Chesarie al Râmnicului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

După Partenie II († 1771) scaunul episcopiei de Râmnic a fost ocupat, întâi ca vicar, apoi ca episcop eparhiot, de arhimandritul Chesarie (1773-1780), eclesiarhul Mitropoliei din București, „unul din cei mai străluciți vlădici români din trecutul Bisericii noastre”[1].

Prin Mineiele de la Râmnic, nu doar că limba română se auzea pentru prima dată în slujba românească în totalitatea ei, dar Chesarie a introdus și idei istorice care aveau să fie preluate și dezvoltate de intelectualii români ai vremii.

„Prin multiplele aspecte ale activității sale, episcopul Chesarie s-a dovedit un reprezentant de seamă al iluminismului românesc, receptiv la ideile înaintate ale epocii sale. Iar prin accentuarea originii latine a limbii și a poporului român, precum și a continuității sale în Dacia, Chesarie s-a arătat ca un precursor al corifeilor școlii Ardelene, militând în plină epocă fanariotă pentru formarea unei conștiințe naționale românești.”

A nu se confunda cu Chesarie al Buzăului.

Înainte de păstorirea arhierească

Viața de mirean

S-a născut probabil în București, la o dată necunoscută, ca fiu al zarafului Anghelachi Halepliu. Acest duce la presupunerea că strămoșii săi erau originari din Alepul Siriei (bunicul sau străbunicul său, hagi Gheorghe Halepliu, amintit în acte începând cu anul 1693, semna la început cu litere arabe).

Un frate al său era State Halepliu, ajuns clucer de arie. A învățat carte la școala domnească din București unde și-a însușit temeinic limbile greacă, latină, rusă și franceză.

Orientarea sa intelectuală, interesul cu care urmărea ideile iluministe din Apus, rezultă din corespondența pe care a purtat-o ca episcop cu negustorul sibian Hagi Constantin Pop, căruia îi cerea să-i procure un Dictionnaire raisonnée des sciences, des arts et des métiers, precum și publicațiile: Mercure historique, littéraire et politique, Journal encyclopédique du libre propagande philosophique etc.

Activitatea de călugăr

Călugărit probabil la vreuna din mănăstirile din București - poate la Mitropolie - a ajuns în curând protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei, dar și unul din colaboratorii lui Grigorie II în acțiunea de tipărire a cărților românești. În 1765 traducea în românește voluminoasa lucrare a lui Simeon al Tesalonicului, Voroavă de întrebări și răspunsuri, tipărită la București, având două prefețe, una a mitropolitului, alta a lui Chesarie. În 1769 făcea diortosirea cărții patriarhului Meletie Pigas, Invățătura ortodoxă, tipărită în grecește, la București.

În 1770 a făcut parte din delegația Țării Românești condusă de mitropolitul Grigorie care s-a dus la curtea țarinei Ecaterina a II-a la Petersburg, spre a prezenta doleanțele țării. În timpul șederii delegației în capitala Rusiei, mitropolitul Platon Levșin al Tverului a rugat pe arhimandritul Chesarie să traducă din rusește în grecește o cuvântare a lui, pe care o rostise la mormântul lui Petru cel Mare.

Activitatea episcopală

Hirotonirea ca episcop

La scurt timp după reîntoarcerea delegației din Rusia, episcopul Partenie al Râmnicului a trecut la cele veșnice. Mitropolitul Grigorie a încredințat atunci conducerea acestei eparhii arhimandritului Chesarie, în calitate de locțiitor de episcop. Datorită războiului ruso-turc din 1768-1774, când țările române au fost teatrul operațiunilor militare, alegerea de episcop s-a făcut abia la 26 decembrie 1773.

Felul cum a condus eparhia de peste Olt, timp de doi ani, l-au impus în ochii tuturor, încât arhimandritul Chesarie a fost ales atunci episcop eparhiot.

Contribuțiile culturale

Ca episcop, s-a remarcat mai ales prin activitatea sa culturală deși n-a nesocotit nici problemele gospodărești. Astfel, sub el averea Episcopiei a crescut prin felurite danii din partea unor credincioși sau prin cumpărări. Prin îndemnul și cu cheltuiala lui, s-au refăcut ori s-au pictat unele lăcașuri de închinare (schitul Dobrușa, biserica Gănescu din Craiova, al cărei pomelnic spune că episcopul „au plătit de-au zugrăvit și au înfrumusețat tîmpla bisericii”). S-au închinat Episcopiei Râmnicului biserica Sfinții Patruzeci de Mucenici din București, biserica Gănescu din Craiova și altele.

A înființat două școli: una la metocul Episcopiei din București, cu un dascăl de învățătură românească pentru 12 copii, și una la metocul Obedeanu din Craiova, cu un dascăl de limbă slavonă și altul de limbă greacă.

Dar toate aceste realizări sunt cu mult depășite de cele de ordin cultural-tipografic. Înainte de a începe munca de tipărire a Mineielor și a altor cărți de slujbă, Chesarie a refăcut vechea tipografie râmnicenească, aducând materialul trebuitor (plumb, cositor, ulei de in ș.a.) de la Sibiu, prin mijlocirea prietenului său, negustorul și mecenatul Hagi Constatin Pop. De sub teascurile tipografiei renovate au ieșit Octoihul (1776), Triodul (1777), Ceaslovul (1779) și Psaltirea (1779).

Mineiele de la Râmnic

Articol principal: Mineiele de la Râmnic.

Opera de căpătâi a lui Chesarie o constituie Mineiele pe octombrie-martie, tipărite pentru prima oară în românește, între anii 1776-1779 (pe octombrie în 1776, noiembrie 1778, iar celelalte patru în 1779). Acestea au făcut să se audă pentru prima oară în biserică, în zilele de rând, slujba românească în totalitatea ei, ceea ce este o realizare de mare însemnătate în viața Bisericii române. Pe deasupra, ideile istoriografice despre originea neamului românesc puse în lumină de ierarhul râmnicean au pătruns în scurt timp în toate ținuturile locuite de români, fiind apoi dezvoltate de iluminiștii transilvăneni din Școala Ardeleană.

Mai mult, mineiele au introdus numeroase neologisme în limba română, care sunt încă în uz. În felul acesta, pe lângă ideile istorice înaintate din prefețe, Mineiele de la Râmnic reprezintă un adevărat monument de limbă românească, contribuție de seamă în procesul de formare, de îmbogățire și de mlădiere a limbii române literare.

Adormire

Chesarie a murit pe neașteptate în București, la 9 ianuarie 1780, fiind înmormântat în biserica Sf. Patruzeci de Mucenici de la metocul Episcopiei Râmnicului.

Casetă de succesiune:
Chesarie al Râmnicului
Precedat de:
Partenie II
Episcop al Râmnicului
1773-1780
Urmat de:
Filaret


Note

  1. 1,0 1,1 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.

Surse

  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.