Ciprian al Cartaginei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 25 de versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Sfântul Ciprian''', după numele său latinesc Thascius Caecilius Cyprianus, s-a născut către anul 200 şi a murit mucenic la [[14 septembrie]] 258. A fost [[episcop]] de [[Cartagina]] în timpul [[persecuţie]]i lui Valerian. După [[Sfântul Augustin]], el este unul din cei mai importanţi mărturisitori ai Bisericii în Occident în primele secole ale creştinismului. În [[Biserica Ortodoxă]] prăznuirea lui se face la [[16 septembrie]].
+
{{Sfinti
 +
|nume= Sf. Mucenic<br>Ciprian al Cartaginei
 +
|Imagine= [[Imagine:Cyprian.jpg|270 px|Sfântul Ciprian al Cartaginei]]
 +
|nastere= începutul sec. III d.Hr.
 +
|adormire= [[14 septembrie]] 258 d.Hr.
 +
|localizare= Cartagina, Africa de Nord<br>(în Imperiul Roman)
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie=
 +
|tip= [[mucenic]], [[ierarh]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[14 septembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}'''Sfântul Ciprian''', după numele său latinesc Thascius Caecilius Cyprianus, s-a născut către anul 200 și a murit ca [[mucenic]] la [[14 septembrie]] 258. A fost [[episcop]] de Cartagina în timpul [[persecuție]]i lui Valerian. După [[Augustin de Hipona|Sfântul Augustin]], el este unul din cei mai importanți mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord în primele secole ale creștinismului. În [[Biserica Ortodoxă]] [[Praznic|prăznuirea]] lui se face la [[16 septembrie]]<ref>Martirologiile Bisericii Africii de Nord menționează prăznuirea Sf. Mc. Ciprian pe 16 septembrie, și de aceea această dată a fost reținută atât în Orient cât și în Occident pentru memoria lui odată cu unificarea și armonizarea martirologiilor. Cum martiriul lui a avut loc pe [[14 septembrie]], ziua [[Înălțarea Sfintei Cruci|Înălțării Sfintei Cruci]] la [[Ierusalim]], unele Biserici locale au mutat memoria lui fie pe 13 septembrie, fie pe 15 septembrie (martirologiile romane). A se vedea http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1859/Saint-Cyprien-de-Carthage.html și Sinaxarul Păritelui Macarie de la Simonos Petra.</ref>.
  
−
[[Image:Cyprian.jpg|right|300px|thumb|Cyprien de Carthage]]
+
Nu trebuie confundat cu Sf. [[Ciprian vrăjitorul|Ciprian, fostul vrăjitor]], pomenit de Biserică pe [[2 octombrie]].
  
−
== Viaţa şi mucenicia ==
+
== Viața și mucenicia ==
−
Il naît en [[Afrique du Nord]] vers 200 de parents [[paganisme|païens]], très probablement [[berbères]]<ref>Saint Cyprien est considéré comme Berbère par de nombreux auteurs français et anglo-saxons dont Gabriel Camps et Eugène Guernier.</ref>. Il fait d'abord une carrière de [[rhéteur]] à [[Carthage]]. Il professe d'abord la [[rhétorique]] et se convertit assez tard au [[christianisme]].
+
Sfântul Ciprian s-a născut în Africa de Nord către anul 200, din părinți păgâni, foarte probabil de origină berberă<ref>Sfântul Ciprian este considerat ca berber de mulți autori anglo-saxoni și francezi, între care istoricii Gabriel Camps și Eugène Guernier.</ref>. A făcut mai întâi o carieră de retor la Cartagina. A profesat retorica mulți ani înainte de a se converti la [[creștinism]] la o vârstă matură, având între 40 și 50 de ani.
  
