Chiliile: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(A se vedea și)
Linia 9: Linia 9:
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
 
* [[Nitria]] (așezare monastică)
 
* [[Nitria]] (așezare monastică)
* [[Schit]]
+
* [[Schetia]]
 
* [[Monahism]]
 
* [[Monahism]]
 
* [[Patericul egiptean]]
 
* [[Patericul egiptean]]

Versiunea de la data 9 ianuarie 2022 13:23

Harta Egiptului monastic
Chiliile (gr. Kellia) a fost unul din principalele centre monastice ortodoxe începând cu secolul al IV-lea - alături de Nitria şi Schetia -, în Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului), în Delta Nilului. După ce așezarea monastică de la Nitria a fost întemeiată către anul 325 de către avva Amun (un contemporan al sfântului Antonie cel Mare), către anul 338 Amun se vede nevoit să întemeieze o nouă așezare monastică, numită Chiliile (Kellia sau La Chilii), un fel de schit al Nitriei, deoarece că numărul monahilor de la Nitria era în continuă creștere.

Chiliile erau un loc de o mai mare retragere pentru călugării din Nitria doritori de o asceză mai aspră și de o viață de liniștire, mai isihastă. Chiliile au depins inițial de Nitria, iar mai târziu au devenit o așezare monastică de sine stătătoare.

Chiliile (Kellia) se situau la 70 km sud-est de Alexandria, la intrarea în deșertul libian, și la 18–20 km sud de Nitria.

Cu timpul, și la Chilii veneau din ce în ce mai mulți monahi. Deși Paladie ne informează că pe la anul 390 aici trăiau aproximativ 600 de călugări, numărul lor a trebuit să crească semnificativ în următorii ani, deoarece săpăturile arheologice contemporane (începute în 1964 de o echipă franco-belgiană) au scos la iveală un enorm oraș monastic, care se întinde pe mai mult de 30 km2!

A se vedea și

Surse

  • Antoine Guillaumont, Originile vieții monahale. Pentru o fenomenologie a monahismului (Traducere de Constantin Jinga), Editura Anastasia, București, 1998, pp.205–227.
  • Derwas J. Chitty, Et le désert devint une cité… Une introduction à l’étude du monachisme égyptien et palestinien dans l’Empire chrétien, Abbaye de Bellefontaine, 1979, SO 31 (în mod special paginile 77–78).