Modificări

|adormire= [[6 aprilie26 iulie]] 432

|}}Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Celestin al Romei''' a fost [[Listă a episcopilor Romei|Episcop al Romei]] ([[Papă]]) între anii 422 și 432. În timpul păstoririi sale, papa Celestin a fost un important și puternic apărător al credinței ortodoxe în fața [[erezie]]i [[Nestorianism|nestoriene]].<br>[[Praznic|Pomenirea]] lui în Bisericile răsăritene se face la [[8 aprilie]], iar în Bisericile apusene la [[6 aprilie]] (ziua morții sale).

Celestin s-a născut la Roma <ref name="Newadvent">[http://www.newadvent.org/cathen/03477c.htm The Catholic Encyclopedia - Pope St. Celestine I], accesat 15 aprilie 2013</ref> (sau, după alte surse, în provincia ''Campania'' din sudul Italiei de astăzi<ref name="Claudio Rendina">Claudio Rendina - ''Papii. Istorie şi secrete'', Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2003, pp. 235-238. ISBN 973-571-410-8</ref>), dar nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, excepție făcând numele tatălui său: Priscus<ref>[http://www.historyofthepopes.com/Fifth-Century/4-SAINT-CELESTINE-I.html History of the Popes - Saint Celestine I]</ref>. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă [[Ambrozie al Milanului|Sf. Ambrozie]], unde a primit o foarte bună educație și s-a făcut cunoscut printr-o bună cunoaștere a [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] și a chestiunilor [[Teologie|teologice]]. Prima relatare certă despre el este menționarea sa într-un document al Papei [[Inocențiu I al Romei|Inocențiu I]], în anul 416, în care se vorbește despre [[diacon]]ul Celestin. S-a păstrat și o scrisoare pe care i-a trimis-o în 418 Sf. [[Augustin de Hipona|Augustin]], scrisă într-un limbaj foarte respectuos.<ref name="Newadvent">[http://www.newadvent.org/cathen/03477c.htm The Catholic Encyclopedia - Pope St. Celestine I], accesat 15 aprilie 2013</ref>

Sfântul Celestin, apărător înflăcărat al dreptei credințe, a trăit în timpul domniei împăratului sfânt Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca [[Teodosie al IIteolog]] i-lea|Teodosie al II-leaau adus stima și dragostea [[cler]] (408-450). A primit o foarte bună educație ului și s-a făcut cunoscut printr-o foarte bună cunoaștere a poporului credincios. După moartea [[Sfânta ScripturăBonifaciu I al Romei|Sfintei ScripturiSfântului Bonifaciu]] și , Celestin a chestiunilor fost ales [[episcop]] al [[TeologieBiserica Romei|teologiceRomei]], succedându-i acestuia la 10 septembrie 422.

Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca Datorită faptului că era prieten cu Sf. Augustin, episcopul Hiponei, i-a fost mai ușor decât predecesorului său să rezolve problemele spinoase care apăruseră între [[teologBiserica Romei]] i-au adus stima și dragostea Biserica din Africa (provincia romană din nordul Africii). Aceste probleme proveneau din faptul că unii preoți adepți ai [[clererezie]]ului și a poporului credincios. După moartea sfântului i [[Bonifaciu I al RomeiPelagianism|pelagiene]], sfântul destituiți de episcopii din Afica, făcuseră apel la Roma, mai exact la predecesorii Sf. Celestin a fost ales : Zosimus (417-418) și Bonifaciu I (418-422), și avuseseră câștig de cauză. Prin aceasta se încălca [[episcopJurisdicție|jurisdicția]] al Bisericii din Africa. Celestin a reafirmat autonomia Bisericii din Africa în chestiuni disciplinare, dar a menținut primatul Romei în chestiuni de [[Biserica Romei|Romeidogmă]]. <ref name="Claudio Rendina"/>

A luptat împotriva Sf. Celestin a rămas în [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Istoria Bisericii]] în principal pentru combaterea [[erezie]]i [[pelagianismnestorianism|nestoriene]]ului, trimițând pe sfântul Gherman care a fost condamnată definitiv la [[Sinodul III Ecumenic]] de Auxerre în Britania și pe sfântul Paladie în Irlandala [[Efes]] (431).

În timpul episcopatului său s-De asemenea, el a dezvoltat erezia lui luptat și împotriva [[Nestoriepelagianism]] ului care se răspândise în Orientapusul Europei. La un [[sinod]] local din Rome Astfel, în anul 430, sfântul 429 Sf. Celestin i-a denunțat erezia nestoriană trimis pe episcopii Gherman de Auxerre și a condamnat Lup de Troyes în Britania şi pe Nestorie Sf. Paladie în Irlanda ca [[eretic]]episcopi misionari şi pentru combaterea ereziei pelagiene. După acest sinodÎn timp ce se afla în Britania, sfântul Celestin Gherman de Auxerre, un fost ofiţer de carieră, după ce şi-a botezat trupele, le-a scris o scrisoare sfântului condus spre victoria obținută împotriva armatei picţilor şi saxonilor cântând „[[Chiril al Alexandriei|Chiril al AlexandrieiAleluia]] ”. Un an mai târziu (prăznuit la în 432). Sf. [[18 ianuariePatrichie al Irlandei|Patrichie]]), spunând că dacă Nestorie nu renunță la învățătura sa s-a întors în zece zile, atunci el ar trebui depus Irlanda unde și excomunicat-a început munca de misionar.

