Celestin al Romei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 17 aprilie 2013 13:30, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Viața: completări)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.


Sf. Celestin al Romei
Sf. Celestin, Papă al Romei
Date personale
Naștere ?
Mutare la Domnul (†) 6 aprilie 432
Localizare Roma
Naționalitate roman
Date cult
Tip Ierarh
Data canonizării
Prăznuire la data de 8 aprilie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate


Cel întru sfinți părintele nostru Celestin al Romei a fost Episcop al Romei (Papă) între anii 422 și 432. În timpul păstoririi sale, papa Celestin a fost un important și puternic apărător al credinței ortodoxe în fața ereziei nestoriene.
Pomenirea lui în Bisericile răsăritene se face la 8 aprilie, iar în Bisericile apusene la 6 aprilie (ziua morții sale).

Viața

Celestin s-a născut la Roma[1] (sau, după alte surse, în provincia Campania din sudul Italiei de astăzi[2]), dar nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, excepție făcând numele tatălui său: Priscus[3]. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sf. Ambrozie. Prima relatare certă despre el este menționarea sa într-un document al Papei Inocențiu I, în anul 416, în care se vorbește despre diaconul Celestin.[1]

S-a păstrat o scrisoare pe care i-a trimis-o în 418 Sf. Augustin, scrisă într-un limbaj foarte respectuos (Epist., lxii).

Celestin a fost ales Episcop al Romei, succedându-i Sfântului Bonifaciu, la 10 septembrie 422.


Sfântul Celestin, apărător înflăcărat al dreptei credințe, a trăit în timpul domniei împăratului sfânt Teodosie al II-lea (408-450). A primit o foarte bună educație și s-a făcut cunoscut printr-o foarte bună cunoaștere a Sfintei Scripturi și a chestiunilor teologice.

Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca teolog i-au adus stima și dragostea clerului și a poporului credincios. După moartea sfântului Bonifaciu I al Romei, sfântul Celestin a fost ales episcop al Romei.

A luptat împotriva pelagianismului, trimițând pe sfântul Gherman de Auxerre în Britania și pe sfântul Paladie în Irlanda.

În timpul episcopatului său s-a dezvoltat erezia lui Nestorie în Orient. La un sinod local din Rome în anul 430, sfântul Celestin a denunțat erezia nestoriană și a condamnat pe Nestorie ca eretic. După acest sinod, sfântul Celestin a scris o scrisoare sfântului Chiril al Alexandriei (prăznuit la 18 ianuarie), spunând că dacă Nestorie nu renunță la învățătura sa în zece zile, atunci el ar trebui depus și excomunicat.

Sfântul Celestin a trimis scrisori și altor Biserici, la Constantinopol și la Antiohia, în care a demascat și denunțat erezia nestoriană.

Încă doi ani după sinod, până la moartea sa la 6 aprilie 432, sfântul Celestin a proclamat credința cea adevărată despre Hristos Dumnezeu-Om.

Note

  1. 1,0 1,1 The Catholic Encyclopedia - Pope St. Celestine I, accesat 15 aprilie 2013
  2. Claudio Pendina - Papii. Istorie şi secrete, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2003, pp. 235-238. ISBN 973-571-410-8
  3. History of the Popes - Saint Celestine I

Legături externe


Casetă de succesiune:
Celestin al Romei
Precedat de:
Sf. Bonifaciu I
Papă al Romei
422-432
Urmat de:
Sf. Sixt al III-lea