−
Il devient [[Prêtre catholique|prêtre]] puis, en [[248]] ou [[249]], évêque de Carthage. Il est persécuté sous l'[[empereur romain]] [[Dèce]], et forcé de quitter Carthage. Mais il y rentre bientôt et étouffe les [[hérésie]]s qui s'étaient répandues en son absence.  
+
Devine mai întâi [[preot]], iar apoi episcop de Cartagina în 248 sau 249. Este urmărit, interogat și persecutat în timpul împăratului Deciu, și este forțat la exil, din care se întoarce după puțină vreme ca să combată [[erezii]]le instalate în cetate lipsa sa.
  
−
Il aura une querelle assez vive avec le [[pape]] [[Étienne Ier (pape)|Étienne I{{er}}]], au sujet du [[baptême]] donné par les hérétiques, en soutenant que ce baptême n'est pas valable. Sous l'empereur [[Valérien]], lors des persécutions, il est d'abord condamné à l'exil (août [[257]]) puis est décapité avec plusieurs de ses compagnons ecclésiastiques, dont [[Flavien]], le 14 septembre 258, jugés responsables des troubles qui agitaient la cité.
+
Personalitate puternică a Bisericii creștine din [[mitropolie|Mitropolia]] Africii de Nord, sfântul Ciprian a purtat o dispută teologică acută cu papa Ștefan I al Romei (254-257) cu privire la validitatea botezului făcut de eretici, sfântul Ciprian susținând că acest botez nu este valid.  
  
−
Sa vie est connue par une biographie, la ''Vita Cypriani'', écrite par le [[diacre]] Pontius. On a aussi conservé les ''Actes proconsulaires'' de sa passion avec les compte-rendus authentiques des interrogatoires.  
+
Sub împăratul [[Valerian]] (253-259), în timpul persecuțiilor, este mai întâi condamnat la exil (august 257), iar mai apoi decapitat împreună cu alți [[cleric]]i responsabili ai Bisericii Cartaginei (între care și Flavian), în ziua de 14 septembrie 258, fiind acuzați de tulburările apărute în cetate.
 +
 
 +
Viața sa a fost scrisă de [[ucenic]]ul și [[diacon]]ul său, Pontius, și s-a transmis în latină sub numele de ''Vita Cypriani''. S-au păstrat de asemenea și ''Actele proconsulare'' ale patimii sale dimpreună cu originalul autentic al interogatoriilor la care a fost supus.
  
 
== Scrieri ==
 
== Scrieri ==
−
Saint Cyprien a écrit en [[latin]] de nombreux [[Traité (littérature)|traités]] ainsi que des lettres. Leur objet et leur but est de défendre le christianisme et de soutenir la foi des chrétiens.  
+
Sfântul Ciprian a scris în latină numeroase tratate și scrisori, mai puțin cunoscute de [[Biserica Răsăriteană]], dar recuperate de teologia ortodoxă din secolul XX. Scopul lor principal este apărarea creștinismului în fața păgânilor, dar și întărirea creștinilor și apărarea credinței Bisericii în fața [[erezie|ereziilor]].  
−
 
 
−
* Le traité ''Ad Donatum'' comprend une peinture de la décadence morale de la société de son temps.
 
−
* L'''Ad Fortunanum'' est une exhortation au [[Martyr|martyre]].
 
−
 
 
−
Les lettres de saint Cyprien sont des documents historiques précieux<ref> La ''Lettre de Saint-Cyprien (Epistula LXVIII)'' adressée au pape Étienne I{{er}} nous indique par exemple le premier [[Archevêché d'Arles|évêque d'Arles]] historiquement connu : l'évêque Marcianus.<br>{{début citation}}Frère Cyprien à Étienne,<br>Notre collègue Faustinus, de Lyon, un frère qui nous est très cher, m'a écrit à deux reprises en me disant que Marcianus qui est à Arles, porte contre les chrétiens repentants la très grave accusation d'hérésie, si bien que les serviteurs de Dieu qui se repentent, souffrent et implorent l'église dans les larmes, les gémissements et la douleur, se voient refusées la consolation et l'aide de la piété divine et de la douceur du Père ; alors qu'ils sont blessés, ils n'ont pas le droit de venir soulager leurs blessures, mais sans espoir d'apaisement et de communion, ils sont laissés en pâture aux loups et jetés en proie au diable.{{fin citation}}</ref>, notamment pour comprendre l'évolution du droit ecclésiastique.
 
