Cler

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.

Acest articol necesită o reorganizare. Dacă socotiți necesar, discutați diferitele aspecte ale reorganizării în pagina de discuții a acestui articol.

Cler de la stânga la dreapta: preot, doi diaconi, şi un episcop

Cler este termenul generic folosit pentru a descrie ierarhia religioasă formală din Biserica Creştină Ortodoxă. Termenul vine din greacă κλήρος (unul, care este desemnat de altul (repartizat) sau metaforic, moştenire).

Clerul din Biserica Ortodoxă este format din acei indivizi care îndeplinesc anumite sarcini şi/sau care au o anumită autoritate în viaţa Bisericii , învaţă sau în vreun alt fel ajută la răspândirea dogmei ortodoxe sau practicilor acesteia. Adesea, ei sunt legaţi de ciclul vieţii, evenimente cum sunt: naşterea copiilor, botezul, căsătoria şi moartea. Clerul îşi desfăşoară activitatea atât în interiorul lăcaşelor de cult cât şi în afara acestora şi pot fi găsiţi lucrând în spitale, case de îngrijire a bătrânilor, misiuni, armată, etc.

Există o deosebire fundamentală între cler şi teologi: clerul are îndatoririle mai sus menţionate în timp ce teologii sunt persoane instruite / iniţiate în Teologie fără să fie în mod necesar clerici. Un laic sau un mirean poate fi teolog. Bineînţeles că uneori cele două câmpuri se suprapun. Statutul de cleric, în Biserica Ortodoxă, este rezervat bărbaţilor.

În ţările sau societăţile unde Ortodoxia are un statut special stabilit prin legi speciale, aşa cum sunt cele unde este "religie de stat" (Grecia, de exemplu), clerul poate fi finanţat sau co-finanţat de către stat, dar în general el este sprijinit financiar prin donaţii ale creştinilor ortodocşi.

Termenul de cler, aşa cum este el folosit în general în Biserica Ortodoxă, se aplică celor care sunt membrii în ordinele mari şi sunt hirotoniţi. Aceia care îi asistă pe clerici în timpul slujbelor din biserică şi sunt "tunşi" sau hirotesiţi sunt cunoscuţi ca ordinele mici.

Ordinele mari sunt formate din episcopi, preoţi şi diaconi, aceleaşi grade care se găsesc în Noul Testament şi se găseau şi în Biserica primară. Episcopii se împart în: arhiepiscopi, mitropoliţi şi patriarhi. Preoţii (care se mai numesc şi popi) se împart în: protopopi, protopresbiteri, ieromonahi (preot-călugăr) şi [[|arhimandrit]arhimandriţi] (ieromonahi seniori). Diaconia se împarte în: ierodiaconi (călugări diaconi), arhidiaconi şi protodiaconi.

Episcopii provin de obicei din rândul călugărilor şi trebuie să fie celibatari. Un preot necălugărit poate fi hirotonit episcop dacă el nu mai este împreună cu soţia sa (conform cu Canonul XII al Sinodului al VI-lea). În prezent, un astfel de preot este de obicei tuns în monahism înainte de hirotonirea ca episcop. Preoţii şi diaconii pot fi căsătoriţi, dar înainte de a fi hirotoniţi. Dacă ei divorţează ulterior şi doresc să se recăsătorească atunci trebuie să părăsească preoţia şi dă redevină laici. Tot clerul ortodox este format numai din bărbaţi.

Există însemnări în Noul Testament despre diaconiţele din biserica primară. Părerea unanim acceptată astăzi este că acestea nu au fost niciodată egalul diaconilor, ci aveau responsabilităţi separate. Vechiul rang al diaconiţelor este înlocuit în prezent de rangul de stareţă.

Ordinele mici sunt formate din subdiaconi şi citeţi, şi care sunt tunşi şi aspiranţi (acoliţi). Aceste ranguri nu au restricţii referitoare la căsătorie.

Ordinea obişnuită de hirotonire este următoarea: citeţ, subdiacon, diacon, preot şi episcop. Fiecare hirotonire trebuie să respecte această ordine, dar este posibil să fie hirotonit un laic la toate cinci în decurs de trei zile.

Organizarea Bisericii Ortodoxe este atât autoritară cât şi sinodală. Este ierarhică pentru că se aşteaptă ca laicii, diaconii şi preoţii să-şi urmeze episcopul şi să nu facă nimic din ceea ce acesta nu aprobă deoarece Iisus Hristos este capul fiecărui episcop. Este sinodală prin aceea că nu există un superior al tuturor episcopilor ci există o adunare a tuturor episcopilor care se întrunesc în sinod şi iau decizii prin consens. Un sinod reprezentativ pentru toată biserica se numeşte sinod ecumenic.

Cu toate că clerul ortodox are parte de o cinstire deosebită din partea Biserici Ortodoxe, fiecare hirotonire este văzută şi ca un martiraj. Clerul ortodox este de acord să fie slujitorul lui Iisus Hristos şi al comunităţilor respective. multe din veşmintele lor le reamintesc acest lucru. De la cler se aşteaptă foarte multe lucruri, atât spirituale cât şi materiale; în consecinţă ei au loc special în rugăciunile din slujbele ortodoxe, cerându-I lui Dumnezeu să aibă milă de ei.

Nu există un set de reguli universal valabile pentru formarea unui cleric şi există diferite forme printre bisericile locale. În mod tradiţional, candidaţii la preoţie stau cu episcopul o perioadă de timp pentru a fi instruiţi personal de episcop sau, dacă sunt călugări, ei sunt instruiţi prin supunerea faţă de superiorii mănăstirii. Practicile moderne cele mai răspândite sunt cele de instruire la seminar care pot fi sau nu asociate cu mănăstiri. Parcursul ţine în general trei ani şi, în general, este necesară o absolvirea şcolii anterioare pentru admitere. Instruirea cuprinde: dogmatică, teologie, istorie bisericească, dreptul canonic bisericesc, liturgică, studiul Bibliei şi alte subiecte, iar accentul este diferit de la o şcoală la alta. Cu toate acestea, absolvirea seminarului nu este o garanţie pentru hirotonire; este doar decizia episcopului eparhial. Cerinţele pentru cei care vor rămâne diaconi sunt adesea mult mai puţin riguroase decât cele pentru preoţi.

Legături externe

• Wikipedia: Clerul
• Eticheta clerului