Celestin al Romei

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Sf. Celestin al Romei
Date personale
Naștere	?
Mutare la Domnul (†)	6 aprilie 432
Localizare	Roma
Naționalitate	roman
Date cult
Tip	Ierarh
Data canonizării
Prăznuire la data de	8 aprilie
Recunoaștere	pan-ortodoxă
Biserici patronate

Cel întru sfinți părintele nostru Celestin al Romei a fost Episcop al Romei (Papă) între anii 422 și 432. În timpul păstoririi sale, papa Celestin a fost un important și puternic apărător al credinței ortodoxe în fața ereziei nestoriene.
Pomenirea lui în Bisericile răsăritene se face la 8 aprilie, iar în Bisericile apusene la 6 aprilie (ziua morții sale).

Viața

Celestin s-a născut la Roma (sau, după alte surse, în provincia Campania din sudul Italiei de astăzi), dar nu se cunoaște nimic din istoria tinereții sale, excepție făcând numele tatălui său: Priscus. Se spune că ar fi trăit un timp la Milano, pe lângă Sf. Ambrozie. Prima relatare certă despre el este menționarea sa într-un document al Papei Inocențiu I, în anul 416, în care se vorbește despre diaconul Celestin. S-a păstrat și o scrisoare pe care i-a trimis-o în 418 Sf. Augustin, scrisă într-un limbaj foarte respectuos

Celestin a fost ales Episcop al Romei, succedându-i Sfântului Bonifaciu, la 10 septembrie 422.

Datorită faptului că era prieten cu Sf. Augustin, episcopul Hiponei, i-a fost mai ușor decât predecesorului său să rezolve problemele spinoase care apăruseră între Biserica Romei și Biserica din Africa (provincia romană din nordul Africii). Aceste probleme proveneau din faptul că unii preoți adepți ai ereziei pelagiene, destituiți de episcopii din Afica, făcuseră apel la Roma, mai exact la predecesorii Sf. Celestin: Zosimus (417-418) și Bonifaciu I (418-422), și avuseseră câștig de cauză. Prin aceasta se încălca jurisdicția Bisericii din Africa. Celestin a reafirmat autonomia Bisericii din Africa în chestiuni disciplinare, dar a menținut primatul Romei în chestiuni de dogmă.

Sfântul Celestin, apărător înflăcărat al dreptei credințe, a trăit în timpul domniei împăratului sfânt Teodosie al II-lea (408-450). A primit o foarte bună educație și s-a făcut cunoscut printr-o foarte bună cunoaștere a Sfintei Scripturi și a chestiunilor teologice.

Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca teolog i-au adus stima și dragostea clerului și a poporului credincios. După moartea sfântului Bonifaciu I al Romei, sfântul Celestin a fost ales episcop al Romei.

A luptat împotriva pelagianismului, trimițând pe sfântul Gherman de Auxerre în Britania și pe sfântul Paladie în Irlanda.

În timpul episcopatului său s-a dezvoltat erezia lui Nestorie în Orient. La un sinod local din Rome în anul 430, sfântul Celestin a denunțat erezia nestoriană și a condamnat pe Nestorie ca eretic. După acest sinod, sfântul Celestin a scris o scrisoare sfântului Chiril al Alexandriei (prăznuit la 18 ianuarie), spunând că dacă Nestorie nu renunță la învățătura sa în zece zile, atunci el ar trebui depus și excomunicat.

Sfântul Celestin a trimis scrisori și altor Biserici, la Constantinopol și la Antiohia, în care a demascat și denunțat erezia nestoriană.

Încă doi ani după sinod, până la moartea sa la 6 aprilie 432, sfântul Celestin a proclamat credința cea adevărată despre Hristos Dumnezeu-Om.

Legături externe

• Biografia di papa Celestino I nell' L' Enciclopedia Italiana.

Casetă de succesiune: Celestin al Romei
Precedat de: Sf. Bonifaciu I	Papă al Romei 422-432	Urmat de: Sf. Sixt al III-lea