  
−
Le traité ''[[De l'unité de l'Église catholique]]'' (''De Catholicae Ecclesiae unitate'' publié en [[251]]) est l'une de ses œuvres clés, saint Cyprien n'ayant de cesse de rappeler l'unité de l'Église. Il met en garde ses contemporains chrétiens contre l'orgueilleuse tentation de créer une église parallèle à la « grande Église ». Cela n'aboutirait à rien car « hors de l'Église, il n'y a pas de salut » (personne ne peut se sauver en dehors de l'Église). Cette expression (en [[latin]] [[extra Ecclesiam nulla salus]]) a souvent été mal comprise.
+
Între cele mai importante scrieri ale sfântului Ciprian se numără:
 +
*  Tratatul ''Ad Donatum'' cuprinde o frescă a decadenței morale a societății timpului său.
 +
* ''Ad Fortunanum'' este un îndemn la mucenicia creștină.
 +
* ''Despre cei căzuți'' („cei căzuți” fiind creștinii care au cedat în timpul persecuției lui Deciu aducând jertfe idolilor)
 +
* ''Împotriva spectacolelor''
 +
* ''Despre purtarea fecioarelor''
 +
* ''Despre unitatea Bisericii'' - Tratatul ''Despre unitatea Biserici'' (''De Catholicae Ecclesiae unitate'' publicat în anul 251) este una din operele sale cheie, în care sfântul Ciprian vorbește despre unitatea Bisericii și îi pune în gardă pe contemporanii săi despre ispita orgolioasă a creării unor ”biserici paralele” a ceea ce el numește „marea Biserică”. El concluzionează cu o expresia « în afara Bisericii nu este mântuire » (în latină extra Ecclesiam nulla salus) care a fost adeseori scoasă din contextul ei pentru a exprima că nimeni nu se mântuiește din cei necreștini, în timp ce sfântul Ciprian se referea la cei din Biserică care se separă din orgoliu în schisme sau erezii.
 +
* ''Despre Rugăciunea domnească''
  
−
Il a laissé quelques écrits dont les principaux sont :
+
Scrisorile sfântului Ciprian sunt documente istorice prețioase <ref>''Scrisoarea Sfântului Ciprian (Epistula LXVIII)'' adresată papei Ștefan I precizează, de exemplu, numele primului episcop de Arles cunoscut în istorie: episcopul Marcianus: „Fratele Ciprian lui Ștefan. Colegul nostru Faustinus din Lyon, un frate care ne este foarte drag, mi-a scris în două rânduri spunându-mi că Marcianus, care este la Arles, aduce asupra creștinilor care se pocăiesc [după abjurarea din timpul persecuțiilor, n.n.] foarte grava acuzație de [[erezie]]. Deși slujitorii lui Dumnezeu se pocăiesc, suferă și imploră Biserica cu lacrimi, suspinuri și durere, ei își văd refuzate mângâierea și ajutorul pietății divine și a milei Părintelui. Deși sunt răniți, ei nu au dreptul să-și mângâie rănile, ci sunt lăsați pradă lupilor și aruncați în fața [[diavol]]ului neavând dreptul de a veni să-și tămăduiască rănile și fiind fără nădejde de mângâiere și de împărtășire.”</ref> și importante pentru înțelegerea evoluției [[Drept canonic|dreptului canonic]] bisericesc și a [[eclesiologie]]i.
−
* ''Des Tombés'' (on nommait ainsi ceux qui avaient fléchi pendant la persécution de Dèce)
 
−
* ''Contre les Spectacles''
 
−
* ''De l'Unité de l'Église''
 
−
* ''De l'Oraison dominicale''
 
