Clodoald: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Categorie:Sfinți francezi)
 
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere}}
+
[[Sfinți|Sfântul]] '''Clodoald''', popular numit '''Cloud''' în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560), a fost un sfânt [[călugăr]] provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al francilor. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 septembrie]].
Sfântul '''Clodoald''', popular numit '''Cloud''' în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560), a fost un sfânt [[călugăr]] provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al francilor. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 septembrie]].
 
  
 
==Viața==
 
==Viața==
 
Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri ale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta [[Clotilda]] (prăznuită la [[3 iunie]]).  
 
Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri ale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta [[Clotilda]] (prăznuită la [[3 iunie]]).  
  
Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul [[Grigore de Tours]]. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o mănăstire, ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de smerenie și de isihie, închinată în întregime lui slujirii lui [[Dumnezeu]].
+
Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul [[Grigore de Tours]]. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o [[mănăstire]], ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de [[smerenie]] și de [[isihie]], închinată în întregime lui slujirii lui [[Dumnezeu]].
  
Après avoir distribué tous les biens que ses oncles n’avaient pu lui ravir, il se retira auprès d’un saint moine nommé Séverin (Severnius de Noricum), qui menait une vie solitaire et contemplative dans un ermitage aux portes de Paris. Le jeune prince reçut l’habit monastique de ses mains et demeura onze ans en sa compagnie et sous sa direction spirituelle. Il quitta plus tard la région de Paris et se retira secrètement en Provence où il se construisit de ses propres mains une petite cellule.  
+
După ce s-a lepădat de toate bunurile lumești pe care unchii lui n-au putut să i le răpească, Clodoald s-a retras pe lângă un [[călugăr]] cu viață sfântă numit Severin (Severnius de Noricum), care ducea o viață pustinicească duhovnicească într-o [[chilie]] din apropierea Parisului. Tânărul prinț a primit schima monahicească de la Severin, cu care a și rămas timp de unsprezece ani în ascultare călugărească. Mai apoi a părăsit regiunea pariziană și s-a retras fără ca nimeni să știe în regiunea Provence, unde și-a cu propriile sale mâini o mică chilie.  
  
Un pauvre s’étant présenté, il n’avait à lui donner ni or, ni argent, ni provisions ; mais il se dépouilla de sa propre coule monastique pour l’en couvrir. La nuit suivante, Dieu rendit ce vêtement tout lumineux dans les mains du pauvre qui l’avait reçu.  
+
Odată, un sărac a venit la el, dar sfântul nu avea nimic să-i dea, nici aur, nici bani, nici mâncare, pentru că nu avea nimic din acestea. Dar s-a dezbrăcat de haina călugărească și i-a dat-o săracului. În noaptea următoare, Domnul Hristos i s-a arătat și i-a arătat cum haina pe care o dăduse săracului s-a făcut toată lumină, ca veșmintele Domnului la [[Schimbarea la Față]] pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]].  
  
Revenu dans les environs de Paris, Clodoald fut ordonné prêtre par Eusèbe alors évêque de Paris à la demande du peuple (en 551). Il se retira sur une colline le long de la Seine, à quelques kilomètres au-dessous de Paris, en un lieu qu’on appelait Nogent mais qui depuis a pris le nom de Saint-Cloud.  
+
Mai târziu, Clodoald a revenit în împrejurimile Parisului și a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] de Eusebiu, pe atunci [[episcop]] al Parisului, la cererea poporului (în 551). Sfântul s-a retras pe o colină în apropierea Senei, la câțiva kilometri la sud de Paris, un loc care pe atunci se numea Nogent, dar care mai târziu a luat numele sfântului și se numește până astăzi Saint-Cloud.  
  
Après y avoir vécu quelque temps en solitaire, il y bâtit un [[monastère]], qu’il fit dépendant avec son église de l’[[évêché]] de Paris.  
+
După ce a trăit mai mulți ani ca [[pustnic]], sfântul Clodoald a zidit o biserică și o mănăstire, care depindeau direct de episcopia de la Paris.  
  
Sa mort, le [[7 septembrie]] 560, prédite à l’avance, fut suivie de plusieurs miracles.  
+
La moartea lui, [[7 septembrie]] 560, pe care a prezis-o dinainte, s-au produs mai multe [[minuni]].
  
On conserve encore aujourd’hui dans cette ville les [[moaște]] du [[saint]].
+
[[Moaște]]le sfântului se păstrează până astăzi în localitatea care-i poartă numele, Saint-Cloud, în apropierea Parisului.  
  
 
[[Categorie:Preoți]]
 
[[Categorie:Preoți]]

Versiunea curentă din 18 februarie 2021 20:02

Sfântul Clodoald, popular numit Cloud în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560), a fost un sfânt călugăr provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al francilor. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 7 septembrie.

Viața

Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri ale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta Clotilda (prăznuită la 3 iunie).

Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul Grigore de Tours. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o mănăstire, ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de smerenie și de isihie, închinată în întregime lui slujirii lui Dumnezeu.

După ce s-a lepădat de toate bunurile lumești pe care unchii lui n-au putut să i le răpească, Clodoald s-a retras pe lângă un călugăr cu viață sfântă numit Severin (Severnius de Noricum), care ducea o viață pustinicească duhovnicească într-o chilie din apropierea Parisului. Tânărul prinț a primit schima monahicească de la Severin, cu care a și rămas timp de unsprezece ani în ascultare călugărească. Mai apoi a părăsit regiunea pariziană și s-a retras fără ca nimeni să știe în regiunea Provence, unde și-a cu propriile sale mâini o mică chilie.

Odată, un sărac a venit la el, dar sfântul nu avea nimic să-i dea, nici aur, nici bani, nici mâncare, pentru că nu avea nimic din acestea. Dar s-a dezbrăcat de haina călugărească și i-a dat-o săracului. În noaptea următoare, Domnul Hristos i s-a arătat și i-a arătat cum haina pe care o dăduse săracului s-a făcut toată lumină, ca veșmintele Domnului la Schimbarea la Față pe Muntele Taborului.

Mai târziu, Clodoald a revenit în împrejurimile Parisului și a fost hirotonit preot de Eusebiu, pe atunci episcop al Parisului, la cererea poporului (în 551). Sfântul s-a retras pe o colină în apropierea Senei, la câțiva kilometri la sud de Paris, un loc care pe atunci se numea Nogent, dar care mai târziu a luat numele sfântului și se numește până astăzi Saint-Cloud.

După ce a trăit mai mulți ani ca pustnic, sfântul Clodoald a zidit o biserică și o mănăstire, care depindeau direct de episcopia de la Paris.

La moartea lui, 7 septembrie 560, pe care a prezis-o dinainte, s-au produs mai multe minuni.

Moaștele sfântului se păstrează până astăzi în localitatea care-i poartă numele, Saint-Cloud, în apropierea Parisului.