Celibat: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}}{{Incomplet}} '''Celibatul''' clerului este o practică in which clergy and monastics, male or female, refrain from marriage and from all se...)
 
(tipo, leg. int)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}{{Incomplet}}
+
'''Celibatul''' este practica potrivit căreia membrii [[cler]]ului sau [[monahism|monahii]], bărbați sau femei  se abțin de la căsătorie și de la orice fel de relații sau activitate sexuală.
−
'''Celibatul''' [[cler]]ului este o practică in which [[clergy]] and [[monasticism|monastics]], male or female, refrain from marriage and from all sexual relationships and activities.  
 
  
−
The first documented case of mandatory clerical celibacy was the Council or Synod of Elvira, held in Spain sometime towards the beginning of the fourth century. From there it spread gradually east until celibacy was required for all western clerics. This practice never took hold in the East.
+
La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), în Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să își asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creștin.
  
−
In Eastern Orthodoxy, [[bishop]]s and [[monastic]]s are celibate. However, candidates for the [[priest]]hood and [[deacon|diaconate]] are allowed to marry if they do so before ordination. A married priesthood is technically allowed in the [[Eastern Rite Catholic]] churches. However, in some jurisdictions, [[Latin Rite]] [[Roman Catholic|Catholic]] bishops have not recognized married [[Eastern Rite Catholic|Uniate]] priests as being valid, which has been a contributing factor to the return of several Eastern Rite groups to Orthodoxy.
+
În Biserica Ortodoxă, [[episcop]]ii și [[monah]]ii sunt obligați să respecte votul [[curăție]]i și să trăiască în celibat. Preoții și diaconii sunt de obicei căsătoriți. Candidații la [[preot|preoție]] și [[diacon]]ie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în [[Cler#Ordinele_mari_.C8.99i_ordinele_mici|ordinele mari]] ale clerului, adică înainte de [[hirotonie|hirotonia]] întru diacon. <ref>Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, 6, 13 al [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului al VI-lea Ecumenic]]; canonul 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripția era valabilă și pentru [[diaconiță|diaconițe]] (canonul 15 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]]). </ref> Dacă nu sunt căsătoriți până atunci, sunt ținuți să respecte rânduiala celibatului întreaga viață.<ref>Canonul 26 apostolic; canonul 16 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]]; canonul 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 și 18 ale Sf. [[Vasile cel Mare]].</ref>
  
−
==Sources and External links==
+
Clericii se pot căsători o singură dată; în situația în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceștia sunt ținuți să trăiască în curăție.
−
*[[w:Synod of Elvira|Wikipedia's Council of Elvira]]
 
  
−
[[Categorie:Viaţa Bisericii]]
+
Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocației proprii, și nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar disprețui căsătoria. <ref>Canoanele 51 apostolic și can. 1, 4,5, 9, 10 ale [[Sinodul de la Gangra|Sinodului de la Gangra]] (340).</ref>
 +
 
 +
Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului al VI-lea Ecumenic]]. <ref>Canoanele 12 și 48.</ref> Aceștia trebuiau să fie necăsătoriți, însă puteau fi aleși și dintre văduvi sau dintre cei căsătoriți, dacă soția accepta despărțirea și se retrăgea la mănăstire.
 +
 
 +
==În alte Biserici==
 +
Preoții se pot căsători, în principiu, și în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicții din afara spațiului tradițional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoților, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoților căsătoriți de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental și a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America).
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
==Surse și legături externe==
 +
*[[:en:Celibacy|OrthodoxWiki:Celibacy]], după [[w:Synod of Elvira|Wikipedia:Council of Elvira]]
 +
*Arhid. Prof. Dr. [[Ioan Floca|Ioan N. Floca]], ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', Sibiu, 2005.
 +
 
 +
[[Categorie:Viața Bisericii]]
  
 
[[en:Celibacy]]
 
[[en:Celibacy]]

Versiunea curentă din 6 ianuarie 2015 17:07

Celibatul este practica potrivit căreia membrii clerului sau monahii, bărbați sau femei se abțin de la căsătorie și de la orice fel de relații sau activitate sexuală.

La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), în Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să își asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creștin.

În Biserica Ortodoxă, episcopii și monahii sunt obligați să respecte votul curăției și să trăiască în celibat. Preoții și diaconii sunt de obicei căsătoriți. Candidații la preoție și diaconie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în ordinele mari ale clerului, adică înainte de hirotonia întru diacon. [1] Dacă nu sunt căsătoriți până atunci, sunt ținuți să respecte rânduiala celibatului întreaga viață.[2]

Clericii se pot căsători o singură dată; în situația în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceștia sunt ținuți să trăiască în curăție.

Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocației proprii, și nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar disprețui căsătoria. [3]

Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele Sinodului al VI-lea Ecumenic. [4] Aceștia trebuiau să fie necăsătoriți, însă puteau fi aleși și dintre văduvi sau dintre cei căsătoriți, dacă soția accepta despărțirea și se retrăgea la mănăstire.

În alte Biserici

Preoții se pot căsători, în principiu, și în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicții din afara spațiului tradițional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoților, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoților căsătoriți de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental și a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America).

Note

  1. ↑ Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, 6, 13 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; canonul 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripția era valabilă și pentru diaconițe (canonul 15 al Sinodului de la Calcedon).
  2. ↑ Canonul 26 apostolic; canonul 16 al Sinodului de la Calcedon; canonul 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 și 18 ale Sf. Vasile cel Mare.
  3. ↑ Canoanele 51 apostolic și can. 1, 4,5, 9, 10 ale Sinodului de la Gangra (340).
  4. ↑ Canoanele 12 și 48.

Surse și legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Celibat&oldid=40930”