În traducerile în limba română ale Bibliei, cuvântul cer poate însemna bolta cerească, sau lumea de deasupra pământului. De exemplu, în Cartea Facerii 1:1, ”a făcut Dumnezeu cerul și pământul”. De asemenea, cuvântul este folosit și pentru a descrie locul în care Dumnezeu și îngerii sălășluiesc – cf. Facerea 22:15, ”a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer”.
Unele dintre cele mai vii descrieri ale cerului sunt date în Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.