Cezareea
Cezareea (în latină: Caesarea, ebraică: קֵיסָרְיָה, greacă: Καισάρεια, arabă: قيسارية) a fost un oraş din Antichitate, port la Marea Mediterană, pe coasta răsăriteană a acesteia. Mai este cunoscut şi sub numele de Cezareea Maritima sau Cezareea Palestinei. Amplasamentul vechii cetăţi se afla între actualele oraşe Tel Aviv şi Haifa din Israel. Cezareea a fost un important centru al creştinătăţii în primul mileniu al erei creștine.
Începuturile
O primă așezare ridicată pe locul viitoarei Cezareea a fost orașul antic grec numit Pyrgos Stratonos. Regele Iudeei, Irod cel Mare (37 î.Hr.-4 d. Hr.) i-a schimbat numele în Cezareea în cinstea împăaratului roman Octavian Augustus Caesar. Pe locul vechiului Pyrgos Stratonos, Irod a construit un oraș măreț, cu temple, palate, un teatru, un amfiteatru și un port cunoscut sub numele de Caesarea Maritima (Greek: παράλιος Καισάρεια). Orașul a devenit capitala Iudeei în anul 6 d.Hr. și reședința procuratorilor romani ai provinciei. Împărații romani Vespasian și Titus au transformat orașul în colonie romană, cu titulatura de Colonia Prima Flavia Augusta Caesarea. În anul 133, a luat numele de Caesarea Palæstina.
Perioada creștină
La începuturile erei creștine, Cezareea a devenit centrul politic al administrației romane în ceea ce avea să poarte numele de Pământul Sfânt. Orașul era capitala civilă și militară a Provinciei Iudeea și reședința oficială a procuratorilor, guvernatorilor și prefecților romani, inclusiv Pilat din Pont și Antonius Felix.
Orașul a fost un centru urban important pentru creștinismul primar. În Noul Testament, orașul este amintit în Faptele Apostolilor, în relatarea activității Sfinților Apostoli Petru, Filip și Pavel. În Cezareea, Sf. Ap. Petru l-a botezat pe sutașul (centurionul) Corneliu. Pavel a fost întemnițat la Cezareea înainte de a fi trimis la Roma pentru a fi judecat. Potrivit istoricului evreu din sec. I, Flavius Josephus, răscoala evreilor împotriva romanilor, care a culminat cu distrugerea Ierusalimului și a Templului a fost declanșată de un incident care s-a petrecut în Cezareea în anul 66. După distrugerea Ierusalimului, Cezareea a devenit principalul oraș din Palestina.
Abia spre sfârșitul sec. al II-lea există date despre prezența unui episcop de Cezareea Palestinei, numit Zaheu Vameșul, și tot atunci orașul a început să capete o importanță crescândă în lumea creștină. La Cezareea a avut loc în jurul anului 196 un sinod cu privire la reglementarea celebrării Paștilor. Cezareea a devenit reședința mtropolitană a provinciei Palestina Prima, în jurisdicția Patriarhiei Antiohiei. Printre episcopii Cezareei care au ajuns personalități cunoscute s-a numărat și istoricul creștin Eusebiu.
În anul 231, scriitorul creștin Origen a ajuns la Cezareea, refugiindu-se din Alexandria, de unde fusese alungat de de episcopul Dimitrie al Alexandriei pentru hirotonirea lui neautorizată ca preot. Origen și-a stabilit reședința la Cezareea. Aici el a întemeiat o școală de teologie împreună cu preotul cărturar Pamfiliu din Cezareea, despre care se spunea că ar fi avut peste 30.000 de manuscrise în biblioteca sa bisericească. În timpul persecuțiilor, colecția a avut de suferit, dar a fost ulterior restabilită de episcopii de Cezareea.
Existența acestei biblioteci a favorizat dezvoltarea în Cezareea a unei producții literare proprii. Eusebiu, episcop de Cezareea și creatorul genului istoriei bisericești este reputat pentru lucrările sale, între care se numără Istoria bisericească și o altă lucrare numită Onomasticon (un studiu istorico-Geografic al Pământului Sfânt).
În secolul al VI-lea, pe ruinele unui fost templu roman, pe podiumul acestuia a fost construită o mare biserică-martyrion închinată Sf. Mucenic Procopie, o clădire octogonală de cca 125 de picioare (cca. 38m) așezată pe o platformă pătrată de 150 de picioare (cca. 45.7 m).
Declinul
În anul 639, Cezareea a fost cucerită de arabi, moment după care populația orașului a intrat în declin. În secolul al XII-lea au urmat cruciadele și aproape două secole de războaie. În anul 1101, Baudouin I, conducătorul cruciaților franci a cucerit orașul de la arabi, acesta devenind reședința unui arhiepiscop latin de Cezareea. Cruciații au construit atunci o catedrală care să servească drept biserică de reședință pentru acesta. Potrivit legendelor cruciate, Cezareea ar fi fost locul în care aceștia ar fi găsit Sfântul Graal. Spre sfârșitul sec. al XII-lea, Cezareea a fost recucerită temporar de sultanul Egiptului, Saladin, dar recapturată de Regele Angliei, Richard Inimă de Leu patru ani mai târziu.
Ludovic al IX-lea, Regele Franței a reconstruit fortificațiile Cezareei în anul 1251. Orașul a fost însă atacat și cucerit în 1265 de sultanul mameluc Baibars, care a distrus complet fortificațiile orașului pentru a-i împiedica pe cruciați să se mai folosească de ele. Ulterior, Cezareea și-a pierdut importanța și a dispărut în istorie.
Alte oraşe antice cu numele Cezareea
Cezareea Palestinei nu trebuie să fie confundată cu alte oraşe din lumea romană antică şi creştină cu acelaşi nume.
Numele de Cezareea semnifică „oraşul lui Cezar”. Deoarece cei mai mulţi dintre împăraţii romani au adoptat titlul de „Cezar” (Caesar), după Caius Iulius Cezar, numele de Cezareea a ajuns să fie atribuit mai multor oraşe din diferite provincii ale Imperiului Roman. Unele dintre aceste oraşe poartă denumiri diferite în prezent (unele aveau denumiri alternative încă din perioada romană). Mai multe dintre aceste oraşe sunt repere importante în istoria creştinismului.
Astfel, în afară de Cezareea Palestinei, în Noul Testament este, de asemenea, menţionată Cezareea lui Filip (Caesarea Paneas).
Cezareea Capadociei (locul de naştere a Sf. Vasile cel Mare) a fost, timp de secole, centrul unei vieţi creştine înfloritoare.
Cezareea Antiohiei, în Pisidia (zisă și Antiohia Pisidiei), a fost un important centru creştin şi scena de mai multe sinoade ale Bisericii, până în secolul al VIII-lea, când a fost distrus de raidurile arabilor.
Acestea, precum şi alte oraşe cu numele de Cezareea, au fost de asemenea locul martiriului mai multor sfinţi.