Ciprian și Iustina

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 2 octombrie 2015 04:03, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (diacritice noi (cu virgulă))
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Sfinții Ciprian și Iustina - Monologhionul lui Vasile al II-lea, 985 d.Hr.

Sfinții mucenici Ciprian și Iustina au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251). Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 2 octombrie.

Sf. Ciprian nu trebuie confundat cu Sf. Ciprian al Cartaginei[1], pomenit pe 16 septembrie.

Viața

Sfântul Ciprian era din Antiohia Siriei, de bun neam și bogat, filozof și vrăjitor cumplit. A fost câștigat la credința cea întru Hristos de către Iustina, o fecioară creștină din Antiohia care toate demonicele lui lucrări le-a destrămat. Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseții ei rănindu-se și neajungându-și scopul, a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimițând demonii către tânără, n-a izbutit nimic. Deci după ce a cunoscut că meșteșugul său este neputincios, s-a botezat și, arzând vrăjitoreștile sale cărți, a crezut în Domnul.

Mai apoi, sfântul Ciprian a fost făcut episcop și pe mulți povățuindu-i la credința lui Hristos. Sfânta Iustina a devenit stareța unei mănăstiri de fecioare. Sf. Ciprian a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului, și strujindu-li-se coastele au fost băgați în cazan de fier, și fiind trimiși la Nicomidia li s-au tăiat capetele. Iar marele Grigorie Teologul, nu pe altul, ci pe acesta îl numea „iubit Fecioarei”. Și se săvârșește soborul lor la locul muceniciei din Nicomidia, care se află de acea parte, la locașurile lui Solomon, în ziua de 2 octombrie.

Trupurile lor au zăcut șase zile neîngropate și fiind acolo niște străini le-au luat în taină și le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a îngropat cu cinste trupurile sfinților lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina și Teoctist. Mai târziu moaștele lor au fost mutate în basilica împăratului Constantin din Roma. La mormântul lor au început să se facă multe tămăduiri ale celor bolnavi care alergau acolo.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Şi părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, sfințite mucenic Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul 1:

De la meșteșugul vrăjitoresc întorcându-te, de Dumnezeu înțelepțite, la dumnezeiasca cunoștință, doctor preaînțelept te-ai arătat lumii, dăruind tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine, Cipriane cu Iustina, cu care roagă-te Iubitorului de oameni Stăpânului să mântuiască sufletele noastre.

Iconografie

Dionisie din Furna îl confundă pe Sf. Ciprian al Cartaginei (pomenit pe 16 septembrie) cu acest Sf. Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit pe 2 octombrie). Indicațiile sale se referă la acesta din urmă. El arată așadar că acest Sf. Ciprian se zugrăvește ca un om tânăr cu părul creț, dar cu barba lungă și sură („afumată”), despărțită în două; poartă un înscris care zice: "Tu, Împărate, Cela ce ești pururea și petreci în veci...” [2].

Note

  1. Confuzia începe încă din secolul al IV-lea, în scrierile lui Grigorie de Nazianz (Cuvântarea 18) și Prudentius (Imnul 13), și continuă în unele sinaxare până astăzi. - http://www.newadvent.org/cathen/04583a.htm
  2. Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 162, 187, 237.

Surse

Legături externe