Cezarie din Nazianz

Sfântul Cezarie sau Chesarie (330-369) a fost fratele mai mic al Sfântului Grigorie Teologul. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 9 martie.

Viața

Sfântul Cezarie s-a născut în anul 330 la Arianz / Arianzus, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de Nazianz. Tatăl său, după ce s-a convertit la creștinism, a intrat mai târziu în monahism, devenind apoi episcopul Grigorie Nazianzul (este prăznuit la 1 ianuarie), iar mama lui a devenit mai târziu monahia Nona (prăznuită la 5 august).

După studiile generale primite în casa părintească din Arianz, Cezarie urmează fratelui său mai mare, sfântul Grigorie Teologul (prăznuit la 25 ianuarie), plecând să studieze în cele mai mari centre ale culturii și civilizației timpului: mai întâi în Cezareea Capadociei, apoi în Cezareea Palestinei și la Alexandria, unde a studiat matematica, astronomia, filosofia, retorica și mai ales medicina, care îi era și un permanent prilej de meditație despre relația dintre trup și suflet. Tot în Alexandria i-a cunoscut și pe sfinții Atanasie cel Mare și Antonie cel Mare.

De la Alexandria a venit apoi la Constantinopol, unde a devenit cel mai apreciat medic al capitalei, fiind numit de împăratul Constanțiu al II-lea (337-361) medic al palatului imperial. În această perioadă, când fratele său mai mare, sfântul Grigore Teologul termină studiile la Atena (358 sau 359) trece pe la Constantinopol ca să-l viziteze.

Mai apoi și împăratul Iulian (361-363) i-a arătat prețuirea sa, fiind singurul creștin pe care Apostatul în accepta la curtea lui. Ba mai mult, împăratul Iulian Apostatul nu doar că l-a numit medic al palatului, ci i-a încredințat și finațele publice. Această situația a neliniștit pe familia sa, care se temeau ca nu cumva Cezarie să apostazieze sub influiența nesănătoasă a curții imperiale și a împăratului Iulian. Fratele său, Sf. Grigorie Teologul chiar i-a trimis o scrisoare ca să-l îndemne să abandoneze onorurile curții imperiale și să revină acasă în Nazianz (Scrisoarea a 7-a). Cezarie a mai rămas însă un timp la Constantinopol, mai ales cu gândul de a-i ajuta prin prezența lui la pe creștinii persecutați. Dar când împăratul Iulian Apostatul i-a cerut să-și renege credința creștină, atunci a părăsit capitala și onorurile curții imperiale și a revenit la Nazianz.

După moartea împăratului Iulian în 363, sfântul Cezarie a fost din nou chemat la Constantinopol de împărații frați Valentinian (364-374) și Valens (364-378) care l-au numit trezorier al finațelor publice la Niceea în Bitinia, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, și care i-a fost prilej de multă milostenie și ajutor pentru cei săraci.

La 11 octombrie 368, sfântul Cezarie a scăpat în mod miraculos din marele cutremur care a luvit Bitinia și redus Niceea în ruine. După acest eveniment sfântul Cezarie s-a botezat (era obiceiul pe atunci ca botezul să fie amânat cât mai mult), și-a împărțit averea la săraci și a început să trăiască într-o asceză aspră. Dar s-a îmbolnăvit după puțină vreme și a trecut la Domnul, la Niceea, pe 10 martie 369, înainte de a putea să-și împlinească dorința de a intra în cler. Trupul lui a fost adus la Arianz și a fost înmormântat în prezența părinților lui și a restului familiei. Cu această ocazie, sfântul Grigorie Teologul a ținut un discurs funebru (Discursul 7, SC 405, 180-245), care a rămas un model al genului și în care el îi încurajează pe creștini să renunțe (ca Cezarie) la vanitatea onorurilor lumești pentru bunătățile cerești.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://www.oca.org/saints/lives/2021/03/09/100748-saint-caesarius-brother-of-saint-gregory-the-theologian