Chiril al Ierusalimului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(legături interne și mici corecturi)
m (Sursa)
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
Cel între [[sfinţi]] Părintele nostru '''Chiril al Ierusalimului''' (315-386) a fost un [[teolog]] remarcabil şi [[arhiepiscop]] al [[Ierusalim]]ului în perioada timpurie a Bisericii. Este sărbătorit în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[18 martie]].
+
{{Sfinti
 +
|nume= Sf. Chiril al Ierusalimului
 +
|Imagine= [[Fișier:Saint_Cyril_of_Jerusalem.jpg|thumb|230px]]
 +
|nastere= 315
 +
|adormire= 386, Ierusalim
 +
|localizare= [[Ierusalim]]
 +
|recunoastere= pan-ortodoxă
 +
|etnie=
 +
|tip= [[ierarh]], [[teolog]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[18 martie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}Cel între [[sfinți]] Părintele nostru '''Chiril al Ierusalimului''' (315-386) a fost un [[teolog]] remarcabil și [[arhiepiscop]] al [[Ierusalim]]ului în perioada timpurie a Bisericii. Este [[Praznic|sărbătorit]] în [[Biserica Ortodoxă]] la data de [[18 martie]].
  
== Viaţa şi personalitatea ==
+
== Viața și personalitatea ==
Se ştiu puţine despre viaţa sa înainte de a deveni [[episcop]]; indicarea anului 315 ca an al naşterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] de Episcopul [[Macarie al Ierusalimului]] în jurul anului 335 iar preot 10 ani mai târziu de către Maxim. Având o fire  împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziţie relativ moderată, dar categoric împotriva [[arianism]]ului, dar (spre deosebire de câţiva dintre contemporanii săi ortodocşi) câtuşi de puţin doritor de a accepta intransigentul termen de ''[[homoousios]]'' ([[cosubstanţial]]). Separându-se de [[mitropolit]]ul său [[Acachie de Cezareea]], adept a lui [[Arie]], a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu [[ierarh]]ul său, conflict agravat şi de [[invidia]] acestuia provocată de importanţa atribuită de [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] diocezei Sf. Chiril. În 358, un conciliu ţinut sub autoritatea lui Acachie, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în [[Tars]]. La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deşi adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în [[cateheză|catehezele]] sale doctrina niceeană şi nu cea ariană. Pe de altă parte, în anul următor, [[Sinodul de la Seleucia]], la care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe Acachie. În 360, sub influenţa tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui [[Iulian Apostatul]], care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian [[Valens]] l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de Primul Sinod de la Constantinopol (381) la care a fost prezent. În cadrul acestui sinod, el a acceptat termenul de ''homoousios'', convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.
+
Se știu puține despre viața sa înainte de a deveni [[episcop]]; indicarea anului 315 ca an al nașterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] de Episcopul [[Macarie al Ierusalimului]] în jurul anului 335 iar preot 10 ani mai târziu de către Maxim. Având o fire  împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziție relativ moderată, dar categoric împotriva [[arianism]]ului, dar (spre deosebire de câțiva dintre contemporanii săi ortodocși) câtuși de puțin doritor de a accepta intransigentul termen de ''[[homoousios]]'' ([[cosubstanțial]]). Separându-se de [[mitropolit]]ul său [[Acachie de Cezareea]], adept a lui [[Arie]], a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu [[ierarh]]ul său, conflict agravat și de [[invidia]] acestuia provocată de importanța atribuită de [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] diocezei Sf. Chiril. În 358, un conciliu ținut sub autoritatea lui Acachie, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în [[Tars]]. La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deși adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în [[cateheză|catehezele]] sale doctrina niceeană și nu cea ariană. Pe de altă parte, în anul următor, [[Sinodul de la Seleucia]], la care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe Acachie. În 360, sub influența tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui [[Iulian Apostatul]], care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian [[Valens]] l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de [[Sinodul II Ecumenic|Primul Sinod de la Constantinopol]] (381), la care a fost prezent. În cadrul acestui sinod, el a acceptat termenul de ''homoousios'', convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.
  
