Catedrala Patriarhală din București: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completări şi legături)
(completări)
Linia 13: Linia 13:
  
 
La scurt timp după [[târnosire]], biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost transformată în sediu al scaunului eparhial al [[mitropolit|Mitropoliei]] UngroVlahiei, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668 al lui Radu Leon (de fapt, Mitropolitul Ştefan îşi stabilise deja aici reşedinţa încă de prin anul 1661).<ref>Alexandru D. Xenopol - ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925</ref>
 
La scurt timp după [[târnosire]], biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost transformată în sediu al scaunului eparhial al [[mitropolit|Mitropoliei]] UngroVlahiei, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668 al lui Radu Leon (de fapt, Mitropolitul Ştefan îşi stabilise deja aici reşedinţa încă de prin anul 1661).<ref>Alexandru D. Xenopol - ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925</ref>
 +
 +
Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]] a ridicat în 1698 o clopotniţă monumentală, situată în partea de răsărit a bisericii.
  
 
În 1925, după înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române (prin legea promulgată la [[25 februarie]] 1925), acest lăcaş de cult a fost ridicată la rangul de catedrală patriarhală.
 
În 1925, după înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române (prin legea promulgată la [[25 februarie]] 1925), acest lăcaş de cult a fost ridicată la rangul de catedrală patriarhală.
Linia 36: Linia 38:
 
La răsărit de altarul catedralei se află clopotniţa ridicată de Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]] în 1698 şi restaurată în 1956-1958, precum şi coloana cu inscripţii realizată în memoria mitropoliţilor Teodosie (+1708) şi Ştefan al II-lea (+1738), ale căror morminte s-au aflat, iniţial, în acest loc.
 
La răsărit de altarul catedralei se află clopotniţa ridicată de Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]] în 1698 şi restaurată în 1956-1958, precum şi coloana cu inscripţii realizată în memoria mitropoliţilor Teodosie (+1708) şi Ştefan al II-lea (+1738), ale căror morminte s-au aflat, iniţial, în acest loc.
  
 +
În prezent, catedrala este integrată în ''Ansamblul patriarhal'', care mai cuprinde ''Reşedinţa patriarhală'' şi ''Palatul Patriarhiei'' (fostul palat al Camerei Deputaţilor).
 +
 
==Note bibliografice==
 
==Note bibliografice==
 
<references/>
 
<references/>

Versiunea de la data 20 octombrie 2011 09:22

Catedrala patriarhală în 2009

Catedrala patriarhală din Bucureşti, situată pe Dealul Patriarhiei, a fost ctitorită de voievodul Ţării Româneşti Constantin Şerban şi de soţia acestuia, Bălaşa, între anii 1654-1658. Biserica, purtând hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, a fost sfințită în anul 1658 (sub urmaşul lui Constantin Şerban, Mihnea al III-lea).

Istoric

Ctitoria voievodului Ţării Româneşti, Constantin Şerban, biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost sfinţită în 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreuna cu Mitropolitul Ştefan al UngroVlahiei şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău, în prezenţa urmaşului lui Constantin Şerban, Mihnea al III-lea (1658-1659).[1]

Sfântul locaş a fost pictat pentru prima dată în 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Din acest motiv, la Sfânta Liturghie, în catedrala patriarhală din Bucureşti, sunt pomeniţi drept ctitori:

  • Constantin Şerban Vodă
  • Mihnea al III-lea
  • Radu Leon

Nu s-au păstrat date concrete despre meșterul care a coordonat construirea edificiului, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii: logăfătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu.

La scurt timp după târnosire, biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost transformată în sediu al scaunului eparhial al Mitropoliei UngroVlahiei, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668 al lui Radu Leon (de fapt, Mitropolitul Ştefan îşi stabilise deja aici reşedinţa încă de prin anul 1661).[2]

Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu a ridicat în 1698 o clopotniţă monumentală, situată în partea de răsărit a bisericii.

În 1925, după înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române (prin legea promulgată la 25 februarie 1925), acest lăcaş de cult a fost ridicată la rangul de catedrală patriarhală.

Arhitectonica

Ca aspect general, biserica seamănă cu cea a Mănăstirii Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab, mai puţin turlele, care nu au porțiuni de zidărie răsucite ca cele de la Curtea de Argeş. Are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii mănăstirii Vodiţa, plan reluat ulterior şi în alte construcţii bisericeşti din Ţara Românească (de exemplu Mănăstirea Curtea de Argeş, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, Mănăstirea Tismana etc.).

Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799 (sub mitropoliţii Filaret al II-lea şi Dositei Filitti), 1834-1839 (sub mitropolitul Grigorie al IV-lea „Dascălul”), 1850, 1886 şi 1932-1935 (sub patriarhul Miron Cristea), motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează în totalitate forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. Ultimele lucrări de restaurare şi extindere au fost efectuate în 1960-1962 (iniţiate de patriarhul Iustinian Marina, proiectant fiind arh. Paul E. Miclescu), în anii 1989 şi 2000-2001 (cu binecuvântarea patriarhului Teoctist) şi în 2008, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În prezent, biserica este compusă din altar şi naos, înscriind în plan o forma treflată, dintr-un pronaos supralărgit, sprijinit pe coloane din piatră de secţiune octogonală prevăzute, la partea superioară, cu remarcabile capiteluri sculptate în manieră compozită şi poleite, iar în elevaţie prezintă patru turle prismatice.

La exterior, faţadele bisericii sunt delimitate de jur împrejur în două registre printr-un brâu de piatră dispus cvasimedian. În pridvor, deasupra uşii de la intrare, se află icoana praznicară cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, pictată în 1665. Pictura murală actuală, de factură neobizantină, a fost realizată de Dimitrie Belizarie, între anii 1932-1935, înlocuind-o pe cea de factură neoclasică a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusă, la rândul ei, peste un strat pictural mai vechi). Icoanele împărăteşti ale tâmplei au fost lucrate în email de Otilia Oteteleşanu între 1961-1964, în atelierele Patriarhiei.

Biserica adăpostește moaștele Sf. Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la data de 13 iulie 1774.

Catedrala patriarhală în prezent

În anul 2008, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel s-au realizat noi şi ample lucrări de consolidare şi restaurare la Catedrala patriarhală. Între aceste lucrări se înscrie, în primul rând, consolidarea navei şi turlelor bisericii, prin montarea unor tiranţi din beton armat. De asemenea, s-a refăcut complet tencuiala exterioară, folosindu-se mortar special adus din Italia, s-a refăcut soclul şi trotuarul catedralei, s-au montat ferestre noi şi s-a învelit din nou biserica şi turlele cu tablă de plumb. Tot în timpul lucrărilor din anul 2008 s-au montat, în registrul de sus al pridvorului, 26 de icoane în mozaic. A fost restaurată pictura, catapeteasma şi mobilierul ornamental. Candelele, candelabrul mare de argint şi vitraliile au fost recondiţionate, iar instalaţiile au fost înlocuite complet, fiind refăcute şi echipamentele audio-video de transmisie pentru Radio TRINITAS şi TRINITAS TV. De asemenea, clopotniţa a primit patru clopote noi, turnate la fabrica Grassmayr din Austria, fiind montat şi un sistem de acţionare electromecanic controlat prin computer.[3]

Moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou, aşezate într-o frumoasă raclă de argint, au fost aduse în catedrală din satul Basarabi, de pe malul drept al Dunării, la 13 iulie 1774, de către mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787). Sfântul Dimitrie cel Nou este patronul spiritual al oraşului Bucureşti, iar ziua sa de prăznuire, 27 octombrie, este, în fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credincioşilor din întreaga ţară.

În dreapta pronaosului se află mormintele patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (+1939), Nicodim Munteanu (+1948), Iustin Moisescu (+1986) şi Teoctist Arăpaşu (+2007). Mormântul celui de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Iustinian Marina (+1977), se află în alt loc (biserica Sfânta Treime a Mănăstirii Radu Vodă, care este şi capelă a Seminarului Teologic Liceal Ortodox Mitropolitul Nifon din Bucureşti).

La răsărit de altarul catedralei se află clopotniţa ridicată de Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu în 1698 şi restaurată în 1956-1958, precum şi coloana cu inscripţii realizată în memoria mitropoliţilor Teodosie (+1708) şi Ştefan al II-lea (+1738), ale căror morminte s-au aflat, iniţial, în acest loc.

În prezent, catedrala este integrată în Ansamblul patriarhal, care mai cuprinde Reşedinţa patriarhală şi Palatul Patriarhiei (fostul palat al Camerei Deputaţilor).

Note bibliografice

  1. Nicolae Iorga - Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
  2. Alexandru D. Xenopol - Istoria românilor din Dacia Traiană, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1925
  3. Ansamblul patriarhal

Surse

Legături externe