Modificări

{{Traducere EN}}Sfinti|nume=Sf. Celestin al Romei|Imagine=[[ImageImagine:0408celestine-rome.jpg|thumb200 px|right|Sfântul Sf. Celestin, Papa Papă al Romei]]|nastere= ?|adormire= [[26 iulie]] 432|localizare= Roma|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=roman|tip= [[Ierarh]]|canonizare=|calendar= [[8 aprilie]]|biserici= |site=|}}Cel întru [[sfinți ]] părintele nostru '''Celestin al Romei''' a fost [[papăListă a episcopilor Romei|Episcop al Romei]] a ([[Biserica Romei|Bisericii RomeiPapă]] ) între anii 422 și 432. În timpul păstoririi sale, papa Celestin a fost un important și puternic apărător al credinței ortodoxe în fața [[erezie]]i [[Nestorianism|nestoriene]]. <br>[[Praznic|Pomenirea]] lui în Răsărit Bisericile răsăritene se face la [[8 aprilie]], iar în Apus Bisericile apusene la [[6 aprilie]].

Sfântul Celestins-a născut la Roma<ref name="Newadvent">[http://www.newadvent.org/cathen/03477c.htm The Catholic Encyclopedia - Pope St. Celestine I], accesat 15 aprilie 2013</ref> (sau, după alte surse, în provincia ''Campania'' din sudul Italiei de astăzi<ref name="Claudio Rendina">Claudio Rendina - ''Papii. Istorie şi secrete'', Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2003, pp. 235-238. ISBN 973-571-410-8</ref>), a zealous champion of Orthodoxydar nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, lived during the reign excepție făcând numele tatălui său: Priscus<ref>[http://www.historyofthepopes.com/Fifth-Century/4-SAINT-CELESTINE-I.html History of the holy Emperor Popes - Saint Celestine I]</ref>. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă [[Teodosie Ambrozie al IIMilanului|Sf. Ambrozie]], unde a primit o foarte bună educație și s-a făcut cunoscut printr-leao bună cunoaștere a [[Sfânta Scriptură|Teodosie Sfintei Scripturi]] și a chestiunilor [[Teologie|teologice]]. Prima relatare certă despre el este menționarea sa într-un document al II-leaPapei [[Inocențiu I al Romei|Inocențiu I]], în anul 416, în care se vorbește despre [[diacon]] (408ul Celestin. S-a păstrat și o scrisoare pe care i-a trimis-450)o în 418 Sf. He received an excellent education, and he was known for his extensive knowledge of the [[Sfânta ScripturăAugustin de Hipona|Augustin]] and his theological ponderings, scrisă într-un limbaj foarte respectuos. <ref name="Newadvent"/>

The virtuous life of the saint and his authority as a Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca [[teolog]] won him the general esteem and love of the i-au adus stima și dragostea [[clergycler]] and peopleului și a poporului credincios. After the death of St Boniface După moartea [[Bonifaciu Ial Romei|Sfântului Bonifaciu]], St Celestine was chosen to be the Celestin a fost ales [[episcop]] of al [[Church of RomeBiserica Romei|RomeRomei]], succedându-i acestuia la 10 septembrie 422.

A strong characterDatorită faptului că era prieten cu Sf. Augustin, Saint Celestine was active against episcopul Hiponei, i-a fost mai ușor decât predecesorului său să rezolve problemele spinoase care apăruseră între [[Biserica Romei]] și Biserica din Africa (provincia romană din nordul Africii). Aceste probleme proveneau din faptul că unii preoți adepți ai [[erezie]]i [[pelagianismPelagianism|pelagiene]], he sent Stdestituiți de episcopii din Afica, făcuseră apel la Roma, mai exact la predecesorii Sf. Celestin: Zosimus (417-418) și Bonifaciu I (418-422), și avuseseră câștig de cauză. Germanus of Auxerre to Britain and StPrin aceasta se încălca [[Jurisdicție|jurisdicția]] Bisericii din Africa. Palladius to IrelandCelestin a reafirmat autonomia Bisericii din Africa în chestiuni disciplinare, dar a menținut primatul Romei în chestiuni de [[dogmă]]. <ref name="Claudio Rendina"/>

During this time, the heresy of [[Nestorie]] emergedSf. At a local Council in Rome in 430, St Celestine denounced this heresy and condemned Nestorius as Celestin a rămas în [[ereticIstoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Istoria Bisericii]]. After the Council, St Celestine wrote a letter to St în principal pentru combaterea [[Chiril al Alexandriei|Chiril al Alexandrieierezie]] (i [[18 ianuarienestorianism|nestoriene]]), stating that if Nestorius did not renounce his false teachings after ten days, then he should be care a fost condamnată definitiv la [[deposition|deposedSinodul III Ecumenic]] and de la [[excommunication|excommunicatedEfes]](431).

St Celestine also sent De asemenea, el a series of letters to other churches, luptat și împotriva [[Constantinopolpelagianism]] and ului care se răspândise în apusul Europei. Astfel, în anul 429 Sf. Celestin i-a trimis pe episcopii Gherman de Auxerre și Lup de Troyes în Britania şi pe Sf. Paladie în Irlanda ca episcopi misionari şi pentru combaterea ereziei pelagiene. În timp ce se afla în Britania, Gherman de Auxerre, un fost ofiţer de carieră, după ce şi-a botezat trupele, le-a condus spre victoria obținută împotriva armatei picţilor şi saxonilor cântând „[[AntiohiaAleluia]], in which he unmasked and denounced the ”. Un an mai târziu (în 432). Sf. [[NestorianismPatrichie al Irlandei|NestorianPatrichie]] heresys-a întors în Irlanda unde și-a început munca de misionar.

