Cinstire

Cinstirea (gr. doulia) sau venerarea este calea prin care se arată respect şi dragoste pentru cele sfinte. Este modul de a trata ceva sau pe cineva cu reverenţă, respect adânc şi onorare. Cinstirea nu este acelaşi lucru cu adorarea (gr. latreia), care este dăruirea totală şi uneori peste pentru unirea cu Dumnezeu, în timp ce cinstirea este arătarea bucuriei pentru ceea ce a făcut Dumnezeu. Aici pot apare confuzii pentru că cineva poate cinsti ceea ce altul adoră în acelaşi mod în care alţii cinstesc. Cinstirea este o parte a adoraţiei credincioşilor ortodocşi, dar ei arată dragoste şi respect şi în afară de adorarea lui Dumnezeu.

Moduri de cinstire

Sărutul

Sărutul este un act cu rădăcini adânci în Ortodoxie. Atunci când intră în biserică, există obiceiul la creştinii ortodocşi să cinstească sau să sărute icoanele. Prin acest lucru creştinul arată dragoste şi respect pentru darurile şi lucrarea lui Dumnezeu pentru om.

De asemenea, credinciosul sărută mâna dreaptă a preotului la unele ocazii. Cu mâna dreaptă preotul dă binecuvântările, care nu sunt ale lui, ci vin de la Dumnezeu. Astfel, prin acest act de cinstire, creştinii cinstesc în fapt Preoţia Desăvârşită a lui Hristos, la care preotul paroh este un simplu participant.

Metania

Metania este un semn de cinstire atunci când se face în faţa icoanei Mântuitorului sau a crucii. Mult mai des, metania este semn de cinstire când se face în faţa altei persoane (de ex. în faţa unui superior în cazul monahilor) sau în faţa icoanei unui sfânt.

Metania este "căderea cu faţa la pământ". Uneori este numită şi "metanie mare". "Metania mică", închinarea, sau închinăciunea este atunci când omul se înclină în faţa cuiva, uneori atingând cu mâna pământul.

Cinstirea icoanelor

Icoanele sunt imagini. Respectul şi cinstirea arătate icoanelor, totuşi, nu este îndreptată doar spre pictura, lemnul sau piatra respective, ci mai degrabă către sfântul pictat. Chiar şi atunci când o icoană făcătoare de minuni este foarte cinstită, de fapt sursa acelor miracole (Dumnezeu, prin intermedierea acelui sfânt) este ceea ce este cinstit.

Cinstirea Sfintei Cruci

Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.

A se vedea articolele Cruce - Semnul crucii - Înălţarea Sfintei Cruci.

Cinstirea moaştelor de sfinţi

A se vedea şi articolul Moaşte.

În moaşte, creştinii cinstesc puterea vie şi de viaţă făcătoare a Sfântului Duh, care îi face nu numai nestricăcioşi ci şi vindecători. În Sfânta Scriptură, se ştie că prin atingerea de oasele Profetului Elisei un om mort a înviat (IV Regi 13:21). În plus, o femeie cu scurgere de sânge, s-a vindecat prin atingerea de marginea hainei Mântuitorului (Matei 9:20-22). În altă parte, un om bolnav şi posedat a fost vindecat prin aşezarea peste el a batistei şi şorţului Sfântului Apostol Pavel (Fapte 19:12). Aceeaşi putere divină a dat putere de nestricăciune şi făcătoare de minuni corpurilor sfinţilor pentru a întării credinţa creştinilor.

Cinstirea Evangheliei

Credinciosul ortodox priveşte Biblia ca o icoană vorbită a Mântuitorului. Al şaptelea Sinod Ecumenic a hotărât că Evangheliile şi Sfintele Icoane să fie cinstite în acelaşi mod. În fiecare biserică ortodoxă, Cartea Evangheliei are un loc de cinste pe masa altarului; este purtată în procesiune la Sfânta Liturghie şi la Utrenie, duminica şi de sărbători. Astfel este cinstit Cuvântul Domnului în Biserica Ortodoxă.

Cinstirea sfinților

A se vedea articolul Sfinți.