  
−
Le style de saint Cyprien est célébré notamment par le [[poète]] [[Prudence (Aurelius Prudentius Clemens)|Prudence]]. Jusqu'à [[Augustin d'Hippone|saint Augustin]], il est le modèle incontesté des écrivains ecclésiastiques latins. Ses ''Œuvres'' ont été imprimées plusieurs fois, la meilleure édition signalée au {{XIXe siècle}} par le [[Référence:Dictionnaire universel d'histoire et de géographie (Bouillet et Chassang)|Dictionnaire Bouillet]] est celle qui fut commencée par [[Étienne Baluze]] et terminée par dom Maran (publiée à [[Paris]] en [[1726]]). Une partie de ses ''Œuvres'' a été traduite en français par [[Jacques Tigeon]] en [[1574]] et par Lambert en [[1672]]. L'[[abbé]] [[Marie-Nicolas-Silvestre Guillon]] en a donné une traduction complète en [[1838]].
+
Stilul oratoric și literar al sfântului Ciprian a devenit celebru mai ales datorită poetului Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) <ref>Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) îi consacră sfântului Ciprian poemul ''Peristephanon 13'', în care vorbește despre [[convertire]]a, despre elocvența și despre martiriul sfântului. Și poetul Ennodius îi consacră un Imn (1, 12).</ref>. Până la [[Fericitul Augustin]] (354-430), Ciprian al Cartaginei a fost modelul de necontestat al scriitorilor latini. ''Scrierile'' sale complete au fost publicate de multe ori, și traduse integral sau fragmentar în multe limbi.
  
 
== Cult ==
 
== Cult ==
−
Saint Cyprien a été enterré à Carthage, dans le cimetière de Macrobius Candidianus, à la rue des Mappales. C'est là que commence son culte, immédiatement après son martyre, le 14 septembre 258. Lors de la Paix de l'Église, on y construira une [[Basilique religieuse|basilique]] et on établira une ''mensa Cypriani'' ([[mémorial]]) sur le lieu de son supplice (''in agro Sexti'').  
+
Sfântul Ciprian a fost [[Înmormântare|înmormântat]] la Cartagina, în [[cimitir]]ul Macrobius Candidianus. Acolo a început cultul său, imediat după martiriul din [[14 septembrie]] 258. Odată cu [[pacea constantiniană]], pe locul [[mormânt]]ului său a fost construită o biserică, și o [[slujbă]] de comemorare a fost instituită oficial pe locul unde s-a petrecut mucenicia sa prin decapitare (''in agro Sexti'').  
  
−
Saint Cyprien, évêque, martyr et Docteur de l'Église, est fêté le [[16 septembre]]. Cette fête est inscrite dans les plus anciens calendriers liturgiques.  
+
Sfântul Ciprian, episcop, mucenic și [[teolog]] al Bisericii, este prăznuit la data de [[16 septembrie]] atât în Biserica Ortodoxă cât și în cea Catolică, sărbătoarea sa fiind menționată de cele mai vechi [[Martirologiu|martirologii]] și [[calendar bisericesc|calendar]]e liturgice.
  
−
Cyprien est nommé au canon romain de la [[messe]] de rite latin.
+
==Iconografie==
  
−
[[Prudence (Aurelius Prudentius Clemens)|Prudence]] consacre à saint Cyprien le [[Poésie|poème]] ''Peristephanon 13'' où il évoque sa conversion, son éloquence et son martyre. [[Ennodius]] fait de même (Hymne 1, 12).
+
[[Dionisie din Furna]] din Furna îl confundă pe Sf. Ciprian al Cartaginei (pomenit pe [[16 septembrie]])cu Sf. [[Ciprian și Iustina|Ciprian, fostul vrăjitor]] (pomenit pe [[2 octombrie]]). Indicațiile sale se referă la acesta din urmă - a se vedea [[Ciprian_vrăjitorul#Iconografie|aici]]. <ref>''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 162, 187, 237. </ref>.
  
