Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Citeț

Versiunea din 19 iunie 2013 20:19, autor: Oql (Discuție | contribuții) (a redenumit Citeţ în Citeț: Diacritice cu virgulă.)
Citeţ în sutană.
Un citeţ, numit uneori şi lector (în greceşte, αναγνώστης, anagnostis sau anagnostes; în slavonă, Чтецъ, chtets) este unul din ordinele mici ale Bisericii Ortodoxe, un ordin sub-clerical al cărui membri sunt tunşi, ceea ce îl face deosebit, binecuvântat de episcop să citească citirile din Apostol în timpul Sfintei Liturghii. El mai poate îndeplini rolul de cantor, catehet sau alte roluri în parohie.

Acest rang este mai mare decât cel de paznic al uşilor (acum pe scară largă căzut în desuetudine) şi mai mic decât cel de subdiacon. Rolul esenţial al citeţului este acela de a citi pericopele din Vechiul Testament şi din Apostol din timpul Sfintei Liturghii sau altor slujbe, la fel ca şi cântarea Psalmilor şi versurilor din unele antifoane. Există o slujbă specială pentru tunderea citeţului, cu toate că în practica contemporană orice laic poate primi binecuvântarea preotului pentru a citi. Rolul citeţului îl include şi pe acela de purtător de lumânări iar slujba de tundere a citeţului precizează acest lucru.

În Biserica Rusă dinainte de reformele Patriarhului Nikon, exista un ordin mic adiţional citeţului numit psalomșcik (în Slavonă Ѱаломщикъ), al cărui unuic rol era acela de a citi catisma psalmilor, care era lungă, ceea ce le permitea citeţului şi cantorului să îşi menajeze vocea. Aceste rang a supravieţuit în acele biserici care folosesc ritualurile pre-nikoniene: rascolnicii (atât cei cu preoţi(popovţii) cât şi cei fără preoţi(bezpopovţii), acele parohii din ROCOR sau din Patriarhia Moscovei. Rangul de psalomșcik a supravieţuit în cultul rus nikonian, reformat ulterior, ca o alternativă, uşor arhaică şi cu nume ciudat la cantor.

Citeţilor li se permite să îmbrace o sutană, cu toate că mulţi o fac numai în timpul slujbelor. În general, citeţii nu poartă haină sau veşminte clericale

Un citeţ este, în general, tuns de un episcop, cu toate că, în unele tradiţii, un protopop sau un arhimandrit poate face tunderea cu binecuvântarea episcopului, dacă acesta nu este disponibil. În comunităţile monastice, arhimandritul stareţ îi poate tunde pe acei călugări peste care este pus.

Legături externe