Ciprian și Iustina

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 2 octombrie 2014 17:25, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (aranjare în pagină)
Salt la: navigare, căutare
Sfinții Ciprian și Iustina - Monologhionul lui Vasile al II-lea, 985 d.Hr.
Sfinții mucenici Ciprian și Iustina au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 2 octombrie.

Sf. Ciprian nu trebuie confundat cu Sf. Ciprian al Cartaginei[1], pomenit pe 16 septembrie.

Viaţa

Sfântul Ciprian era din Antiohia Siriei, de bun neam şi bogat, filozof şi vrăjitor cumplit. A fost câştigat la credinţa cea întru Hristos de către Iustina, o fecioară creştină din Antiohia care toate demonicele lui lucrări le-a destrămat. Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseţii ei rănindu-se şi neajungându-şi scopul, a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimiţând demonii către tânără, n-a izbutit nimic. Deci după ce a cunoscut că meşteşugul său este neputincios, s-a botezat şi, arzând vrăjitoreştile sale cărţi, a crezut în Domnul.

Mai apoi, sfântul Ciprian a fost făcut episcop şi pe mulţi povăţuindu-i la credinţa lui Hristos. Iar sfânta Iustina de devenit stareța unei mănăstiri de fecioare. , a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, şi strujindu-li-se coastele au fost băgaţi în cazan de fier; şi fiind trimişi la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Teologul, nu pe altul, ci pe acesta îl numea iubit Fecioarei. Şi se săvârşeşte soborul lor la locul muceniciei din Nicomidia, care se află de acea parte, la locaşurile lui Solomon, în ziua de 2 octombrie.

Trupurile lor au zăcut şase zile neîngropate şi fiind acolo nişte străini le-au luat în taină şi le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinţilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina şi Teoctist. Mai târziu moaștele lor au fost mutate în basilica împăratului Constantin din Roma. La mormântul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite mucenic Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul 1:

De la meşteşugul vrăjitoresc întorcându-te, de Dumnezeu înţelepţite, la dumnezeiasca cunoştinţă, doctor preaînţelept te-ai arătat lumii, dăruind tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina, cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna îl confundă pe Sf. Ciprian al Cartaginei (pomenit pe 16 septembrie) cu acest Sf. Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit pe 2 octombrie). Indicaţiile sale se referă la acesta din urmă. El arată aşadar că acest Sf. Ciprian se zugrăveşte ca un om tânăr cu părul creţ, dar cu barba lungă şi sură („afumată”), despărţită în două; poartă un înscris care zice: "Tu, Împărate, Cela ce eşti pururea şi petreci în veci...” [2].

Notă

  1. Confuzia începe încă din secolul al IV-lea, în scrierile lui Grigorie de Nazianz (Cuvântarea 18) și Prudentius (Imnul 13), și continuă în unele sinaxare până astăzi. - http://www.newadvent.org/cathen/04583a.htm
  2. Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 153, 162, 187, 237.

Surse

Legături externe