Clopoțel (liturgică)

Clopoțelul este un obiect liturgic în formă de clopot mic, folosit în biserică în unele momente liturgice pentru a atrage atenția credincioșilor.

Cea mai curentă folosire a clopoțelului este cea de la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite: La starea a III-a din Catisma a XVIII-a, după citirea stihului „Închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui”, se sună clopoțelul, credincioșii se așează în genunchi, iar preotul (precedat de diacon sau de paraclisier cu cădelnița și făclia în mână) înconjoară Sfânta Masă și duce Sfântul Disc la Proscomidiar. Acolo îl așează în dreapta Potirului. Se sună iarăși clopoțelul, credincioșii se ridică în picioare și se continuă citirea Psalmului.

În unele părți din Transilvania clopoțelul se mai sună și în alte momente importante din Sfânta Liturghie — aceasta fiind doar o practică locală.