−
== Bibliografie ==
+
{{start box}}
−
* Vincent Serralda et André Huard, ''Le Berbère...Lumière de l'Occident'', éd. Nouvelles Éditions Latines, Paris, 1990, 63 p. {{ISBN|9782723302395}}
+
{{succesiune|
 +
înainte=Donatus|
 +
titlu=Episcop de Cartagina|
 +
ani=248-258|
 +
după=?}}
 +
{{end box}}  
  
−
== Voir aussi ==
+
== Note ==
−
*[[Liste des Saints anciens d'Afrique du Nord]]
+
<references/>
  
−
== Notes ==
+
== Surse ==
−
<references/>
+
* Adaptare a articolului „Cyprien de Carthage” din fr.wikipedia.org
 +
* Vincent Serralda et André Huard, ''Le Berbère... Lumière de l'Occident'', éd. Nouvelles Éditions Latines, Paris, 1990, 63 p. ISBN 9782723302395
  
 
== Legături externe ==
 
== Legături externe ==
−
*{{fr}} [http://www.afrique-du-nord.com/article.php3?id_article=995 Habemus Papam, alleluia !, Les Berberes celebres]
+
*(fr) [http://www.afrique-du-nord.com/article.php3?id_article=995 Habemus Papam, alleluia !, Les Berberes celebres]
−
*{{fr}} [http://www.patristique.org/article.php3?id_article=192 Bruno Chenu, ''Le livre des martyrs chrétiens'', éd. Centurion, Paris, 1988, pp. 95-98]
+
*(fr) [http://www.patristique.org/article.php3?id_article=192 Bruno Chenu, ''Le livre des martyrs chrétiens'', éd. Centurion, Paris, 1988, pp. 95-98]
−
*{{fr}} [http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/cyprien/index.htm Traités et lettres de saint Cyprien]
+
*(fr) [http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/cyprien/index.htm Traités et lettres de saint Cyprien]
−
*{{fr}} [http://www.scribd.com/doc/2949744/Le-traite-Ad-Quirinus-de-Cyprien-de-Carthage Le traité à Quirinus, recueil de Testimonia]
+
*(fr) [http://www.scribd.com/doc/2949744/Le-traite-Ad-Quirinus-de-Cyprien-de-Carthage Le traité à Quirinus, recueil de Testimonia]
−
*{{fr}} [http://stmaterne.blogspot.com/2008/08/saint-cyprien-de-carthage-et-la.html biographie & hagiographie de l'évêque Orthodoxe saint Cyprien de Carthage], iconographie & hymnographie
+
*(fr) [http://stmaterne.blogspot.com/2008/08/saint-cyprien-de-carthage-et-la.html biographie & hagiographie de l'évêque Orthodoxe saint Cyprien de Carthage], iconographie & hymnographie
−
*{{fr}} [http://www.orthodoxievco.fr/ecrits.htm Traités & lettres de saint Cyprien] et d'autres Pères de l'Église
+
*(fr) [http://www.orthodoxievco.fr/ecrits.htm Traités & lettres de saint Cyprien] et d'autres Pères de l'Église
−
*{{en}} [http://www.newadvent.org/cathen/04583b.htm Article sur Cyprien de Carthage (Catholic Encyclopedia)]
+
*(en) [http://www.newadvent.org/cathen/04583b.htm Article sur Cyprien de Carthage (Catholic Encyclopedia)]
  
−
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 +
[[Categorie:Episcopi de Cartagina]]
 
[[Categorie:Teologi]]
 
[[Categorie:Teologi]]
−
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
 +
 +
[[en:Cyprian of Carthage]]

Versiunea curentă din 16 septembrie 2019 04:58

Sf. Mucenic
Ciprian al Cartaginei
Sfântul Ciprian al Cartaginei
Date personale
Naștere începutul sec. III d.Hr.
Mutare la Domnul (†) 14 septembrie 258 d.Hr.
Localizare Cartagina, Africa de Nord
(în Imperiul Roman)
Naționalitate
Date cult
Tip mucenic, ierarh
Data canonizării
Prăznuire la data de 14 septembrie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul Ciprian, după numele său latinesc Thascius Caecilius Cyprianus, s-a născut către anul 200 și a murit ca mucenic la 14 septembrie 258. A fost episcop de Cartagina în timpul persecuției lui Valerian. După Sfântul Augustin, el este unul din cei mai importanți mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord în primele secole ale creștinismului. În Biserica Ortodoxă prăznuirea lui se face la 16 septembrie[1].