Sfântul Celestin După ce a trimis scrisori și altor Bisericiaflat de moartea prietenului său, la Sf. [[ConstantinopolAugustin de Hipona|Augustin]] episcopul Hiponei (în anul 430), Celestin a trimis o amplă scrisoare către toți episcopii din Galia în care reamintea sfințenia, înțelepciunea și la zelul sfântului Augustin, în același timp interzicând atacurile împotriva acestuia, atacuri care începuseră să apară din partea „semipelagienilor” încurajați de atitudinea Sf. [[AntiohiaIoan Casian]], în care a demascat și denunțat erezia nestorianăaceastă problemă.<ref name="Newadvent"/>

Încă doi ani după Până la sfârșitul vieții sale Sf. Celestin a continuat să proclame credința cea adevărată despre [[Iisus Hristos]] - Dumnezeu și Om. A murit la [[26 iulie]] 432<ref name="Newadvent"/> și a fost înmormântat în cimitirul Priscilla din Roma.<ref name="Claudio Rendina"/> ==Sf. Celestin și Sinodul III Ecumenic==În timpul episcopatului său, în Orient s-a dezvoltat [[nestorianism]]ul - o [[erezie]] hristologică apărută ca o încercare de a explica raţional şi de a înţelege încarnarea ''[[Logos|Logosului divin]]'', cea de-a doua persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], Omul [[Iisus Hristos]]. Nestorianismul susținea că cele două firi ale [[Mântuitorul]]ui (divină şi umană) sunt separate şi sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi Logosul divin. De aceea, nestorienii respingeau terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit”, pentru că ei credeau că doar omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei respingeau termenul ''Theotokos'' („Născătoare de Dumnezeu”) dat [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], utilizând în schimb termenul ''Christotokos'' („Născătoare de Hristos”). În anul 428, [[Nestorie]], ajuns [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului]], a luat poziție împotriva titulaturii de „Născătoare de Dumnezeu” acordată Fecioarei Maria, preferând-o pe ce de „Mamă a lui Hristos”. Oponentul său principal în timpul [[Hristologie|dezbaterile hristologice]] a fost Sf. [[Chiril al Alexandriei]], [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Patriarhul Alexandriei]]. Sf. Chiril i-a semnalat acest fapt lui Celestin, care, la un [[sinod]] local ținut la Roma în anul 430, a denunțat erezia nestoriană și l-a condamnat pe Nestorie ca [[eretic]]. După acest sinod, până sfântul Celestin i-a scris o scrisoare sfântului [[Chiril al Alexandriei]] (prăznuit la [[18 ianuarie]]), spunând că dacă Nestorie nu renunță la moartea învățătura sa în maximum zece zile, atunci el ar trebui depus și excomunicat. De asemenea, Sf. Celestin a trimis scrisori și altor Biserici, la [[Constantinopol]] și la [[Antiohia]], în care a demascat și denunțat erezia nestoriană. Dar [[Imperiul Roman de Răsărit|împăratul bizantin]] de atunci, [[Teodosie al II-lea]], a declarat că și el gândea la fel ca Nestorie, fiind susținut și de patriarhul [[Listă a patriarhilor Antiohiei|Ioan I al Antiohiei]]. Poziția sa era însă ponderată de sora sa, Sf. [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], care era o creştină pioasă și care s-a opus cu hotărâre învăţăturilor eretice ale lui Nestorie. Cu orice ocazie în care Teodosie înclina să îl sprijine pe Nestorie, Pulcheria, care îl sprijinea pe [[Chiril al Alexandriei]], îşi reafirma influenţa asupra fratelui ei ţinându-l departe de [[nestorianism]]. Aceste controverse au dus în cele din urmă la convocarea [[6 aprilieSinodul III Ecumenic|celui de-al III-lea Sinodul Ecumenic]] 432, sfântul care s-a ţinut la [[Efes]], în Asia Mică, în anul 431. La acest sinod au fost prezenți aproximativ 200 de episcopi; lucrările sale au început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera sinodului a fost tensionată, cu multe conflicte interne, intrigi și acuze reciproce. În această dispută dintre şcoala antiohiană (reprezentată de Nestorie și de Ioan I al Antiohiei) şi cea alexandrină (reprezentată de Sf. Chiril al Alexandriei) trimișii papei Celestin l-au susţinut pe Sf. Chiril (conform tradiției, Episcopii Romei nu luau parte în persoană la lucrările Sinoadelor Ecumenice, ci prin intermediul unor episcopi reprezentanți). În final, Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului Nestorie ca fiind greșite. Sinodul a proclamat credința cea adevărată despre stabilit că Hristos era o singură Persoană (şi nu două persoane): Dumnezeuadevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, [[Maica Domnului]] trebuie numită ''Theotokos'' („Născătoare de Dumnezeu”), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. Sinodul a declarat că textul [[Crezul|Crezului niceo-Omconstantinopolitan]] era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia. În plus, a mai condamnat și [[pelagianism]]ul. Nestorie a fost îndepărtat din [[scaun]]ul patriarhal la data de 22 iunie 431 şi catalogat drept [[eretic]].

<references /> ==Legături externe==*[http://www.treccani.it/enciclopedia/celestino-i_%28Enciclopedia_dei_Papi%29/ Biografia di papa Celestino I] nell' ''L' Enciclopedia Italiana''.

[[Categorie:SfinţiSfinți]]