Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Istoric: leg. int.
==Istoric==
Ctitoria voievodului Ţării Țării Românești, [[Constantin ŞerbanȘerban]], biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost sfințită în 1658 de [[Macarie al III-lea (Zaim) al Antiohiei|Patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient]], împreuna cu Mitropolitul Ştefan al UngroVlahiei Ungro-Vlahiei și cu episcopii de Râmnic și de Buzău, în prezența urmașului lui Constantin Şerban, Mihnea al III-lea (1658-1659).<ref name="Iorga">Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>
Sfântul locaș a fost pictat pentru prima dată în 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Din acest motiv, la [[Sfânta Liturghie]], în catedrala patriarhală din București, sunt pomeniți drept [[ctitor]]i:
Nu s-au păstrat date concrete despre meșterul care a coordonat construirea edificiului, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii: logofătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu.
În jurnalul său de călătorie (1657), Paul de Alep, secretarul particular al Patriarhului Macarie al [[ConstantinopolBiserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohiei]]ului, scria<ref name="Iorga"/>:
:„''Am mers la o margine a orașului, pe un deal înalt, care îmbrățișează cu privirea orașul dimprejur, unde domnul de acum s-a sârguit să clădească o biserică măreață și prea strălucită. Apoi am făcut în ea o slujbă de sfințirea apei și Prea Sfinția Sa (Patriarhul Macarie) a stropit-o, potrivit pravilei, căci până acum nu fusese încă terminată și prin urmare nu era târnosită. Este închinată Sfântului Constantin, care este și numele ctitorului, și Sfintei Elena''”.
