Modificări

Salt la: navigare, căutare

Chip

62 de octeți adăugați, 1 septembrie 2011 10:19
leg. interne, la ,,Facere" trimiterea e la un verset anume, nu la cartea Facerii
'''Chipul''' [gr. ''eikon'' ; lat. ''imago'' = imagine, icoană, chip] este o noțiune teologică importantă în învățătura ortodoxă. Pe temeiul Revelaţiei biblice, Biserica învaţă că Dumnezeu a creat omul «după chipul» (gr; ''kat' eikona'') Său propriu ([[Facere]] 1, 26). Expresia aceasta se referă la conaturalitatea funciară dintre Dumnezeu şi om. Omul este imaginea în care se reflectă fiinţa personală, liberă şi de comuniune a lui Dumnezeu (II Cor. 3, 18). [[Antropologia creştină]] are un caracter «teologic», adică depinde de concepţia despre Dumnezeu şi în mod special de [[hristologie]], deoarece [[Cuvânt|Logosul]] este «chipul» perfect al Tatălui (II Cor. 4, 4). Proprietatea esenţială a Fiului este de a fi chipul întru totul identic, consubstanţial cu Tatăl. [[Dumnezeu-Tatăl]] ne-a creat întru asemănarea «chipului» Fiului Său : «Tatăl, Care Te-a născut din Sânurile Sale, fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale» (Sfântul [[Efrem Sirul]]).
Pentru teologia răsăriteană, chipul, ca proprietate ontologică ce defineşte omul (vezi [[Antropologie]]) în raportul său cu Dumnezeu şi cu celelalte creaturi, deşi constitutiv, totuşi are un caracter potenţial, dinamic. Începând cu sfântul [[Irineu de Lyon]], [[Părinţii Bisericii]] subliniază ideea că chipul nu este un termen de limită al umanului, o stare definitivă, deoarece firea omenească era destinată asemănării (vezi [[Asemănare]]) ca fruct al libertăţii. Omul era în stare să câştige voluntar asemănarea, după cum a pierdut voluntar forma originară a chipului său.
==Surse==
* Pr. Prof. Dr. [[Ion Bria]], ''Dicționar de teologie ortodoxă'', EIBM al BOR, București, 1981, art. ”Chip”
 
==Legături externe==
- http://www.nistea.com/Chipul.htm
[[Categorie:Teologie]]
5.288 de modificări

Meniu de navigare