Sfântul Vaast (prăznuit la 6 februarie), a fost botezat în ziua de Crăciun a anului 496, de către Sfântul Remi, episcop al orașului Reims (prăznuit la 1 octombrie). Botezul lui Clovis și al altor trei mii de nobili și soldați franci împreună cu el, a deschis calea încreștinării poporului său, menit să devină o națiune creștină cu un viitor promițător.

Regina Clotilda a continuat să insufle suveranului mai multă indulgență față de dușmanii săi și respectul față de instituția Bisericii. Datorită ei a fost construită la Paris, capitala lor, o biserica închinată Sfinților Apostoli (astăzi Sfânta Genoveva), în care au fost îngropate rămășițele Sfintei Genoveva (prăznuită pe 3 ianuarie), pentru care Clotilda avea mare evlavie.

La moartea lui Clovis, regina, în vârstă de abia patruzeci de ani, se retrase la Tours, pe lângă biserica Sfântului Martin (prăznuit la 11 noiembrie), al cărui cult de asemenea l-a încurajat. Ea își petrecu în fapte de milostenie plăcute lui Dumnezeu zilele rămase. Deținând o mare avere, îți răspândi binefacerile peste numeroase biserici și mănăstiri. Sfântul Grigore de Tours scria despre ea : "Era considerată în acea vreme nu ca o regina ci ca o slujitoare directă a lui Dumnezeu (...) Nu se lăsa pradă nici puterii regatului fiilor săi, nici bogățiilor, nici ambițiilor veacului acestuia, ci ajunse prin umilință la harul Duhului Sfânt". A dat atât de mult încât la moartea sa - se spune - nu mai avea nimic ce să împartă altora.

Crunt lovită de pierderea fiului său mai mare, Clodomir, în războiul împotriva burgunzilor, ea îi luă pe cei trei copilași ai acestuia la Tours. Când ceilalți doi fii ai săi, Clotaire și Childebert, îi cerură să îi trimită pe orfani la Paris pentru a fi puși pe tron, se supuse fără cea mai mică bănuială, dar la puțin timp află cu groază că fuseseră asasinați de către unchii lor, unul singur dintre copii reușind să se refugieze într-o mănăstire. În aceeași perioadă își pierdu și fiica, pe care o dăduse în căsătorie crudului și violentului rege Amalaric al vizigoților. Lipsită astfel de orice mângâiere pământească, Clotilda își dedică întreaga viață cinstirii Sfântului Martin. Când cei doi fii ai săi intrară în război unul împotriva celuilalt, în 534, ea alergă în grabă la mormântul Sfântului pentru a implora mijlocirea sa și o furtună despărți în chip miraculos cele două armate, convingându-i pe cei doi frați să se împace.

Simțindu-și sfârșitul aproape, Sfânta Clotilda chemă lângă ea pe Clotaire și Childebert și îi sfătui cu toată inima să ducă o viață în acord cu milostenia creștinească, apoi, după ce le-a prezis evenimente ce aveau să urmeze, își dădu sufletul în pace Domnului, pe 3 iunie 545, mărturisind pe Sfânta Treime.

Model al văduvelor și suveranelor creștine, Sfânta Clotilda a fost cinstită ca fondatoare și ocrotitoare a monarhiei franceze. După cum spune o legendă, în urma unei descoperiri făcută ei de un înger, ea l-a înarmat pe Clovis pentru lupta cu un scut împodobit cu trei flori de crin - simbolul Sfintei Treimi - care deveniră blazonul regilor Franței.

Surse