For two years after the CouncilDupă ce a aflat de moartea prietenului său, St Celestine proclaimed the true teaching about Sf. [[ChristAugustin de Hipona|Augustin]] episcopul Hiponei (în anul 430), Celestin a trimis o amplă scrisoare către toți episcopii din Galia în care reamintea sfințenia, înțelepciunea și zelul sfântului Augustin, în același timp interzicând atacurile împotriva acestuia, atacuri care începuseră să apară din partea „semipelagienilor” încurajați de atitudinea Sf. [[Ioan Casian]] în această problemă.<ref name="Newadvent"/> Până la sfârșitul vieții sale Sf. Celestin a continuat să proclame credința cea adevărată despre [[Iisus Hristos]] the God-ManDumnezeu și Om. A murit la [[26 iulie]] 432<ref name="Newadvent"/> și a fost înmormântat în cimitirul Priscilla din Roma.<ref name="Claudio Rendina"/> ==Sf. Celestin și Sinodul III Ecumenic==În timpul episcopatului său, and he died in peace on April 6în Orient s-a dezvoltat [[nestorianism]]ul - o [[erezie]] hristologică apărută ca o încercare de a explica raţional şi de a înţelege încarnarea ''[[Logos|Logosului divin]]'', 432cea de-a doua persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], Omul [[Iisus Hristos]]. Nestorianismul susținea că cele două firi ale [[Mântuitorul]]ui (divină şi umană) sunt separate şi sunt două persoane: omul Iisus Hristos şi Logosul divin. De aceea, nestorienii respingeau terminologia „Dumnezeu a suferit” sau „Dumnezeu a fost răstignit”, pentru că ei credeau că doar omul Iisus Hristos a suferit. Mai mult, ei respingeau termenul ''Theotokos'' („Născătoare de Dumnezeu”) dat [[Maica Domnului|Fecioarei Maria]], utilizând în schimb termenul ''Christotokos'' („Născătoare de Hristos”). În anul 428, [[Nestorie]], ajuns [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|patriarh al Constantinopolului]], a luat poziție împotriva titulaturii de „Născătoare de Dumnezeu” acordată Fecioarei Maria, preferând-o pe ce de „Mamă a lui Hristos”. Oponentul său principal în timpul [[Hristologie|dezbaterile hristologice]] a fost Sf. [[Chiril al Alexandriei]], [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Patriarhul Alexandriei]]. Sf. Chiril i-a semnalat acest fapt lui Celestin, care, la un [[sinod]] local ținut la Roma în anul 430, a denunțat erezia nestoriană și l-a condamnat pe Nestorie ca [[eretic]]. După acest sinod, sfântul Celestin i-a scris o scrisoare sfântului [[Chiril al Alexandriei]] (prăznuit la [[18 ianuarie]]), spunând că dacă Nestorie nu renunță la învățătura sa în maximum zece zile, atunci el ar trebui depus și excomunicat. De asemenea, Sf. Celestin a trimis scrisori și altor Biserici, la [[Constantinopol]] și la [[Antiohia]], în care a demascat și denunțat erezia nestoriană. Dar [[Imperiul Roman de Răsărit|împăratul bizantin]] de atunci, [[Teodosie al II-lea]], a declarat că și el gândea la fel ca Nestorie, fiind susținut și de patriarhul [[Listă a patriarhilor Antiohiei|Ioan I al Antiohiei]]. Poziția sa era însă ponderată de sora sa, Sf. [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], care era o creştină pioasă și care s-a opus cu hotărâre învăţăturilor eretice ale lui Nestorie. Cu orice ocazie în care Teodosie înclina să îl sprijine pe Nestorie, Pulcheria, care îl sprijinea pe [[Chiril al Alexandriei]], îşi reafirma influenţa asupra fratelui ei ţinându-l departe de [[nestorianism]]. Aceste controverse au dus în cele din urmă la convocarea [[Sinodul III Ecumenic|celui de-al III-lea Sinodul Ecumenic]], care s-a ţinut la [[Efes]], în Asia Mică, în anul 431. La acest sinod au fost prezenți aproximativ 200 de episcopi; lucrările sale au început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera sinodului a fost tensionată, cu multe conflicte interne, intrigi și acuze reciproce. În această dispută dintre şcoala antiohiană (reprezentată de Nestorie și de Ioan I al Antiohiei) şi cea alexandrină (reprezentată de Sf. Chiril al Alexandriei) trimișii papei Celestin l-au susţinut pe Sf. Chiril (conform tradiției, Episcopii Romei nu luau parte în persoană la lucrările Sinoadelor Ecumenice, ci prin intermediul unor episcopi reprezentanți). În final, Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului Nestorie ca fiind greșite. Sinodul a stabilit că Hristos era o singură Persoană (şi nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, [[Maica Domnului]] trebuie numită ''Theotokos'' („Născătoare de Dumnezeu”), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. Sinodul a declarat că textul [[Crezul|Crezului niceo-constantinopolitan]] era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia. În plus, a mai condamnat și [[pelagianism]]ul. Nestorie a fost îndepărtat din [[scaun]]ul patriarhal la data de 22 iunie 431 şi catalogat drept [[eretic]]. ==Note==<references/> ==Legături externe==*[http://www.treccani.it/enciclopedia/celestino-i_%28Enciclopedia_dei_Papi%29/ Biografia di papa Celestino I] nell' ''L' Enciclopedia Italiana''.

înainte=Sf. [[Bonifaciu Ial Romei|Bonifaciu I]]|

după=Sf . Sixt al III-lea|}}

[[Categorie:SfinţiSfinți]]