== Poziţia teologică ==
+
== Poziția teologică ==
Deşi la început scrierile sale teologice erau oarecum vagi în exprimare, fără îndoială, ele reflectau poziţia sa de adept al ortodoxiei niceene. Chiar dacă evită controversatul termen de ''homoousios'', el sugerează ideea în multe paragrafe care exclud formula patripasiană, sibeliană şi ariană "A fost o vreme când Fiul nu exista". În altă parte el adoptă poziţia [[Sfinţii Părinţi|Părinţilor]] Răsăriteni punând accentul pe libertatea voinţei, ''autexousion'' (auto-determinare), şi abordează parţial problema acelui element atât de mult pomenit în Apus – [[păcat]]ul. Pentru el păcatul este consecinţa libertăţii, nu o stare naturală. Corpul nu este cauza, ci instrumentul păcatului, iar leacul acestuia, asupra căruia sfântul insistă, este [[pocăinţa]]. Ca mulţi dintre Părinţii Răsăriteni, concepţia sa despre creştinism este esenţialmente axată pe principii morale. Doctrina sa despre [[Înviere]] nu este la fel de realistă ca cea a altor Părinţi. Dar concepţia sa despre Biserică este categoric de ordin empiric, Biserica Sobornicească în forma sa actuală fiind cea adevărată lăsată de [[Iisus Hristos|Hristos]], cea care desăvârşeşte Biserica din [[Vechiul Testament]]. Doctrina sa despre Sfânta [[Euharistie]] este demnă de toată atenţia. Deşi uneori pare că abordează problema în mod simbolic, alteori se apropie de doctrina realistă conform căreia pâinea şi vinul sunt înseşi Trupul şi Sângele lui Hristos.
+
Deși la început scrierile sale teologice erau oarecum vagi în exprimare, fără îndoială, ele reflectau poziția sa de adept al ortodoxiei niceene. Chiar dacă evită controversatul termen de ''homoousios'', el sugerează ideea în multe paragrafe care exclud formula patripasiană, sibeliană și ariană "A fost o vreme când Fiul nu exista". În altă parte el adoptă poziția [[Sfinții Părinți|Părinților]] Răsăriteni punând accentul pe libertatea voinței, ''autexousion'' (auto-determinare), și abordează parțial problema acelui element atât de mult pomenit în Apus – [[păcat]]ul. Pentru el păcatul este consecința libertății, nu o stare naturală. Corpul nu este cauza, ci instrumentul păcatului, iar leacul acestuia, asupra căruia sfântul insistă, este [[pocăința]]. Ca mulți dintre Părinții Răsăriteni, concepția sa despre creștinism este esențialmente axată pe principii morale. Doctrina sa despre [[Înviere]] nu este la fel de realistă ca cea a altor Părinți. Dar concepția sa despre Biserică este categoric de ordin empiric, Biserica Sobornicească în forma sa actuală fiind cea adevărată lăsată de [[Iisus Hristos|Hristos]], cea care desăvârșește Biserica din [[Vechiul Testament]]. Doctrina sa despre Sfânta [[Euharistie]] este demnă de toată atenția. Deși uneori pare că abordează problema în mod simbolic, alteori se apropie de doctrina realistă conform căreia pâinea și vinul sunt înseși Trupul și Sângele lui Hristos.
  
