Celibat: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}}{{Incomplet}} '''Celibatul''' clerului este o practică in which clergy and monastics, male or female, refrain from marriage and from all se...)
 
(traducere, unele completari)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}{{Incomplet}}
+
{{Incomplet}}
−
'''Celibatul''' [[cler]]ului este o practică in which [[clergy]] and [[monasticism|monastics]], male or female, refrain from marriage and from all sexual relationships and activities.  
+
'''Celibatul''' [[cler]]ului este practica potrivit căreia membrii [[cler]]ului sau [[monahism|monahii]], bărbaţi sau femei  se abţin de la căsătorie şi de la orice fel de relaţii sau activitate sexual.
  
−
The first documented case of mandatory clerical celibacy was the Council or Synod of Elvira, held in Spain sometime towards the beginning of the fourth century. From there it spread gradually east until celibacy was required for all western clerics. This practice never took hold in the East.
+
La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), în Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să îşi asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creştin.
  
−
In Eastern Orthodoxy, [[bishop]]s and [[monastic]]s are celibate. However, candidates for the [[priest]]hood and [[deacon|diaconate]] are allowed to marry if they do so before ordination. A married priesthood is technically allowed in the [[Eastern Rite Catholic]] churches. However, in some jurisdictions, [[Latin Rite]] [[Roman Catholic|Catholic]] bishops have not recognized married [[Eastern Rite Catholic|Uniate]] priests as being valid, which has been a contributing factor to the return of several Eastern Rite groups to Orthodoxy.
+
În Biserica Ortodoxă, [[episcop]]ii şi [[monah]]ii sunt obligaţi să respecte votul curăţiei şi să trăiască în celibat. Preoţii şi diaconii sunt de obicei căsătoriţi. Candidaţii la [[preot|preoţie]] şi [[diacon]]ie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în [[Cler#Ordinele_mari_.C8.99i_ordinele_mici|ordinele mari]] ale clerului, adică înainte de [[hirotonie|hirotonia]] întru diacon. <ref>Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, 6, 13 al [[Sinodul VI Ecumenic|Sinodului al VI-lea Ecumenic]]; can 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripţia era valabilă şi pentru [[diaconiţă|diaconiţe]] (can. 15 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]]). </ref> Dacă nu sunt căsătoriţi până atunci, sunt ţinuţi să respecte rânduiala celibatului întreaga viaţă.<ref>can. 26 apostolic; 16 al Sinodului de la Calcedon; can. 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 şi 18 ale Sf. [[Vasile cel Mare]].</ref>
  
−
==Sources and External links==
+
Clericii se pot căsători o singură dată; în situaţia în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceştia sunt ţinuţi să trăiască în curăţie.
−
*[[w:Synod of Elvira|Wikipedia's Council of Elvira]]
+
 
 +
Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocaţiei proprii, şi nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar dispreţui căsătoria. <ref>Canoanele 51 apostolic şi can. 1, 4,5, 9, 10 ale [[Sinodul de la Gangra|Sinodului de la Gangra]] (340).</ref>
 +
 
 +
Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele Sinodului al VI-lea Ecumenic. <ref>Canoanele 12 şi 48</ref>. Aceştia trebuiau să fie necăsătoriţi, însă puteau fi aleşi dintre cei căsătoriţi dacă soţia accepta despărţirea şi se retrăgea la mănăstire.
 +
 
 +
==În alte Biserici==
 +
Preoţii se pot căsători, în principiu, şi în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicţii din afara spaţiului tradiţional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoţilor, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoţilor căsătoriţi de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental şi a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America).
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
==Surse şi legături externe==
 +
*[[:en:Celibacy|OrthodoxWiki:Celibacy]], după [[w:Synod of Elvira|Wikipedia:Council of Elvira]]
 +
*Arhid. Prof. Dr. [[Ioan Floca|Ioan N. Floca]], ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note şi comentarii'', Sibiu, 2005.
  
 
[[Categorie:Viaţa Bisericii]]
 
[[Categorie:Viaţa Bisericii]]
  
 
[[en:Celibacy]]
 
[[en:Celibacy]]

Versiunea de la data 9 iulie 2013 14:12

Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.


Celibatul clerului este practica potrivit căreia membrii clerului sau monahii, bărbaţi sau femei se abţin de la căsătorie şi de la orice fel de relaţii sau activitate sexual.

La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), în Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să îşi asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creştin.

În Biserica Ortodoxă, episcopii şi monahii sunt obligaţi să respecte votul curăţiei şi să trăiască în celibat. Preoţii şi diaconii sunt de obicei căsătoriţi. Candidaţii la preoţie şi diaconie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în ordinele mari ale clerului, adică înainte de hirotonia întru diacon. [1] Dacă nu sunt căsătoriţi până atunci, sunt ţinuţi să respecte rânduiala celibatului întreaga viaţă.[2]

Clericii se pot căsători o singură dată; în situaţia în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceştia sunt ţinuţi să trăiască în curăţie.

Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocaţiei proprii, şi nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar dispreţui căsătoria. [3]

Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele Sinodului al VI-lea Ecumenic. [4]. Aceştia trebuiau să fie necăsătoriţi, însă puteau fi aleşi dintre cei căsătoriţi dacă soţia accepta despărţirea şi se retrăgea la mănăstire.

În alte Biserici

Preoţii se pot căsători, în principiu, şi în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicţii din afara spaţiului tradiţional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoţilor, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoţilor căsătoriţi de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental şi a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America).

Note

  1. ↑ Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, 6, 13 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripţia era valabilă şi pentru diaconiţe (can. 15 al Sinodului de la Calcedon).
  2. ↑ can. 26 apostolic; 16 al Sinodului de la Calcedon; can. 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 şi 18 ale Sf. Vasile cel Mare.
  3. ↑ Canoanele 51 apostolic şi can. 1, 4,5, 9, 10 ale Sinodului de la Gangra (340).
  4. ↑ Canoanele 12 şi 48

Surse şi legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Celibat&oldid=34695”