Modificări

[[File:Cyprian and Justina (Menologion of Basil II).jpg|right|thumb|Sfinții Ciprian și Iustina - Monologhionul lui Vasile al II-lea, 985 d.Hr.]][[Sfinți]]i mucenici '''Ciprian și Iustina''' au trăit în vremea împăratului Deciu (către 250). [[Prăznuire]]a lor în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[2 octombrie]].

Sfântul Ciprian era din [[Antiohia ]] Siriei, de bun neam şi bogat, filozof şi vrăjitor cumplit. A fost câştigat la credinţa cea întru [[Hristos]] de către '''Iustina''', o fecioară creştină din Antiohia care toate [[demon]]icele lui lucrări le-a destrămat. Căci un bărbat oarecare elin, numit Aglaid, de dragostea frumuseţii ei rănindu-se şi neajungându-şi scopul, a venit la Ciprian; iar acesta de trei ori trimiţând demonii către tânără, n-a izbutit nimic. Deci după ce a cunoscut că meşteşugul său este neputincios, s-a [[botez]]at şi, arzând vrăjitoreştile sale cărţi, a crezut în Domnul. Apoi a fost făcut [[episcop]] şi pe mulţi povăţuindu-i la credinţa lui Hristos, a fost prins împreună cu Iustina de către stăpânitorul Damascului[[Damasc]]ului, şi strujindu-li-se coastele au fost băgaţi în cazan de fier; şi fiind trimişi la [[Nicomidia ]] li s-au tăiat capetele. Iar marele [[Grigorie Teologul]], nu pe altul, ci pe acesta îl numea iubit Fecioarei. Şi se săvârşeşte [[sobor]]ul lor la locul [[mucenic]]iei, care se află de acea parte, la locaşurile lui Solomon, în ziua de [[2 octombrie]].

:Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor [[Apostol]]ilor fiind, lucrare ai aflat, de [[Dumnezeu ]] insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite mucenic Ciprian, roagă-te lui [[Hristos ]] Dumnezeu sa mântuiască sufletele noastre.

[[Dionisie din Furna]] din Furna îl confundă pe Sf. [[Ciprian al Cartaginei]] (pomenit pe [[16 septembrie]])cu acest Sf. Ciprian, fostul vrăjitor (pomenit pe [[2 octombrie]]). Indicaţiile sale se referă la acesta din urmă. El arată aşadar că acest Sf. Ciprian se zugrăveşte ca un om tânăr cu părul creţ, dar cu barba lungă şi sură („afumată”), despărţită în două; poartă un înscris care zice: "Tu, Împărate, Cela ce eşti pururea şi petreci în veci...” <ref>''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 153, 162, 187, 237. </ref>.

==SursaSurse==