Cearta

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 ianuarie 2011 13:57, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, arată Solomon.<ref>Prov 17.19</ref>fiind un semn de nesăbuinţă:,,Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până st...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, arată Solomon.[1]fiind un semn de nesăbuinţă:,,Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri.[2]Spiritul gâlcevitor se numără printre păcatele importante.[3] Certurile sunt fapte lumeşti, fapte ale firii pământeşti care, împreună cu alte păcate, ne îndepărtează de la moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu, arată apostolul Pavel.[4]

Gâlcevitorii

Lacomul, mâniosul, omul neastîmpărat, omul mândru şi cel ce urăşte stârnesc certuri[5]. Cearta se potoleşte dacă îndepărtăm pe batjocoritor şi dacă nu mai e nicun clevetitor cearta se sfârşeste aşa cum se stinge focul în lipsa lemnelor.[6];pârâtorul dezbină pe cei mai buni prieteni.[7]

Cauzele certurilor

Luptele şi certurile dintre oameni vin din poftele oamenilor, arată apostolul Iacov.[8]Genealogiile dau naştere la certuri[9] Creştinul să se ferească de sofiştii mândri şi ignoranţi, amatori de certuri de cuvinte.[10]Întrebările nebuneşti şi nefolositoare dau naştere la certuri.[11] Creştinul trebuie să evite certurile privitoare la Lege.[12]Euharistia stârneşte certuri între iudei.[13]Învierea morţilor declanşează o ceartă aprinsă între farisei şi saduchei.[14]

Pedepse

Dacă cearta se soldează cu moarte de om era aplicată pedeapsa capitală dacă făptaşul îi întinsese laţuri aproapelui sau dacă-l ura dinainte[15]sau dacă doi oameni care se ceartă lovesc o femeie însărcinată şi aceasta şi copilul din pântec moare.[16] Legea se aplica şi stăpânului care dădea o lovitură de moarte robului, iar acesta murea în mai puţin de o zi.[17]Iar dacă omorul a fost neintenţionat şi Dumnezeu a vrut să-i cadă în mână, făptaşul trebuia să locuiască într-o cetate de scăpare.[18]Dacă cearta se soldează doar cu invaliditate, făptaşul trebuia să-l despăgubească pentru zilele nemuncite şi să-l îngrijească până la vindecare.[19]Dacă cearta se solda cu vreo altă vătămare(dinte, ochi, mână, picior, etc) se aplica aceeaşi lege a talionului.[20]

Gâlceava în căsătorie

Referindu-se la gâlceava căminului, Solomon spune:,,Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!"[21] Nevasta gâlcevitoare este ca o streaşină care picură necurmat într-o zi de ploaie.[22], aşa că e mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş decât cu o astfel de nevastă într-o casă mare.[23]. Iar dacă nevasta nu este numai gâlcevitoare, ci mai e şi supărăcioasă, mai bine ai locui într-un pământ pustiu.[24]

Certuri

Fraţii nedreptăţiţi sunt mai greu de câştigat decât o cetate întărită, şi certurile lor sunt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti, spune Solomon.[25] Cearta dintre înţelept şi nesăbuit este nesfârşită.[26]Unii postesc şi se ceartă, uitând sensul postului.[27]Rudele trebuie cu atât mai mult să evite cearta.[28]Certurile încurcate vor fi lămurite de preoţi.[29]

Gâlceavă între apostoli

Sfântul apostol Pavel se teme de gâlceavă în sânul comunităţilor apostolice.[30] Certurile dintre apostoli pentru întâietate sunt inutile căci cel dintâi trebuie să fie slujitorul tuturor, aşa cum le spune însuşi Mântuitorul apostolilor.[31]

Cearta între creştini

Dumnezeu urăşte pe cel ce seamănă discordie între fraţi.[32]Una din condiţiile pentru a putea deveni episcop este aceea de a nu fi gâlcevitor.[33]

Atitudinea creştinească faţă de ceartă

Creştinul adevărat, eliberat de orice duh de ceartă[34], se fereşte de certuri[35] ca Iov, care nu se certa nici măcar cu slujitorii lui.[36] Credinciosul nu se ceartă cu cineva care nu i-a făcut niciun rău[37], nu se amestecă într-o ceartă care nu-l priveşte, căci altfel ar fi precum un trecător care ia un câine de urechi[38] şi curmă cearta înainte de a se înteţi căci începutul unei certe este ca slobozirea unei ape[39], evitând astfel eventualele ocări.[40]Modelul suprem este Iisus, care nu s-a certat cu nimeni.[41]


Note

  1. Prov 17.19
  2. Prov 18.6
  3. Rom1.29, Rom2.8, Ps55.9, Rom13.13, Hab1.3
  4. 1Cor3.3, Gal5.19-21, Mt12.19
  5. Prov28.25, Prov29.22,30.33, Prov13.10, Prov 16.28, Prov10.12
  6. Prov26.20, Prov22.10
  7. Prov 16.28
  8. Iac4.1-3, Fac26.20-21
  9. 1Tim1.4, Tit3.9
  10. 1Tim6.3-5, 2Tim2.14
  11. 2Tim2.23-24, Tit3.9
  12. Tit3.9, Mc8.11, FA6.9
  13. Ioan6.48-58
  14. FA23.1-10
  15. Exod21.12,14, Fac9.6, Lev24.17, Deut19.21
  16. Exod21.22-23
  17. Exod21.20-21
  18. Exod21.13
  19. Exod21.18-19
  20. Deut19.21, Lev24.19-20
  21. Prov 17.1
  22. Prov19.13,27.15
  23. Prov21.5,25.24
  24. Prov21.19
  25. Prov18.19
  26. Prov 29.9
  27. Is58.4
  28. Fac13.7-8, Fac45.24
  29. Deut17.8, Deut21.5, Deut25.1
  30. 2Cor12.20)1Cor1.11
  31. Mc9.33-35, Lc22.24
  32. Prov6.19
  33. 1Tim3.3
  34. Flp2.3, Iac3.14-16
  35. Prov20.3,1Cor11.16
  36. Iov31.13
  37. Prov3.30
  38. Prov26.17
  39. Prov17.14
  40. Prov25.8
  41. Mt12.19