Catedrala Patriarhală din București: Diferență între versiuni
(completări şi legături) |
(→Arhitectonica: completări) |
||
| Linia 20: | Linia 20: | ||
==Arhitectonica== | ==Arhitectonica== | ||
| − | Ca aspect general, biserica seamănă cu cea a [[Mănăstirea Curtea de Argeş|Mănăstirii Curtea de Argeş]], ctitoria lui [[Neagoe Basarab]], mai puţin turlele, care nu | + | Ca aspect general, biserica seamănă cu cea a [[Mănăstirea Curtea de Argeş|Mănăstirii Curtea de Argeş]], ctitoria lui [[Neagoe Basarab]], mai puţin turlele, care nu au porțiuni de zidărie răsucite ca cele de la Curtea de Argeş. Are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii [[Mănăstirea Vodiţa|mănăstirii Vodiţa]], plan reluat ulterior şi în alte construcţii bisericeşti din Ţara Românească (de exemplu [[Mănăstirea Curtea de Argeş]], biserica fostei mănăstiri Cotroceni, [[Mănăstirea Tismana]] etc.). |
Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează în totalitate forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. | Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează în totalitate forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări. | ||
Versiunea de la data 17 octombrie 2011 07:09
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Catedrala patriarhală din Bucureşti, situată pe Dealul Patriarhiei, a fost ctitorită de voievodul Ţării Româneşti Constantin Şerban şi de soţia acestuia, Bălaşa, între anii 1654-1658. Biserica, purtând hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, a fost sfințită în anul 1658 (sub urmaşul lui Constantin Şerban, Mihnea al III-lea).
Istoric
Ctitoria voievodului Ţării Româneşti, Constantin Şerban, biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost sfinţită în 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei şi al Întregului Orient, împreuna cu Mitropolitul Ştefan al Ungro-Vlahiei şi cu episcopii de Râmnic şi de Buzău, în prezenţa urmaşului lui Constantin Şerban, Mihnea al III-lea (1658-1659).
Sfântul locaş a fost pictat pentru prima dată în 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Din acest motiv, la Sfânta Liturghie, în catedrala patriarhală din Bucureşti, sunt pomeniţi drept ctitori:
- Constantin Şerban Vodă
- Mihnea al III-lea
- Radu Leon
Nu s-au păstrat date concrete despre meșterul care a coordonat construirea edificiului, singurele nume păstrate fiind cele ale dregătorilor care au supravegheat ridicarea bisericii: logăfătul Radu Dudescu și Gheorghe Sufariu.
La scurt timp după târnosire, biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost transformată în sediu al scaunului eparhial al Mitropoliei Ungro-Vlahiei, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668 al lui Radu Leon (de fapt, Mitropolitul Ştefan îşi stabilise deja aici reşedinţa încă de prin anul 1661).
................
În 1925, după înfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Române, acest lăcaş de cult a fost ridicată la rangul de catedrală patriarhală.
Arhitectonica
Ca aspect general, biserica seamănă cu cea a Mănăstirii Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab, mai puţin turlele, care nu au porțiuni de zidărie răsucite ca cele de la Curtea de Argeş. Are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii mănăstirii Vodiţa, plan reluat ulterior şi în alte construcţii bisericeşti din Ţara Românească (de exemplu Mănăstirea Curtea de Argeş, biserica fostei mănăstiri Cotroceni, Mănăstirea Tismana etc.).
Biserica a fost restaurată de mai multe ori, în 1792-1799, 1834-1839, 1850, 1886, 1932-1935, motiv pentru care în prezent construcția nu mai păstrează în totalitate forma originală, de-a lungul timpului aducându-i-se diverse completări și ajustări.
Biserica adăpostește moaștele Sf. Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la data de 13 iulie 1774.