 
== Catehezele ==
 
== Catehezele ==
Cele 23 de cateheze faimoase (în greceşte ''Katecheseis'') pe care le-a scris în anul 347 sau 348, pe vremea când era [[preot]], conţin învăţături despre principalele teme legate de practica şi credinţa Ortodoxă, într-o formă mai degrabă populară decât ştiinţifică, plină de dragoste şi grijă duhovnicească pentru [[catehumen]]ii cărora le erau adresate. Fiecare cateheză se bazează pe un text din [[Sfânta Scriptură|Scriptură]] şi pe tot parcursul lor există o abundenţă de citate biblice. După o introducere generală, urmează 18 cateheze pentru ''competentes'' iar restul de 5 se adresează celor proaspăt botezaţi, în vederea pregătirii lor pentru [[Sfânta Împărtăşanie]].  
+
Cele 23 de cateheze faimoase (în grecește ''Katecheseis'') pe care le-a scris în anul 347 sau 348, pe vremea când era [[preot]], conțin învățături despre principalele teme legate de practica și credința Ortodoxă, într-o formă mai degrabă populară decât științifică, plină de dragoste și grijă duhovnicească pentru [[catehumen]]ii cărora le erau adresate. Fiecare cateheză se bazează pe un text din [[Sfânta Scriptură|Scriptură]] și pe tot parcursul lor există o abundență de citate biblice. După o introducere generală, urmează 18 cateheze pentru ''competentes'' iar restul de 5 se adresează celor proaspăt botezați, în vederea pregătirii lor pentru [[Sfânta Împărtășanie]].  
  
Paralel cu tălmacirea [[Crez]]ului, aşa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, desfăşoară polemici vehemente împotriva păgânilor, evreilor şi rătăcirilor eretice. Acestea sunt de o mare importanţă, dat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, ca şi asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.
+
Paralel cu tălmăcirea [[Crez]]ului, așa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, desfășoară polemici vehemente împotriva păgânilor, evreilor și rătăcirilor eretice. Acestea sunt de o mare importanță, dat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, ca și asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.
  
 
==Citate==
 
==Citate==
"Oh, lucru straniu şi de neînchipuit! Nu am murit cu adevărat, nu am fost îngropaţi cu adevărat, nu am fost răstigniţi cu adevărat şi nu am înviat, căci ceea ce noi am închipuit nu a fost altceva decât asemănare, pe când mântuirea noastră este realitate. Cu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, îngropat şi a înviat; şi toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, ca noi, urmând calea patimilor Sale să ne putem câştiga mântuirea cu adevărat. Oh, neîntrecută şi iubitoare milostivire! Hristos a primit cuie în mâinile şi picioarele Sale fără prihană şi a îndurat suferinţă mare; pe când mie, fără suferinţă sau durere, mi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea Sa." – ''Despre Tainele creştine''
+
„Oh, lucru straniu și de neînchipuit! Nu am murit cu adevărat, nu am fost îngropați cu adevărat, nu am fost răstigniți cu adevărat și nu am înviat, căci ceea ce noi am închipuit nu a fost altceva decât asemănare, pe când mântuirea noastră este realitate. Cu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, îngropat și a înviat; și toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, ca noi, urmând calea patimilor Sale să ne putem câștiga mântuirea cu adevărat. Oh, neîntrecută și iubitoare milostivire! Hristos a primit cuie în mâinile și picioarele Sale fără prihană și a îndurat suferință mare; pe când mie, fără suferință sau durere, mi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea Sa”. – ''Despre Tainele creștine''
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea)<ref>Troparul pe glasul 8 și condacul pe glasul 1 sunt traduse din limba engleză. </ref>
 
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 8-lea)<ref>Troparul pe glasul 8 și condacul pe glasul 1 sunt traduse din limba engleză. </ref>
:Ai fost văzut în Sion înveşmântat în straie cuvioase
+
:Ai fost văzut în Sion înveșmântat în straie cuvioase
:Precum un strălucit stâlp al credinţei apostoleşti.
+
:Precum un strălucit stâlp al credinței apostolești.
:Te-ai făcut moştenitor al harului lor,  
+
:Te-ai făcut moștenitor al harului lor,  
:Ai adus lumii la cunoştinţă învăţăturile lor cucernice
+
:Ai adus lumii la cunoștință învățăturile lor cucernice
:Şi ai răspândit înţelepciunea lor.
+
:Şi ai răspândit înțelepciunea lor.
:O, Sfinte Chiril, părinte şi ierarhe, roagă-te pentru noi.
+
:O, Sfinte Chiril, părinte și ierarhe, roagă-te pentru noi.
  