Nu trebuie confundat cu Sf. Ciprian, fostul vrăjitor, pomenit de Biserică pe 2 octombrie.

Viața și mucenicia

Sfântul Ciprian s-a născut în Africa de Nord către anul 200, din părinți păgâni, foarte probabil de origină berberă[2]. A făcut mai întâi o carieră de retor la Cartagina. A profesat retorica mulți ani înainte de a se converti la creștinism la o vârstă matură, având între 40 și 50 de ani.

Devine mai întâi preot, iar apoi episcop de Cartagina în 248 sau 249. Este urmărit, interogat și persecutat în timpul împăratului Deciu, și este forțat la exil, din care se întoarce după puțină vreme ca să combată ereziile instalate în cetate lipsa sa.

Personalitate puternică a Bisericii creștine din Mitropolia Africii de Nord, sfântul Ciprian a purtat o dispută teologică acută cu papa Ștefan I al Romei (254-257) cu privire la validitatea botezului făcut de eretici, sfântul Ciprian susținând că acest botez nu este valid.

Sub împăratul Valerian (253-259), în timpul persecuțiilor, este mai întâi condamnat la exil (august 257), iar mai apoi decapitat împreună cu alți clerici responsabili ai Bisericii Cartaginei (între care și Flavian), în ziua de 14 septembrie 258, fiind acuzați de tulburările apărute în cetate.

Viața sa a fost scrisă de ucenicul și diaconul său, Pontius, și s-a transmis în latină sub numele de Vita Cypriani. S-au păstrat de asemenea și Actele proconsulare ale patimii sale dimpreună cu originalul autentic al interogatoriilor la care a fost supus.

Scrieri

Sfântul Ciprian a scris în latină numeroase tratate și scrisori, mai puțin cunoscute de Biserica Răsăriteană, dar recuperate de teologia ortodoxă din secolul XX. Scopul lor principal este apărarea creștinismului în fața păgânilor, dar și întărirea creștinilor și apărarea credinței Bisericii în fața ereziilor.

Între cele mai importante scrieri ale sfântului Ciprian se numără:

  • Tratatul Ad Donatum cuprinde o frescă a decadenței morale a societății timpului său.
  • Ad Fortunanum este un îndemn la mucenicia creștină.
  • Despre cei căzuți („cei căzuți” fiind creștinii care au cedat în timpul persecuției lui Deciu aducând jertfe idolilor)
  • Împotriva spectacolelor
  • Despre purtarea fecioarelor
  • Despre unitatea Bisericii - Tratatul Despre unitatea Biserici (De Catholicae Ecclesiae unitate publicat în anul 251) este una din operele sale cheie, în care sfântul Ciprian vorbește despre unitatea Bisericii și îi pune în gardă pe contemporanii săi despre ispita orgolioasă a creării unor ”biserici paralele” a ceea ce el numește „marea Biserică”. El concluzionează cu o expresia « în afara Bisericii nu este mântuire » (în latină extra Ecclesiam nulla salus) care a fost adeseori scoasă din contextul ei pentru a exprima că nimeni nu se mântuiește din cei necreștini, în timp ce sfântul Ciprian se referea la cei din Biserică care se separă din orgoliu în schisme sau erezii.
  • Despre Rugăciunea domnească

Scrisorile sfântului Ciprian sunt documente istorice prețioase [3] și importante pentru înțelegerea evoluției dreptului canonic bisericesc și a eclesiologiei.

