Catedrala Ortodoxă din Timișoara: Diferență între versiuni
(referinţe) |
(completări şi leg. int.) |
||
| Linia 3: | Linia 3: | ||
| Nume =Catedrala Ortodoxă din Timişoara | | Nume =Catedrala Ortodoxă din Timişoara | ||
| Imagine =[[Imagine:Catedrala-Ortodoxa-Timisoara.jpg|280px|Catedrala Ortodoxă din Timişoara]] | | Imagine =[[Imagine:Catedrala-Ortodoxa-Timisoara.jpg|280px|Catedrala Ortodoxă din Timişoara]] | ||
| − | | Localizare =Timişoara | + | | Localizare =Timişoara, Piaţa Victoriei |
| Jurisdicţie =Mitropolia Banatului | | Jurisdicţie =Mitropolia Banatului | ||
| Hram =[[Sfinţii Trei Ierarhi]] | | Hram =[[Sfinţii Trei Ierarhi]] | ||
| Linia 27: | Linia 27: | ||
Construcția catedralei a început la [[16 martie]] 1936. La [[20 decembrie]] al aceluiaşi an a avut loc o [[slujbă]] solemnă, punându-se piatra de temelie a viitorului sfânt lăcaş.<ref>Nicolae Ilieşiu, Petru Ilieşiu, ''Timişoara. Monografie istorică'', ediţia a II-a revăzută, Editura Planetarium, Timişoara, 2003. ISBN 9739732720</ref> Clopotele și crucile bisericii au fost sfinţite la [[23 august]] 1938. Lucrările de construcție s-au terminat în anul 1940. | Construcția catedralei a început la [[16 martie]] 1936. La [[20 decembrie]] al aceluiaşi an a avut loc o [[slujbă]] solemnă, punându-se piatra de temelie a viitorului sfânt lăcaş.<ref>Nicolae Ilieşiu, Petru Ilieşiu, ''Timişoara. Monografie istorică'', ediţia a II-a revăzută, Editura Planetarium, Timişoara, 2003. ISBN 9739732720</ref> Clopotele și crucile bisericii au fost sfinţite la [[23 august]] 1938. Lucrările de construcție s-au terminat în anul 1940. | ||
| − | [[Târnosire]]a catedralei s-a făcut | + | [[Târnosire]]a catedralei s-a făcut la [[6 octombrie]] 1946, în prezența Regelui Mihai al României, care este şi unul dintre [[ctitor]]ii acestei biserici. La acest mare [[praznic]] a participat însuşi [[patriarh]]ul de atunci, [[Nicodim Munteanu]], alături de un mare sobor de [[preot|preoţi]] din întrega [[Mitropolia Ardealului|Mitropolie a Ardealului]] şi reprezentanţi din toată România. |
Pictura interioară şi cea exterioară a fost finisată abia în 1956, datorită celui de-al doilea război mondial şi a perioadei dificile care a urmat. | Pictura interioară şi cea exterioară a fost finisată abia în 1956, datorită celui de-al doilea război mondial şi a perioadei dificile care a urmat. | ||
Versiunea de la data 28 ianuarie 2012 19:00
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
| |
| Localizare | Timişoara, Piaţa Victoriei |
| Jurisdicție | Mitropolia Banatului |
| Hram | Sfinţii Trei Ierarhi |
| Sfințire | 1946 |
| Ctitor | |
| Stil arhitectonic | neo-bizantin |
| Arhitect | Ioan Traianescu |
| Pictor | |
| Suprafață | 63 m x 32 m |
| Înălțime | 83,7 m |
| Site oficial | http://mitropolia-banatului.ro/ |
Catedrala Ortodoxă din Timişoara (sau Catedrala Mitropolitană) cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” este cel mai mare lăcaş de cult din Timişoara, fiind şi catedrală a Mitropoliei Banatului. A fost construită între 1936 şi 1940, fiind un simbol al oraşului de pe Bega.
Istoric
După Marea Unire din 1918 a urmat şi unirea Ortodoxiei româneşti: „La 23 aprilie 1919, Sfântul Sinod episcopesc al Mitropoliei Ardealului (alcătuit pe atunci numai din episcopul Ioan Papp al Aradului - care era și locțiitor de mitropolit - și dr. Miron Cristea episcopul Caransebeșului) a hotărât să intre în Sfântul Sinod din București, iar Biserica Ortodoxă din Ardeal, Banat, Crișana și Maramureș a format parte integrantă a Bisericii mame din România întregită”.[1]
Noua administrație românească a luat o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, neglijată de administrația anterioară austro-ungară, care era favorabilă doar religiei catolice. Astfel, a fost ată episcopia Timișoarei, ridicată la rangul de arhiepiscopie în 1939, iar în 1947 se înființează Mitropolia Banatului.
Apăruse în mod evident necesitatea construirii unui nou lăcaș de cult, pe măsura comunității ortodoxe din Timișoara și din întregul Banat. La iniţiativa parohiei din „Cetate” (centrul istoric al Timişoarei) se constituie un fond de zidire al noii biserici şi se lansează un apel către enoriaşi pentru donații. Deși suma totală necesară era foarte mare pentru acele vremuri, în anul 1936 existau deja toate premizele pentru începerea construcţiei: fondul financiar pentru zidire era deja colectat, iar terenul necesar, situat la încrucişarea celor mai importante artere ale orașului, a fost donat de către Primăria Timişoarei. Proiectul noii biserici a fost încredințat încă din anul 1934 arhitectului Ioan Traianescu.[2] Prin caietul de sarcini se prevedea înălţarea unui edificiu având dimensiuni monumentale, care să poată primi 5000 de persoane simultan.
Construcția catedralei a început la 16 martie 1936. La 20 decembrie al aceluiaşi an a avut loc o slujbă solemnă, punându-se piatra de temelie a viitorului sfânt lăcaş.[3] Clopotele și crucile bisericii au fost sfinţite la 23 august 1938. Lucrările de construcție s-au terminat în anul 1940.
Târnosirea catedralei s-a făcut la 6 octombrie 1946, în prezența Regelui Mihai al României, care este şi unul dintre ctitorii acestei biserici. La acest mare praznic a participat însuşi patriarhul de atunci, Nicodim Munteanu, alături de un mare sobor de preoţi din întrega Mitropolie a Ardealului şi reprezentanţi din toată România.
Pictura interioară şi cea exterioară a fost finisată abia în 1956, datorită celui de-al doilea război mondial şi a perioadei dificile care a urmat.
Arhitectonica
Surse
Note
- ↑ Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-04-6
- ↑ Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriul României, Editura Academiei, Bucureşti, 1982, pag. 580
- ↑ Nicolae Ilieşiu, Petru Ilieşiu, Timişoara. Monografie istorică, ediţia a II-a revăzută, Editura Planetarium, Timişoara, 2003. ISBN 9739732720