 
[[Condac]] (glasul 1)
 
[[Condac]] (glasul 1)
:Cu buzele tale, o, înţeleptule Chiril,  
+
:Cu buzele tale, o, înțeleptule Chiril,  
 
:Şi insuflat fiind de Duhul  
 
:Şi insuflat fiind de Duhul  
 
:Ai luminat poporul tău
 
:Ai luminat poporul tău
 
:Ca să slăvească una Treime,
 
:Ca să slăvească una Treime,
:Nedespărţită în fiinţă dar despărţită în ipostasuri.
+
:Nedespărțită în ființă dar despărțită în ipostasuri.
:Pentru care ne bucurăm şi prăznuim sfânta ta pomenire,  
+
:Pentru care ne bucurăm și prăznuim sfânta ta pomenire,  
 
:Avându-te pe tine mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.
 
:Avându-te pe tine mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.
  
 
'''Tropar''' (glasul al 4-lea)<ref>Troparul pe glasul 4 și condacul pe glasul 2 sunt reproduse după sinaxar.</ref>:
 
'''Tropar''' (glasul al 4-lea)<ref>Troparul pe glasul 4 și condacul pe glasul 2 sunt reproduse după sinaxar.</ref>:
  
:Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
+
:Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
  
 
'''Condac''' (glasul al 2-lea):
 
'''Condac''' (glasul al 2-lea):
Linia 41: Linia 54:
 
:Tunet dumnezeiesc, trâmbiță duhovnicească, săditorule al dreptei credințe și stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Treimii, arhiereule mare, Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toți.
 
:Tunet dumnezeiesc, trâmbiță duhovnicească, săditorule al dreptei credințe și stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Treimii, arhiereule mare, Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toți.
  
===Note===
+
==Iconografie==
<small><references /></small>
 
  
==Sursa==
+
[[Dionisie din Furna]] arată Sf. Sfințit Chiril al Ierusalimului se zugrăvește ca un om nu prea bătrân (Dionisie spune când „bătrân”, când „de vârstă mijlocie”), palid la față, cu părul lung, nas coroiat, figura lată, rotundă, cu sprâncene drepte și dese, având barba albă, deasă, rotundă, împărțită în două, „și întru toate la fire asemenea unui țăran” <ref>''Erminia picturii bizantine'', ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 200, 204, 219. </ref>.
*Prelucrare şi îmbogăţire a unui text din ''Schaff-Herzog Encyc. of Religion''.
 
  
[[Categorie:Episcopi]]
+
 
[[Categorie:Sfinţi Părinţi]]
+
{{start box}}
[[Categorie:Patriarhi de Ierusalim]]
+
{{succesiune|
[[Categorie:Sfinţi]]
+
înainte=[[Maxim al III-lea al Ierusalimului|Maxim III]]|
 +
titlu=[[Listă a patriarhilor Ierusalimului|Arhiepiscop al Ierusalimului]]|
 +
ani=350-386|
 +
după=[[Ioan al II-lea al Ierusalimului|Ioan al II-lea]]}}
 +
{{end box}}
 +
 
 +
==Note==
 +
<references />
 +
 
 +
==Surse==
 +
* Prelucrare și îmbogățire a unui text din ''Schaff-Herzog Encyc. of Religion''
 +
* [https://en.wikipedia.org/wiki/Cyril_of_Jerusalem Cyril of Jerusalem]
 +
 
 +
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Sfinți Părinți]]
 +
[[Categorie:Patriarhi ai Ierusalimului]]
 +
[[Categorie:Teologi]]
  
 
[[en:Cyril of Jerusalem]]
 
[[en:Cyril of Jerusalem]]

Versiunea de la data 7 mai 2018 04:11

Sf. Chiril al Ierusalimului
Saint Cyril of Jerusalem.jpg
Date personale
Naștere 315
Mutare la Domnul (†) 386, Ierusalim
Localizare Ierusalim
Naționalitate
Date cult
Tip ierarh, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 18 martie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel între sfinți Părintele nostru Chiril al Ierusalimului (315-386) a fost un teolog remarcabil și arhiepiscop al Ierusalimului în perioada timpurie a Bisericii. Este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la data de 18 martie.