Stilul oratoric și literar al sfântului Ciprian a devenit celebru mai ales datorită poetului Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) [4]. Până la Fericitul Augustin (354-430), Ciprian al Cartaginei a fost modelul de necontestat al scriitorilor latini. Scrierile sale complete au fost publicate de multe ori, și traduse integral sau fragmentar în multe limbi.

Cult

Sfântul Ciprian a fost înmormântat la Cartagina, în cimitirul Macrobius Candidianus. Acolo a început cultul său, imediat după martiriul din 14 septembrie 258. Odată cu pacea constantiniană, pe locul mormântului său a fost construită o biserică, și o slujbă de comemorare a fost instituită oficial pe locul unde s-a petrecut mucenicia sa prin decapitare (in agro Sexti).

Sfântul Ciprian, episcop, mucenic și teolog al Bisericii, este prăznuit la data de 16 septembrie atât în Biserica Ortodoxă cât și în cea Catolică, sărbătoarea sa fiind menționată de cele mai vechi martirologii și calendare liturgice.

Iconografie

Dionisie din Furna din Furna îl confundă pe Sf. Ciprian al Cartaginei (pomenit pe 16 septembrie)cu Sf. Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit pe 2 octombrie). Indicațiile sale se referă la acesta din urmă - a se vedea aici. [5].

Casetă de succesiune:
Ciprian al Cartaginei
Precedat de:
Donatus 		Episcop de Cartagina
248-258 		Urmat de:
?



Note

  1. ↑ Martirologiile Bisericii Africii de Nord menționează prăznuirea Sf. Mc. Ciprian pe 16 septembrie, și de aceea această dată a fost reținută atât în Orient cât și în Occident pentru memoria lui odată cu unificarea și armonizarea martirologiilor. Cum martiriul lui a avut loc pe 14 septembrie, ziua Înălțării Sfintei Cruci la Ierusalim, unele Biserici locale au mutat memoria lui fie pe 13 septembrie, fie pe 15 septembrie (martirologiile romane). A se vedea http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1859/Saint-Cyprien-de-Carthage.html și Sinaxarul Păritelui Macarie de la Simonos Petra.
  2. ↑ Sfântul Ciprian este considerat ca berber de mulți autori anglo-saxoni și francezi, între care istoricii Gabriel Camps și Eugène Guernier.
  3. ↑ Scrisoarea Sfântului Ciprian (Epistula LXVIII) adresată papei Ștefan I precizează, de exemplu, numele primului episcop de Arles cunoscut în istorie: episcopul Marcianus: „Fratele Ciprian lui Ștefan. Colegul nostru Faustinus din Lyon, un frate care ne este foarte drag, mi-a scris în două rânduri spunându-mi că Marcianus, care este la Arles, aduce asupra creștinilor care se pocăiesc [după abjurarea din timpul persecuțiilor, n.n.] foarte grava acuzație de erezie. Deși slujitorii lui Dumnezeu se pocăiesc, suferă și imploră Biserica cu lacrimi, suspinuri și durere, ei își văd refuzate mângâierea și ajutorul pietății divine și a milei Părintelui. Deși sunt răniți, ei nu au dreptul să-și mângâie rănile, ci sunt lăsați pradă lupilor și aruncați în fața diavolului neavând dreptul de a veni să-și tămăduiască rănile și fiind fără nădejde de mângâiere și de împărtășire.”
  4. ↑ Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) îi consacră sfântului Ciprian poemul Peristephanon 13, în care vorbește despre convertirea, despre elocvența și despre martiriul sfântului. Și poetul Ennodius îi consacră un Imn (1, 12).
  5. ↑ Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 162, 187, 237.

Surse

  • Adaptare a articolului „Cyprien de Carthage” din fr.wikipedia.org
  • Vincent Serralda et André Huard, Le Berbère... Lumière de l'Occident, éd. Nouvelles Éditions Latines, Paris, 1990, 63 p. ISBN 9782723302395

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ciprian_al_Cartaginei&oldid=49748”