Viața și personalitatea

Se știu puține despre viața sa înainte de a deveni episcop; indicarea anului 315 ca an al nașterii sale reprezintă doar o simplă presupunere. Se pare că a fost hirotonit diacon de Episcopul Macarie al Ierusalimului în jurul anului 335 iar preot 10 ani mai târziu de către Maxim. Având o fire împăciuitoare, înclinată către reconciliere, a avut la început o poziție relativ moderată, dar categoric împotriva arianismului, dar (spre deosebire de câțiva dintre contemporanii săi ortodocși) câtuși de puțin doritor de a accepta intransigentul termen de homoousios (cosubstanțial). Separându-se de mitropolitul său Acachie de Cezareea, adept a lui Arie, a trecut de partea eusebienilor, "aripa dreaptă" a partidului conciliator post-niceean, intrând astfel în conflict cu ierarhul său, conflict agravat și de invidia acestuia provocată de importanța atribuită de Primul Sinod de la Niceea diocezei Sf. Chiril. În 358, un conciliu ținut sub autoritatea lui Acachie, l-a îndepărtat pe Sf. Chiril, silindu-l să se retragă în Tars. La vremea aceea fusese oficial însărcinat să vândă proprietatea bisericii pentru a-i ajuta pe săraci, deși adevăratul motiv s-a dovedit a fi faptul că Sf. Chiril propovăduia în catehezele sale doctrina niceeană și nu cea ariană. Pe de altă parte, în anul următor, Sinodul de la Seleucia, la care Sf. Chiril a fost prezent, l-a condamnat pe Acachie. În 360, sub influența tribunalului prezidat de mitropolit, Sf. Chiril a fost din nou trimis în exil până la urcarea pe tron a lui Iulian Apostatul, care i-a permis să se întoarcă. Dar împăratul arian Valens l-a surghiunit încă o dată în 367, după care a fost lăsat în pace până la moartea sa, autoritatea sa fiind confirmată de Primul Sinod de la Constantinopol (381), la care a fost prezent. În cadrul acestui sinod, el a acceptat termenul de homoousios, convingându-se în cele din urmă că nu există o alternativă mai potrivită.

Poziția teologică

Deși la început scrierile sale teologice erau oarecum vagi în exprimare, fără îndoială, ele reflectau poziția sa de adept al ortodoxiei niceene. Chiar dacă evită controversatul termen de homoousios, el sugerează ideea în multe paragrafe care exclud formula patripasiană, sibeliană și ariană "A fost o vreme când Fiul nu exista". În altă parte el adoptă poziția Părinților Răsăriteni punând accentul pe libertatea voinței, autexousion (auto-determinare), și abordează parțial problema acelui element atât de mult pomenit în Apus – păcatul. Pentru el păcatul este consecința libertății, nu o stare naturală. Corpul nu este cauza, ci instrumentul păcatului, iar leacul acestuia, asupra căruia sfântul insistă, este pocăința. Ca mulți dintre Părinții Răsăriteni, concepția sa despre creștinism este esențialmente axată pe principii morale. Doctrina sa despre Înviere nu este la fel de realistă ca cea a altor Părinți. Dar concepția sa despre Biserică este categoric de ordin empiric, Biserica Sobornicească în forma sa actuală fiind cea adevărată lăsată de Hristos, cea care desăvârșește Biserica din Vechiul Testament. Doctrina sa despre Sfânta Euharistie este demnă de toată atenția. Deși uneori pare că abordează problema în mod simbolic, alteori se apropie de doctrina realistă conform căreia pâinea și vinul sunt înseși Trupul și Sângele lui Hristos.

Catehezele

Cele 23 de cateheze faimoase (în grecește Katecheseis) pe care le-a scris în anul 347 sau 348, pe vremea când era preot, conțin învățături despre principalele teme legate de practica și credința Ortodoxă, într-o formă mai degrabă populară decât științifică, plină de dragoste și grijă duhovnicească pentru catehumenii cărora le erau adresate. Fiecare cateheză se bazează pe un text din Scriptură și pe tot parcursul lor există o abundență de citate biblice. După o introducere generală, urmează 18 cateheze pentru competentes iar restul de 5 se adresează celor proaspăt botezați, în vederea pregătirii lor pentru Sfânta Împărtășanie.

Paralel cu tălmăcirea Crezului, așa cum era la acea vreme primit în biserica din Ierusalim, desfășoară polemici vehemente împotriva păgânilor, evreilor și rătăcirilor eretice. Acestea sunt de o mare importanță, dat fiind lumina pe care o aruncă asupra metodelor pedagogice specifice vremii, ca și asupra practicilor liturgice despre care oferă o amplă relatare.

Citate

„Oh, lucru straniu și de neînchipuit! Nu am murit cu adevărat, nu am fost îngropați cu adevărat, nu am fost răstigniți cu adevărat și nu am înviat, căci ceea ce noi am închipuit nu a fost altceva decât asemănare, pe când mântuirea noastră este realitate. Cu adevărat Hristos a fost pironit pe cruce, îngropat și a înviat; și toate acestea ne-au fost date nouă prin milostivirea Sa, ca noi, urmând calea patimilor Sale să ne putem câștiga mântuirea cu adevărat. Oh, neîntrecută și iubitoare milostivire! Hristos a primit cuie în mâinile și picioarele Sale fără prihană și a îndurat suferință mare; pe când mie, fără suferință sau durere, mi-a dăruit mântuire prin unirea cu pătimirea Sa”. – Despre Tainele creștine

Imnografie

Tropar (glasul al 8-lea)[1]

Ai fost văzut în Sion înveșmântat în straie cuvioase
Precum un strălucit stâlp al credinței apostolești.
Te-ai făcut moștenitor al harului lor,
Ai adus lumii la cunoștință învățăturile lor cucernice
Şi ai răspândit înțelepciunea lor.
O, Sfinte Chiril, părinte și ierarhe, roagă-te pentru noi.

Condac (glasul 1)

Cu buzele tale, o, înțeleptule Chiril,
Şi insuflat fiind de Duhul
Ai luminat poporul tău
Ca să slăvească una Treime,
Nedespărțită în ființă dar despărțită în ipostasuri.
Pentru care ne bucurăm și prăznuim sfânta ta pomenire,
Avându-te pe tine mijlocitor înaintea lui Dumnezeu.

Tropar (glasul al 4-lea)[2]:

Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glasul al 2-lea):

Tunet dumnezeiesc, trâmbiță duhovnicească, săditorule al dreptei credințe și stârpitorule al eresurilor, plăcutule al Treimii, arhiereule mare, Chiril, cu îngerii împreună stând înainte, neîncetat roagă-te pentru noi toți.

Iconografie

Dionisie din Furna arată Sf. Sfințit Chiril al Ierusalimului se zugrăvește ca un om nu prea bătrân (Dionisie spune când „bătrân”, când „de vârstă mijlocie”), palid la față, cu părul lung, nas coroiat, figura lată, rotundă, cu sprâncene drepte și dese, având barba albă, deasă, rotundă, împărțită în două, „și întru toate la fire asemenea unui țăran” [3].


Casetă de succesiune:
Chiril al Ierusalimului
Precedat de:
Maxim III
Arhiepiscop al Ierusalimului
350-386
Urmat de:
Ioan al II-lea



Note

  1. Troparul pe glasul 8 și condacul pe glasul 1 sunt traduse din limba engleză.
  2. Troparul pe glasul 4 și condacul pe glasul 2 sunt reproduse după sinaxar.
  3. Erminia picturii bizantine, ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 200, 204, 219.

Surse

  • Prelucrare și îmbogățire a unui text din Schaff-Herzog Encyc. of Religion
  • Cyril of Jerusalem